De ce migrează medicii din R. Moldova în România?

Sute de medici părăsesc anual R. Moldova în căutarea unor condiţii mai bune de muncă şi salarizare. O mare parte din ei se stabilesc, totuşi, aproape de casă, alegând să activeze în România. Astfel, deşi Ministerul Sănătăţii afirmă că întreprinde măsuri pentru a menţine cadrele medicale în sistem, specialiştii pe probleme de migraţie se întreabă cum va putea fi rezolvat deficitul de cadre, care se face tot mai simţit.

Irina Popov este unul dintre acei medici care au ales ca destinaţie pentru plecare România. A devenit medic cu acte în regulă în anii 2000 şi îşi aminteşte că nu i-a fost deloc uşor să activeze în acest domeniu în republică, pornind de la necesităţile de aprofundare a cunoştinţelor, care, în mod evident, costă scump, şi încheind cu salariul, care nu lasă altă alternativă medicilor decât aceea de a munci în mai multe locuri odată.

„Sistemul medical din R. Moldova nu ne oferea prea mari posibilităţi la niciun capitol”

După absolvirea Universităţii de Medicină din Chişinău, Irina era ferm convinsă că, având o pregătire teoretică temeinică, în scurt timp va ajunge să fie un medic bun. „Dar, pentru a deveni cu adevărat un profesionist în domeniu, e nevoie de ani de muncă intensivă. Iar munca constă în permanenta documentare asupra noilor tehnici de examinare, de stabilire a diagnosticului, de tratament modern. Un alt element important îl constituie dotarea tehnică. Fără investigaţii de laborator şi instrumentale, nu putem stabili un diagnostic corect. Sistemul medical din R. Moldova nu ne oferea prea mari posibilităţi la niciun capitol, iar salariul mic nu îmi permitea să particip la conferinţe sau instruiri internaţionale, ori să colaborez cu instituţiile din statele unde medicina este mult mai avansată. Salariile mici ne afectează. Foarte mulţi medici câştigă bani lucrând, în paralel, în alte domenii”, punctează Irina, adăugând că „un medic neremunerat nu poate fi un medic bun, pentru că condiţiile şi salariul său se reflectă în calitatea muncii sale”.

Irina este de părere că reformele în medicina din R. Moldova devin tot mai incoerente şi, ca rezultat, pacientul are de suferit. Totodată, îşi argumentează plecarea în România, în primul rând, prin „locul aparte pe care îl are această ţară în inima mea. Şi, dacă e să vorbim concret despre medicină, în România un medic are posibilităţi de autorealizare mult mai mari. Aici, sistemul de învăţământ medical superior este unul bazat pe concurenţă sănătoasă, bazele clinice universitare se află într-o competiţie permanentă, fiecare spital încearcă să atragă cadrele medicale bine pregătite pe principiul meritocraţiei, utilizând metode de motivare a angajatului. Toate acestea nu le-am putut găsi, cu părere de rău, în R. Moldova”, relevă Irina, subliniind faptul că în România şi atitudinea societăţii faţă de medici este una respectuoasă. Totuşi, nu exclude că peste ani îşi va dori, poate, să se întoarcă acasă, cu condiţia de a-i fi redată speranţa într-un viitor mai bun.

„Ne plângem că nu avem bani? Eu cred că nu avem altceva…”

Experta în politici de sănătate Ala Nemerenco afirmă, bazându-se pe studiul realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) axat pe acest subiect – „Lucrătorii medicali originari din R. Moldova care locuiesc şi activează în România”, că motivul alegerii ţării vecine de către medicii din Moldova pentru emigrare este adaptarea relativ uşoară într-un mediu unde se vorbeşte aceeaşi limbă, unde există aceleaşi tradiţii, valori istorice şi culturale, şi nici nu e prea departe de părinţi, rude. „Studiul dat s-a referit la foarte multe aspecte – motivele care i-au determinat să migreze, procedura de echivalare a diplomelor, integrarea în sistemul român de sănătate, posibilitatea de revenire. Intervievaţii au remarcat că statul român le-a oferit salarii mult mai mari, locuri vacante la specialităţile pe care visau să le îmbrăţişeze, acces la echipamente medicale şi practici mult mai moderne, o parte au fost asiguraţi cu locuinţe gratuite, au beneficiat de creditare preferenţială pentru dezvoltarea de cabinete private, de asemenea – e deschisă oportunitatea de a migra ulterior într-o altă ţară UE mai avansată economic decât România, au apărut perspective noi pentru studiile copiilor şi de carieră pentru soţ sau soţie. Un fapt remarcat de toţi intervievaţii a fost stabilitatea economică şi politică a României în comparaţie cu R. Moldova”, explică Nemerenco.

Ala Nemerenco nu este de acord cu faptul că sistemul de sănătate din R. Moldova suferă din cauza că nu ar avea resurse financiare suficiente. „Fraza „daţi-mi mai mulţi bani şi eu voi face schimbarea” e oportunistă. Aş pune accent pe gestionarea eficientă a surselor de care dispunem. Nu putem vorbi de lipsă de finanţe când sistemului nostru de sănătate i se alocă circa 12% din PIB, e cel mai mare procent alocat într-o ţară ex-sovietică. Partenerii externi ai R. Moldova au criticat nu o dată ineficienţa sistemului nostru. De asemenea, să nu uităm că plăţile directe din buzunar înregistrează o pondere foarte înaltă – 45% din cheltuielile totale pentru sănătate, iar ponderea cheltuielilor pentru medicamente e cea mai mare în regiune – 36% din cheltuielile totale pentru sănătate (pentru comparaţie: Danemarca – 6,7%, Olanda – 7,6%, SUA – 12,3%, Franţa – 15%, Rusia – 23,2%). Şi ne plângem că nu avem bani? Cred că nu avem altceva…”, opinează Nemerenco.

Statul R. Moldova nu este atractiv pentru medici

Date oferite de Ministerul Sănătăţii (MS) arată că salariul minim al unui medic angajat în spitalele republicane, municipale sau regionale este de 4300 de lei, iar salariul maxim, de 7200 de lei. În spitalele raionale, medicii sunt remuneraţi lunar cu minimum 4000 de lei şi maximum cu 7200 de lei. De asemenea, cel mai mic salariu pentru un medic în Centrele de Sănătate este de 5000 de lei, iar cel mai mare – de 6900 de lei. „Noul mecanism de salarizare mai presupune remunerarea personalului medical în baza indicatorilor de performanţă. Prin urmare, la salariul de bază al unui specialist se adaugă încă minimum 30% plată cu caracter stimulator, ce se alocă în funcţie de indicatorii realizaţi”, spun cei de la MS.

Coordonatorul programului Migraţie şi Dezvoltare din cadrul Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM) cu Misiunea în Moldova, Ghenadie Creţu, se întreabă cu ce va putea fi acoperit deficitul de cadre din sistemul medical, în contextul în care această problemă se agravează pe zi ce trece. „Medicii români au plecat şi continuă să plece în alte state UE, la locuri de muncă bine plătite şi, astfel, la ei s-a creat un deficit. Teamă mi-e să nu se creeze şi la noi un deficit, şi, atunci, cu ce-l acoperim? Moldova încă nu a devenit suficient de atractivă, ca medici din alte state să vină să lucreze la noi. Nu e posibilă, deci, o înlocuire mecanică”, susţine Creţu.