De ce are succes vinul moldovenilor?
În 2018, vinurile moldoveneşti au obţinut 500 de premii şi medalii internaţionale
Un parcurs tumultuos, plin de momente dramatice. O cultură definitorie pentru un spaţiu şi un popor. Locuri fascinante, care păstrează istoria intactă, şi secretele iniţiaţilor. Şi un prezent de succes: în 2018, vinurile moldoveneşti au obţinut 500 de premii şi medalii internaţionale. Cum s-a ajuns aici şi cine sunt cei care duc tradiţia mai departe aflăm chiar acum, într-un reportaj exclusiv, marca „Digicult”, preluat de pe digi24.ro.
De mai bine de 5.000 de ani, pe teritoriul R. Moldova se produce vin. Iar istoria recentă îşi are poveşti uimitoare şi locuri excepţionale. Un astfel de spaţiu este Castel Mimi.
Constantin Mimi, guvernatorul care a salvat viile Moldovei de sovietici
Constantin Mimi, ultimul guvernator al Basarabiei din perioada stăpânirii ţariste, vinificator ilustru al secolului XX, planta în satul Bulboaca, în 1893, primii butaşi de viţă-de-vie. Ulterior, prinţul Galiţîn al Rusiei a ordonat să se defrişeze toate podgoriile, pentru a se planta porumb. Guvernatorul s-a împotrivit. Astfel, viţa-de-vie continuă să rodească şi în zilele noastre.
Cristina FROLOV, manager general Castel Mimi: „Tot ce e legat de vin, viţă-de-vie, podgorii, arhitectură sunt poveşti care fascinează. Istoria, oarecum, le are mereu în vizor. Aici s-a produs vin, de-a lungul anilor, tot timpul, nu au fost pauze, iar Mimi a furnizat vin chiar şi în timpul războiului, pentru armatele care luptau. În istoria prezentată oaspeţilor noştri, vorbim despre câteva etape: avem perioada lui Mimi, până în ’35, când acesta nu a mai fost. În perioada comunistă şi a sovieticilor, vinăria devenise cel mai mare exportator de vinuri din Uniunea Sovietică. Aici lucrau, în permanenţă, peste 1.500 de oameni. Sunt alte consecinţe: calitatea vinului, volume foarte mari şi puţină concentrare asupra detaliilor. Ceea ce am reuşit noi să facem, în perioada familiei Trofim, e să tranzităm de la a fi un producător gigant la a fi un producător mediu şi chiar, în unele cazuri, un producător boutique. Pentru că sunt vinuri pe care le producem în cantităţi superlimitate: avem un vin, de exemplu, un Chardonnay barrique, îmbuteliat doar în 1.900 de sticle”.
Pivniţa cu 300.000 de litri de vin. Castel Mimi, printre capodoperele lumii vinului
Clădirea principală, cu arhitectură de inspiraţie franceză, are o pivniţă care adăposteşte 300.000 de litri de vin, păstrat în butoaie. Sovieticii n-au privit cu ochi buni eleganţa construcţiei şi au acoperit cu tencuială întreaga clădire. Stratul grosolan comunist a urâţit faţada, însă a conservat piatra şi cărămida. Clădirea a fost restaurată în detaliu, conform fotografiilor iniţiale. De la ferestre şi elemente decorative la jgheaburi şi burlane, totul a fost reprodus cu fidelitate. Fiecare piatră a fost scoasă, şlefuită, aşezată la locul ei. Praful rezultat de la şlefuire a fost inclus în amestecuri speciale, pentru a completa spaţiile libere.
Cristina FROLOV: Pentru că e un monument de arhitectură, se află permanent în stare de mentenanţă, trebuie să continuăm să-l restaurăm şi să-l menţinem. Cărămida originală a fost uscată, în aer liber, timp de un an, pentru ca totul să arate ca altă dată . Însărcinat cu această misiune dificilă şi provocatoare a fost arhitectul italian Arnaldo Tranti. Procesul laborios, care a durat 4 ani şi a inclus 600 de persoane, a dat rezultate pe măsură: Castel Mimi este inclus pe lista celor 14 capodopere arhitecturale ale lumii vinului.
Toţi turiştii care vin să ne vadă spun „Vinul e în sângele vostru!” E un produs care face parte din cultura noastră. Fiecare moldovean care are casă, are şi beci. Nu există o gospodărie în R. Moldova în care să nu existe un beci. Chiar şi acum, când omul îşi construieşte casa, îşi face beci. Asta spune totul. Fiecare are un rând-două de viţă-de-vie, îşi face vin, vinul tatei, vin de la părinţi, vin de casă. Asta demonstrează că e un produs primordial, aşa ca şi murăturile.
Cricova, un oraş subteran al vinului, vizitat şi de Iuri Gagarin
Un reper în materie de vin, istorie, cultură şi diplomaţie îl reprezintă faimoasele Crame Cricova. După suprafaţa ocupată, pot fi uşor numite un adevărat oraş subteran al vinului. Ca în orice alt oraş, avem şi noi străzi, bulevarde, străduţe, stradele, vă rog să nu plecaţi departe de trenuleţ, pentru că se mai pierde lumea pe ele, bine? S-a rătăcit aici şi primul om ajuns în spaţiu, faimosul cosmonaut Iuri Gagarin…
120 de kilometri de galerii are această fostă mină de calcar. Roca provenită de aici a fost folosită la construcţia oraşelor moldoveneşti, apoi la reconstrucţia lor, după al Doilea Război Mondial. Astăzi, deşi extracţia calcarului se mai practică, ceea ce dă valoare locului sunt vinurile. Nenumărate butoaie şi cisterne păstrează soiurile care vor ajunge, abia după maturare, în sticle.
Lemnul pentru aceste butoaie şi butoaiele sunt importate din cinci ţări: din Italia, Franţa, Ungaria, România şi SUA.
Din şi mai multe ţări sunt oamenii de seamă care deţin colecţii de vinuri alese, într-un spaţiu impresionant al cramelor: Muzeul Cricova. Şefi de stat, personalităţi mondiale îşi au, la păstrare, sticle preţioase. De la Vladimir Putin şi Angela Merkel la John Kerry şi Donald Tusk, de la Traian Băsescu la Klaus Iohannis, nume sonore se regăsesc pe etichetele de la Cricova.
Există şi colecţionari discreţi, care nu doresc să-şi afişeze identitatea. Toţi, însă, fac parte dintr-un cerc select, în care e dificil să intri.
Cea mai scumpă sticlă de aici conţine vin din Ierusalim, producţia 1902, dintr-o serie de doar 400 de exemplare. Valoarea? 1 milion de euro!
Moldova avea cea mai mare producţie de struguri din URSS
De la epocile demult apuse la prezentul plin de satisfacţii e un drum lung şi complicat. Dar nimeni şi nimic nu i-a despărţit pe moldoveni de vin. Nici măcar invaziile barbare.
Gheorghe ARPENTIN, directorul Oficiului Naţional al Viei şi Vinului: E o istorie foarte bogată, cu cultură, tradiţie, cu oamenii care stau în spate, care au făcut să trăiască industria asta. Istoria vinului moldovenesc a avut o amprentă foarte puternică a coloniştilor care au venit din Elveţia, fiindcă noi găsim şi unele soiuri de-acolo.
Odată devenită parte a Imperiului Rus, Moldova a ajuns un furnizor esenţial în teritoriu.
Prin anii 1920, Moldova era cea mai importantă din Imperiul Ţarist, cea mai mare suprafaţă, aveam atunci 40.000 de hectare de viţă-de-vie. După asta, a fost intensificată viticultura de masă, ne gândeam cum să facem ca spaţiul ăsta să fie alimentat cu vin şi am ajuns că 7% din teritoriul Moldovei erau ocupate cu viţă-de-vie. Aveam densitatea cea mai înaltă în lume.
Soiurile tradiţionale, cultivate de milenii, înlocuite pe criterii politice
În vremea URSS, Moldova avea 200 de mii de hectare de viţă-de-vie şi producea cei mai mulţi struguri din URSS. Un singur „detaliu” umbrea performanţa: în era sovieticilor, cantitatea eclipsa calitatea. Legea o făceau vinurile vrac. Soiurile tradiţionale, cultivate local de milenii, erau înlocuite pe criterii politice.
Gheorghe ARPENTIN: Raportam cele mai mari volume, dar calitatea, desigur, suferea. Au fost plantate soiuri productive care veneau din toate colţurile lumii. Două soiuri care reprezentau aproape jumătate din structura sortimentului, Aligote şi Rkatsiteli, unul venea din Franţa, celălalt din Georgia. Ele serveau drept bază pentru fabricarea vinurilor spumante pentru URSS.
90% dintre strugurii produşi în Moldova ajungeau, odată trecuţi prin marile centre de producţie ale URSS, vin spumant, pentru că festivismul devenise politică de stat.
Atunci, în perioada sovietică, şefii comunişti aveau o idee: fiecare om sovietic, atunci eram 250 de milioane, trebuie să aibă, la Anul Nou (la Crăciun, dar atunci îi ziceam Anul Nou) câte o butelie de şampanie.
Independenţă plătită cu embargo pe vin
În anii ’90, odată cu declararea independenţei, R. Moldova a pierdut cea mai importantă piaţă de desfacere: fostul gigant sovietic. Suprafeţele cultivate şi producţia la hectar începea să scadă. În 2006, Federaţia Rusă a făcut încă o mişcare strategică.
Gheorghe ARPENTIN: Am avut prima mare problemă, sectorul s-a confruntat cu primul embargo impus de Federaţia Rusă. Ei vorbeau de probleme sanitare, dar era vorba de problema politică. Noi am luat direcţie spre Europa, iar Rusia a zis, ok, în cazul ăsta iată răspunsul nostru la Independenţă.
A fost momentul în care moldovenii au decis să-şi ia soarta în mâini. În 2009 consolidaseră sectorul privat, pentru a purta negocieri cu statul. Astăzi sunt departe.
Vinul face Unirea
Gheorghe ARPENTIN: Vinul, pentru moldoveni şi pentru întreg spaţiul românesc, e o identitate. Componenta asta culturală e foarte importantă, ceea ce noi ne străduim să formulăm, căutăm şi istorie, şi tradiţii, să le integrăm în discursurile noastre. Vinul e un foarte bun ambasador. Teritoriul românesc e inseparabil. Eu cred că vinul va fi cel care ar uni ţara.
O tradiţie care a rezistat timpurilor şi regimurilor duşmănoase merită celebrată. În ţara în care fiecare locuitor este un mic producător de vin, marii producători îşi au balul lor. „Vernisajul vinului” este evenimentul principal al fiecărui an, la Chişinău. Cea de-a 15-a ediţie a reunit, la Palatul Republicii, 66 de producători şi sute de varietăţi de vin. Un maraton al degustărilor de-a lungul căruia poţi afla mai multe nu doar despre soiuri îmbuteliate ori recolte memorabile, ci şi despre istoria culturală şi … lichidă a locurilor.
REPORTER: Diana POPESCU, IMAGINE: Vlad PARASCHIV
