Dacă vor dispărea satele, va dispărea şi statul

În R. Moldova, agricultura e un domeniu de mare importanţă, ce asigură securitatea statului, în special cea alimentară. Agricultura este rezerva ce ne-ar putea aduce beneficii foarte mari. Dat fiind faptul că, la noi, agricultura e indispensabil legată de zonele rurale, satul şi oamenii care muncesc acolo sunt vital importanţi în dezvoltarea economică, socială, demografică şi politică a R. Moldova.

Pentru supravieţuirea noastră ca neam şi ca stat, trebuie să consolidăm o pătură viguroasă a proprietarilor înstăriţi. Cu regret, însă, sunt destui factori negativi care frânează formarea la sate a unei pături sănătoase de proprietari mici şi mijlocii.

Un factor distructiv e legislaţia imperfectă ce vizează relaţiile de drept funciar. Lacunele legislative contribuie la deteriorarea ireversibilă a situaţiei prin degradarea şi depopularea localităţilor rurale. Legislaţia nu prevede un plafon maxim al suprafeţei de teren agricol care se poate afla în proprietatea unei persoane. În prezent, teoretic, orice cetăţean sau persoană juridică de la noi poate procura toate terenurile cu destinaţie agricolă, devenind mari latifundiari. Potrivit unor date, sunt persoane juridice care deţin mii şi chiar zeci de mii de hectare de terenuri agricole. Noii proprietari au devenit, peste noapte, stăpâni absoluţi pe moşiile a zeci de sate.

Acest fenomen va avea consecinţe grave asupra R. Moldova. În primul rând, latifundiarii vor deţine monopolul la producerea şi comercializarea produselor, eliminându-i din acest domeniu pe proprietarii mijlocii. În al doilea rând, în aceste latifundii procesele tehnologice de producere vor fi mecanizate la maximum, iar locuitorii apţi de muncă de la sate vor deveni şomeri. Astfel, devine inevitabilă pauperizarea populaţiei de la sate şi emigrarea unei părţi considerabile a acesteia peste hotare în căutarea mijloacelor de existenţă.

Emigranţi fără voie, în special oamenii tineri, nu vor mai avea la ce se întoarce în satele de baştină, de care nu-i va mai lega nimic. Acest fenomen, declanşat cu mai mulţi ani în urmă, provoacă dispariţia populaţiei tinere, economic, social şi demografic active. O ţara fără tineri este sortită îmbătrânirii.

Către anul 2050, în R. Moldova populaţia s-ar putea reduce până la 1,5 milioane

Fără proprietari înstăriţi, care au constituit secole la rând talpa ţării, fără familii tinere, satele noastre îmbătrânite, pur şi simplu, vor dispărea, iar ţara se va depopula. Dispariţia va avea loc în timp foarte redus şi statul nu va mai fi în stare să propună o alternativă pentru cei rămaşi nesolicitaţi în câmpul muncii şi în viaţa socială rurală, dar şi în cea urbană. Conform prognozelor, către anul 2050, în R. Moldova populaţia s-ar putea reduce până la 1,5 milioane.

Un rol nefast asupra dezvoltării satelor îl are prevederea legală ce atribuie persoanelor juridice dreptul de a deveni proprietari de terenuri agricole. Acest fapt va conduce la dispariţia din sate a proprietarilor mici şi mijlocii, deoarece persoanele juridice, nefiind limitate de un plafon maxim al suprafeţelor de teren ce pot fi deţinute în proprietate, vor deveni mari proprietari-latifundiari, pe care nu-i va lega nimic de ţară şi de ţărani. În consecinţă, R. Moldova ar putea ajunge şi mai sărăcită, depopulată, cu genofondul grav afectat.

Multe ţări, inclusiv cele dezvoltate economic, au stabilit restricţii atât privind suprafaţa maximă de teren agricol deţinută de o persoană (Germania – 500 ha, Ungaria – 300 ha, România – 200 ha), cât şi privind dreptul persoanelor juridice de a deţine asemenea terenuri în proprietate. Deci, acolo, persoanele juridice nu se bucură de dreptul de a deţine în proprietate teren agricol. Doar persoanele fizice, în special cele care lucrează pământul, au dreptul să devină proprietari. De obicei, persoanele juridice pot lua terenuri în arendă. Atât.

Legislaţia de la noi nu prevede un plafon limită pentru suprafaţa terenurilor destinate construcţiilor procurate de străini, nici restricţii pentru înstrăinarea terenurilor în anumite zone strategice şi nici acordul statului la asemenea tranzacţii. În acelaşi timp, în majoritatea ţărilor, pentru străini există restricţii privind suprafaţa terenurilor şi locurile lor de amplasare. Totodată, străinii nu pot procura pământ fără acordul statului. Asta e legea în statele dezvoltate şi alta e situaţia în R. Moldova.

Chestiunea ţine de securitatea ţării în ansamblu

La noi, azi, tot teoretic, persoane şi organizaţii străine de ordin extremist sau chiar terorist nu ar avea probleme să cumpere o clădire, un teren etc. Persoanele străine care au procurat terenuri le mai pot ceda şi statelor străine. Ne-am putea pomeni, într-o zi, că multe terenuri, inclusiv de importanţă strategică, vor ajunge pe mâini străine, cu toate consecinţele ce derivă din prezenţa unui stat-proprietar străin a pământurilor noastre. Cerinţele ultimative ce apar regulat în privinţa porţiunii de şosea de lângă Palanca ar trebui să ne fie de învăţătură.

Chestiunea ţine de securitatea ţării în ansamblu. Or, o ţară depopulată de băştinaşi, în care străinii, inclusiv statele străine, vor deţine terenurile şi obiectele cheie, se va preface uşor în semicolonie, dacă nu în colonie.

Un factor negativ pentru dezvoltarea economică a satelor şi a ţării în ansamblu ar putea fi o eventuală deschidere a pieţei terenurilor agricole pentru persoanele fizice şi juridice străine. Un gigant economic din China, Rusia, ţările arabe ar putea cumpăra la preţuri derizorii de la săracii noştri suprafeţe mari de pământ, ca mai apoi să le cultive cu braţe de muncă din afară şi să dicteze preţurile agricole la noi, aşa cum se întâmplă în cazul petrolului şi gazelor naturale. Consecinţele economice, sociale, demografice şi politice ale acestor fenomene pot fi mai mult decât grave. Sub semnul întrebării este pusă existenţa populaţiei băştinaşe de la noi. Or, pământul în calitate de obiect al activităţii economice şi al dreptului de proprietate este o categorie economică, iar în calitate de teritoriu este o noţiune politică. Şi într-un caz şi în altul, pământul trebuie să servească propăşirii populaţiei ţării. Vânzarea terenurilor către străini, la etapa actuală, ar fi o mare greşeală. Nimeni, niciun partid, niciun guvern şi niciun parlament, nu sunt în drept, cu de la sine putere, să adopte astfel de decizii. Cetăţenilor le aparţine dreptul suveran asupra pământului.

Sunt necesare modificări care ar exclude posibilitatea formării latifundiilor prin stabilirea plafonului maxim al suprafeţei de teren ce poate fi deţinut în proprietate de o singură persoană, stabilindu-se o normă de circa 300—400 ha. Urmează a fi exclus din lege dreptul persoanelor juridice de a avea în proprietate terenuri agricole. Se cer modificări şi în normele legale ce reglementează dreptul străinilor de a procura terenurile destinate construcţiilor prin stabilirea unui plafon maxim al suprafeţei de teren procurate, precum şi prin stabilirea cerinţei ca asemenea achiziţii străinii să le poată face numai cu acordul autorităţii împuternicite de stat. În acest sens a fost elaborat şi un proiect de lege pentru modificarea legislaţiei, dar pe parcursul mai multor ani persoanele oficiale şi instituţiile la care s-a apelat nu au găsit de cuviinţă să-l promoveze.

Astfel, se creează impresia că, de undeva, din culise, este dirijată o politică abilă îndreptată spre crearea unei stări de lucruri în care proprietarii noştri de la sate vor fi nevoiţi şi constrânşi să-şi vândă pământurile, în masă şi la un preţ de nimic, şi să ia drumul pribegiei, fapt ce va duce la dispariţia satelor, dar posibil şi a R. Moldova ca stat suveran, liber şi independent.

Dumitru BRAŞOVEANU,
avocat, prim-vicepreşedinte al Asociaţiei "Parlamentul—90"