“Dacă aş fi Timofti…”

Nicolae Timofti, preşedintele R. Moldova, a învăţat trei din cei zece ani de şcoală medie într-o instituţie serală, pentru a-şi putea ajuta familia, după decesul tatălui său. Nu era un elev eminent şi nu-i plăcea să-i dea agenda învăţătoarei atunci când primea o notă negativă, dar era foarte ascultător şi muncitor.

Starea drumului care duce spre Floreşti, de unde provin trei din cei patru preşedinţi ai R. Moldova, Mircea Snegur, Petru Lucinschi şi Nicolae Timofti, te duce la gândul că niciunul dintre ei nu a profitat de funcţia deţinută ca să facă ceva pentru localităţile de baştină.

Timofti, născut într-o familie cu cinci copii

Ca să ajungi din centrul Floreştiului până la casa unde a copilărit preşedintele Timofti, îţi ia vreo 10 minute cu maşina. Şi dacă centrul îţi lasă impresia vagă că te afli într-un orăşel, odată ce te îndepărtezi, peisajul rustic devine tot mai evident.

Până în clasa a 10-a, Nicolae Timofti a locuit într-o căsuţă dintr-o margine de oraş, în apropiere de calea ferată, la câteva sute de metri de şcoală. La intrarea în ogradă vedem un izvor, încă de pe vremea lui Vasile Timofti, tatăl preşedintelui, “cu apă foarte bună”, spun vecinii. Din discuţiile cu ei, aflăm că în casa unde a copilărit preşedintele, de vreo cinci ani, nu mai locuieşte nimeni. Mama şefului statului, Elena, cu probleme de sănătate, este de câţiva ani în grija fiicelor. A stat mai întâi la Maria, iar acum este în grija celeilalte fiice, Liuba, şi a ginerelui Alexei.

Varul care cade de pe pereţii crăpaţi şi zgâriaţi ai casei şi prispa bătrânească, de culoare cafenie, confirmă spusele oamenilor. Scările reparate lasă, însă, impresia că ea nu este abandonată în totalitate şi că mai foloseşte la ceva.

În ograda unde se află casa părintească a lui Timofti şi-a construit o altă casă, modernă, Tudor Timofti, singurul frate al preşedintelui. Nicolae Timofti a crescut într-o familie cu cinci copii. Paulina, sora sa cea mai mare, acum pensionară, a fost profesoară în Edineţ, Tudor lucrează la SA Red Nord, împreună cu Liuba, iar Maria, cea de-a treia soră, este în Canada, după ce a activat şi ea aproape toată viaţa în şcoală.

Oraşul în care fiecare copil se visează preşedinte

Nu prea găsim vecini cu care să legăm câteva vorbe despre copilul Nicolae Timofti. “Unii au decedat, alţii au plecat din oraş”, ne spune cineva. Mergem spre şcoală. Nu mai găsim nici profesori care să-l ţină minte pe preşedintele-elev. Mulţi copii au auzit însă că actualul şef de stat a trecut prin băncile şcolii unde învaţă ei acum. Şi aproape toţi se visează preşedinţi. “Dacă aş fi preşedinte, aş face drumurile şi aş repara şcolile”, spune Nicolae. “Preşedintele se gândeşte doar la dânsul”, punctează un alt băiat, reiterând, cel mai probabil, gândurile părinţilor.

Am părăsit pentru câteva minute şcoala pentru a ajunge acasă la Ecaterina Geru, prima învăţătoare a preşedintelui. Aceasta era încă sub impresia vizitei sale la Chişinău, unde, pe 11 octombrie, fusese decorată de preşedintele “Coliţă” cu Ordinul “Gloria Muncii”. Ne-a povestit emoţionată, în detalii, cum a decurs întâlnirea cu fostul ei elev. “Cum să nu ai emoţii la aşa ceva? Aşa frumuseţe nu am văzut în viaţa mea”, spune Ecaterina Geru, cu referire la ceremonie, dar şi la clădirea unde a avut loc aceasta.

Am luat-o de acasă şi am revenit la şcoală. “Of, se apropie şi şcoala”, a spus cu melancolie în voce doamna Geru. Căutăm clasa în care a învăţat preşedintele. Am găsit-o, dar uşa era ferecată cu un lacăt, semn că aici nu se mai fac ore, lucru confirmat şi de directoarea Tamara Vasilachi, care, imediat cum a auzit subiectul pentru care am venit, a ţinut să-i transmită un mesaj preşedintelui. “Avem nevoie de ajutor. Să-i transmiteţi preşedintelui să nu uite de şcoala în care a învăţat”.

“Nici nu ştiam că la mine în clasă este Colea Timofti”

“Colea era un copil foarte liniştit. Nu aş spune că era timid. Era interesat de tot ce se petrecea în jurul lui. Era ascultător. Eu îmi aduc aminte că atunci când le puneam la copii nota cinci, toţi aduceau agenda. Când trebuia să pun nota doi, toţi fugeau. La fel făcea şi Coliţă”, îşi aminteşte prima sa învăţătoare. “Îi plăcea mult să muncească. El avea un prieten foarte bun, Victor. Ţin minte că, pe când era în clasa a cincea sau a şasea, i-am văzut cum rodeau nişte scândurele. I-am întrebat ce fac. Mi-au spus: veţi vedea. Au confecţionat un elicopter atât de frumos, încât l-au dus la Casa Pionierilor, la o  expoziţie”, îşi mai aminteşte Ecaterina Geru.

“Nu ţin minte să-l fi pedepsit. De multe ori nici nu ştiam că la mine în clasă este Colea Timofti. Pentru el, era sfânt ce spunea învăţătoarea”, rememorează doamna Geru. “A ajuns unde a ajuns prin muncă. Nu pot spune că era eminent. Era de mijloc. Îi plăceau ştiinţele naturii, matematica şi lecţiile de muncă”, ne mai spune ea.

“Ziua lucra, iar seara, până la ora 23.00, învăţa”

Puţini ştiu că Nicolae Timofti a învăţat în această şcoală doar până în clasa a şaptea. Pentru că tatăl său decedase, Nicolae s-a văzut nevoit să meargă la o şcoală serală, care-i oferea posibilitatea să muncească ziua. A învăţat la Şcoala Tineretului Muncitor, acum Liceul “Ion Creangă”, până în clasa a zecea, după care a plecat  definitiv din Floreşti. “Ziua lucra, iar seara, până la 23.00, învăţa”, ne spune Alexei Postolachi, cumnatul preşedintelui, căsătorit cu Liuba, una dintre surorile şefului statului, la casa cărora ne oprim după ce ne îndepărtăm de şcoală.

“Când s-a îmbolnăvit mama, Colea a început să vină mai des la Floreşti”, ne spune sora lui Timofti, care îşi aminteşte mai apoi de visele din copilărie ale actualului preşedinte. “Visul lui era să devină om în viaţă. A şi devenit. Îi plăcea fotbalul. Era portar. Comenta meciuri de fotbal. Ştia toţi fotbaliştii. Era un comentator rus, Nikolai Ozerov, pe care-l imita. Comenta foarte frumos, semăna foarte tare cu el”, îşi aminteşte dna Liuba, la nunta căreia şeful statului şi-a cunoscut viitoarea soţie, pe Margareta.

“A fost domnişoară de onoare la nunta mea. Nicu venise din armată. Margareta cosea buchetele. I l-a cusut şi lui Nicu. Între timp, cineva îi zice Margaretei: “Ia seama să nu-i coşi şi inima…” Taman aşa a şi fost. Mai apoi, s-au întâlnit la Chişinău, iar peste un an, am jucat la nunta lor”, îşi aminteşte sora lui Timofti, care mai zice că fratele său, deşi deţine cea mai înaltă funcţie în stat, e atent la tot ce spune lumea, şi suferă atunci când cineva îl vorbeşte de rău.

“Să nu uite de unde a plecat”

Oamenii din Floreşti ştiu că Timofti a copilărit în acest oraş. Spun că se aşteaptă ca preşedintele să le schimbe, măcar puţin, viaţa. Mulţi însă sunt conştienţi că, în actualele condiţii, puterea unui preşedinte este limitată. “Să pună accent pe tineri, ca ei să nu mai plece din ţară. Să le deschidă locuri de muncă cu salarii mari. Tinerii sunt viitorul. Noi deja nu prea contăm”, îl sfătuieşte un bărbat din Floreşti pe preşedinte.

În Ciutuleşti, satul unde s-a născut şi a locuit primii ani din viaţă Nicolae Timofti, oamenii “îl bombardează” cu rugăminţi, chiar dacă aproape nimeni nu-şi mai aduce aminte de familia Timofti. Toţi însă îşi doresc ca preşedintele să nu-şi uite rădăcinile. “Eu cred că el o să fie un om bun pentru acest sat, pentru că aici s-a născut”, ne spune o femeie. “E greu să fii preşedinte, pentru că e o funcţie diferită faţă de cea de judecător. Nu poate el face multe lucruri, pentru că nu el decide. El doar ar putea să-l roage pe Filat să facă ceva pentru locurile unde s-a născut”, crede un bărbat. “Timofti e cam moale. Lupu îl trage într-o parte, Filat în alta. Sper să facă mai multe lucruri pentru ţărani, pentru că pământul e bogăţia noastră”, a conchis un alt bărbat din Ciutuleşti.

P.S. Citeşte în numărul următor al ZdG un reportaj din satul Lăpuşna, r-nul Hânceşti, localitatea de baştină a premierului Vlad Filat.
Victor MOŞNEAG

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

4 comentarii

  1. eu

    MOLDOVA ESTE TARA AGRARA, UNDE PAMANTUL ESTE PARAGINIT, MARE PACAT – VOM AVEA PRODUSE AGRICOLE LA PIATA ATATA TIMP CAT MAI DUC SAPA DE COADA BATRANII, TINERETUL NU PREA TINE SAPA, DAR PESTE 10-20 DE ANI VA FI MARE JALE, CACI TARANUL VA FI LA MARE CAUTARE ASA CUM VA FI DE ALTFEL LEGUMELE SI FRUCTELE. MAREA TRAGEDIE A MOLDOVENILOR E CA SE MUNCESTE FF MULT FARA ROST, DACA ATI STI SA APRECIATI MUNCA TARANULUI CARE IN SUDOAREA FRUNTII CRESTE ROADA, CARE UENORI (DREPt EXEMPLU ESTE ANUL SECETOS) EI NU STRANMG NICI CANTITATEA DE CARTOFI FASOLE SAU CARTOFI PE CARE A CHELTUIT-O IN PRIMAVARA…VINE IARNA METEOROLOGII PROMIT SA FIE GREA, OARE SOARELE DE PRIMAVARA IL VOM VEDEA SAU… INGHETATI, FLAMANZI DACA NU MAI RAU IN LUMEA CELOR DREPTI…

  2. vlad

    Cel mai stralucit merit al domnului Presedinte ar fi ocazia de a putea face rau ,dar sa nu vree sa-l faca

  3. vera

    ..?

    Pe cine azi,capu-l doare,
    Cum intra taranu-n iarna?
    Lor li-i bine-acolo sus,
    Oamenii jos – tot desculti!

    A muncit taranu-o vara,
    Brinza o duce la piata:
    Pentru analize-l fura,
    Netinand, cont de masura:

    I-l mint de optzeci lei,
    Talon ii dau de treizeci..,
    Nici n-ai cui sa te bocesti:
    Mai toti sefii sunt “berbeci”!

    Altii mai vand si pe strazi,-
    Fugariti de omul legii,
    Fiindca-n piata,nu mai vezi,
    Un control, mai acatarii.

    Oameni: batrini-speriati,
    Cu torbe grele, in maini,
    Cutreera-n lung si-n lat,
    Blestemand, des pe Filat.

    Mai pomenesc de Chirtoaca,
    Dar se linistesc cu-n gand:
    – Daca de caini, Lui nu-i pasa,
    De noi, ce sa mai vorbim ?!

    De Voronin, umbla vorbe,
    C’a fost un hot dintre hoti,
    Care-a furat milioane
    De pe spinarea la toti,

    Lasind, omu-n drum, sa moara:
    Si de foame,si de frig,
    Iar taranul de la tara –
    Cu un “mijloc de covrig”.

    Azi tot mult fac pentru tara
    Si taranul muncitor,
    Care – chinuit, de boala,
    N-are nici un ajutor…

    “Daca as fi Timofti…”
    Mai spun unii, cugetand,
    Neintelegand, ca HOTII,
    Puterea ,in maini, o tin !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *