De la Minister la Psihiatrie: „Ai vrut dreptate, ai să primeşti”

«Sunt Ludmila Butnarciuc din Horodişte, Rezina, care la data de 21 martie am fost forţat internată la spitalul de psihiatrie din Costiujeni, fiind luată din holul Ministerului Sănătăţii. Aş vrea să-i spun o replică ministrului Usatâi, care a îndrăznit să vă ducă, oameni buni, în eroare. Nu m-am bătut cu capul de pereţi în holul ministerului. Eu nu-mi las capul nici vântul să mi-l bată», scrie într-un răvaş femeia care fusese suspectată că ar fi bolnavă mintal, după ce s-a dus la minister să-şi caute dreptate.

De câţiva ani, Ludmila este purtată pe drumuri, de la un medic la altul, în timp ce încearcă să-şi obţină un grad de invaliditate, pe care îl refuzase în tinereţe, de ruşine. Recent, când ministrul Sănătăţii, Andrei Usatâi, a participat la o emisiune radio, în direct, Ludmila a reuşit să-l abordeze. După ce i-a ascultat problema, ministrul i-a promis că o primeşte în audienţă, cu condiţia că telefonează şi se programează cu 2-3 zile mai devreme. Aşa a şi făcut. «Persoana din anticamera ministrului» i-a spus să vină în audienţă pe 21 martie, între orele 8 şi 12.

Trimisă de la un minister la altul

În ziua respectivă, pe la 10.00, femeia de la Rezina, a ajuns la Ministerul Sănătăţii. A fost direcţionată la persoana responsabilă, unde i s-a spus să aştepte până la 13.00, când aceasta se va elibera. Aproape de ora 14.00, Ludmila a stat de vorbă cu consilierul ministrului, responsabil de audienţa cetăţenilor. Acesta a citit petiţia sa, fără s-i ceară documentele ce ar fi demonstrat faptele citate, aşa cum fusese anunţată anterior telefonic. Atunci a înţeles că nici în audienţă la ministru nu va mai ajunge.

După ce consilierul a citit petiţia Ludmilei, i-a recomandat să meargă la Consiliul republican de expertiză medicală a vitalităţii şi la Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, de unde, deja, femeia primise răspunsuri.

«Care plânge, care ocărăşte şi pleacă»

De altfel, cât a aşteptat în holul ministerului, Ludmila a mai vorbit ba cu un om, ba cu altul. Cineva i-a dat de înţeles că îşi face speranţe deşarte, dacă se gândeşte că va fi primită chiar de ministru. «Nimeni nu poate ajunge să vorbească cu ministrul. Discută numai cu Vasile Pavel (consilierul, n.r.) şi ieşind de la dumnealui, care plânge, care ocărăşte şi pleacă», i-au spus cei care, la fel ca şi ea, venise în audienţă.

După cele întâmplate, femeia intenţiona să plece acasă cu problema sa oarecum soluţionată. Adevărul e că, dacă nici aici nu era ajutată, nu mai ştia unde să meargă. Astfel, Ludmila şi-a adunat curajul şi a urcat la etajul doi, acolo unde se află biroul ministrului. Angajaţii ministerului spun că ea a sărit bara de protecţie, că ar fi fost agresivă, că striga, plângea, se bătea cu capul de pereţi. Femeia spune că, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel. «Nemaiputând suporta durerea sufletească şi plângând, ziceam în glas că copiii mei, cu studii superioare, sunt plecaţi în ţări străine, da eu, venind la Chişinău, în dureri şi cheltuieli, sunt lovită cu minciuna în faţă», îşi aminteşte ea.

Cu urgenţa la psihiatrie

Când a ajuns lângă uşa pe care scria «anticamera», s-a sprijinit de perete şi s-a lăsat în jos. I se făcuse rău, zice ea. Imediat a fost înconjurată de mai multe persoane. La scurt timp, a venit şi o echipă de medici de urgenţă. Aceştia vroiau s-o ia cu ei, dar femeia era pornită să nu se dea mişcată, până nu revine ministrul, care plecase deja. Când a auzit că va fi luată cu tot cu scaun, s-a dat bătută.

«Mi s-a părut drumul cam lung. Întâi mi-au spus că mergem la spitalul de neurologie, dar, într-un  moment, văzând numai copaci, i-am întrebat dacă mă duc în pădure. Când am coborât, în faţa mea am văzut doi oameni în halate albe şi când am ridicat ochii în sus, am citit cuvântul «psihiatrie». Am simţit o groază mare şi mi-am dat seama că mă aflu în spitalul de psihiatrie de la Costiujeni», povesteşte în cele mai mici detalii ce i s-a întâmplat până şi după ce a fost internată forţat.

De la psihiatrie la neurologie

A stat la spitalul de psihiatrie 21 de ore. Medicii spun că de acest timp a fost nevoie pentru a stabili dacă ea trebuie să rămână la ei sau trebuie să fie direcţionată către altă instituţie. Ludmila susţine că, aşa cum nu a fost informată că este dusă la psihiatrie, nici nu i s-a spus ce medicamente i s-au administrat şi nici nimeni nu i-a explicat ce se întâmplă în cazul său.

În discuţie cu asistenta medicală, Ludmila spune că a menţionat de lege şi de drepturile pe care le are, dar răspunsul primit a lăsat-o mută. „Mi-a spus să nu pomenesc de lege că aici o să-mi cânte cucul şi că peste cinci zile vine procurorul şi o să primesc tratament forţat. „Nu plânge, ai vrut dreptate, ai să primeşti”, mi-a spus ea”, povesteşte femeia.

După discuţia cu medicul psihiatru, care a supus-o mai multor investigaţii, inclusiv să rezolve exerciţii de matematică şi după un schimb de cuvinte mai tăioase, Butnarciuc a semnat că este de acord să primească tratament oriunde în altă parte numai nu acolo.

Comportament inadecvat şi pericol pentru societate

Când a ajuns acasă, la Rezina, femeia a aflat de la televizor, din interviul ministrului Usatâi că, la minister, ea s-ar fi bătut cu capul de pereţi şi că a intrat în anticamera ministrului, unde a avut un comportament inadecvat. Aceeaşi ipoteză o susţin şi angajaţii ministerului, care atunci au chemat urgenţa.

Directorul Spitalului de Psihiatrie, Mihai Hotineanu, susţine că decizia de a o aduce pe Ludmila Butnarciuc la psihiatrie aparţine echipei psihiatrice de la spitalul de urgenţă. «Nu am văzut-o cum se comporta la minister, dar cum au descris-o medicii de la urgenţă, a dat o reacţie neadecvată, afectivă, aşa tranzitorie psihotică şi a doua zi şi-a revenit şi am eliberat-o. Am rugat să fie internată la neurologie», susţine Hotineanu.

Medicul spune că sunt foarte rare cazurile când medicii de urgenţă aduc pacienţi la psihiatrie şi doar atunci când  aceştia prezintă pericol pentru societate sau sunt în stare psihotică acută, simptome ale căreia sunt tulburările de memorie, de conştiinţă, iluzii, halucinaţii, delir, idee sau tentativă de sinucidere. În cazul Ludmilei, medicii de urgenţă au descris că ea avea un comportament neadecvat, o excitaţie psiho-motorie acută. Hotineanu ne-a explicat că drept comportament neadecvat a fost faptul că ea ţipa, plângea, se bătea cu capul de pereţi, era brutală, agresivă, nu-şi controla acţiunile. După ce s-a calmat, susţine medicul, a fost eliberată. El crede că nu a fost nimic ilegal în acest caz. S-a respectat procedura, ne-a asigurat psihiatrul, iar femeia a primit doar un calmant.

Ludmila Popovici, directoarea Centrului de Reabilitare a victimelor torturii „Memoria”, susţine că niciun cetăţean nu poate fi internat la Psihiatrie în lipsa consimţământului său sau în lipsa unei decizii judiciare care ar recomanda acest lucru. „Dacă un astfel de caz a avut, totuşi, loc, persoana poate solicita în scris confirmarea că a fost internată acolo, fie şi pentru o singură zi, şi motivul din care a ajuns să fie transportată în acea instituţie medicală. Cu aceste acte poate iniţia un proces judciar prin care s-ar confirma că i-au fost încălcate drepturile“, recomandă Ludmila Popovici.

Tatiana EŢCO