“Dacă alţii o preţuiesc, noi de ce n-am preţui-o?”: Ia la primul festival dedicat ei

Duminică, de dimineaţă, mama i-a pregătit Biancăi-Ionela flori albe şi roşii pentru a i le prinde în păr, flori care să se asorteze perfect cu hăinuţele pe care urma să le poarte. Deşi are doar 3 ani, Bianca-Ionela ştia că este zi de sărbătoare, pentru că în acest costum numai la Paşte mai fusese îmbrăcată. Catrinţa i-a cusut-o mama, Tatiana, iar ia a moştenit-o de la ea, fusese adusă din România pe când vârsta tinerei mame era puţin mai mare decât a fiicei sale. Cu o trăistuţă pe umăr, Bianca-Ionela s-a pomenit cea mai tânără participantă la prima ediţie a festivalului iei.

“Ia este o haină care ne reprezintă în lume. Este marca noastră, care contribuie la identitatea noastră, şi o poartă atât de multe femei de pe întregul glob, încât, văzând-o prin filme, prin picturi, ne uimeşte frumuseţea ei de fiece dată, şi atunci ne-am zis: dacă alţii o preţuiesc, noi de ce n-am preţui-o? Să-i dăm ceea ce merită, de exemplu, un festival, în cadrul căruia toată lumea să vină îmbrăcată în ii”.

Cam aşa trei femei, jurnalista Irina Ropot, meşteriţa populară Maria Cristea şi etnologa Varvara Buzilă, au decis să organizeze la Chişinău primul festival al iei, povesteşte Varvara Buzilă, care este şi secretar ştiinţific la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. Organizatoarele susţin că festivalul îşi propune să redimensioneze importanţa iei în societatea noastră, dar şi peste hotare. Este şi un îndemn ca oamenii să redescopere şi să se împodobească în această vestimentaţie tradiţională.

Cu această ocazie, admiratoarele portului naţional şi-au scos iile din dulap, le-au îmbrăcat şi au venit la festival. La fel au făcut şi meşterii populari, care şi-au lăsat purtate lucrările de către toţi doritorii prezenţi la eveniment. Până şi exponatele din cadrul muzeului au fost scoase la iarbă verde. Marea interpretă Suzana Popescu, bunăoară, a îmbrăcat o ie de aproape 200 de ani, cea mai veche din cadrul Muzeului de Etnografie.

“Îmbrac o ie numai de sărbători. Ştiind de câtă muncă e nevoie ca să o faci, parcă mă doare inima s-o port aşa, pur şi simplu”, spune zâmbind Maria Cristea, îmbrăcată şi ea în ie. Ştie mai bine ca oricine câtă muncă se depune la crearea unei ii. De 30 de ani numai asta şi face. Cele câteva zeci de ii în stil tradiţional, dar şi mai modernizate, prezentate în cadrul festivalului, sunt munca dumneaei. “Ia, în general, e cultura noastră, e neamul nostru, o consider un monument al artei noastre naţionale. Ea a fost dezvoltată de generaţii şi generaţii de femei pe parcursul a peste 2 mii de ani. Ia vorbeşte despre noi şi noi nu trebuie să o pierdem, pentru că ne-am pierde pe noi înşine. Păstrând ia, păstrând tradiţia, ne ştim rădăcinile, ştim de unde venim şi ştim unde mergem. Nu există popor care să aibă viitor fără a avea trecut”, este convinsă meşterul popular.

Prima ediţie a Festivalului iei s-a petrecut într-un cerc mai restrâns, printre invitaţi, care în mare parte erau oficiali străini, a fost şi prima doamnă, Margareta Timofti. Îmbrăcată în straie tradiţionale, soţia preşedintelui şi-a făcut prima ei apariţie publică. A discutat cu meşterii populari prezenţi la festival, a dansat în horă şi a donat bani pentru susţinerea copiilor talentaţi din localităţile rurale.

Prima doamnă a mărturisit că, pe când avea vreo 13 ani, şi-a brodat şi ea o ie, cu ajutorul mamei sale, ie pe care a purtat-o la serbările şcolare, dar şi la cele din clubul sătesc, şi pe care a dăruit-o ulterior unei fete din sat, ca s-o poarte mai departe. De asemenea, soţia Preşedintelui şi-a amintit despre şezătorile pe care mama ei le organiza în serile lungi de iarnă. “Tradiţiile sunt acele pietre nestemate de rezistenţă, de dăinuire a unui neam. Manifestarea de astăzi ne va purta pe mulţi dintre noi prin amintirile copilăriei şi ale adolescenţei, pentru că acolo erau şi sunt strămoşii noştri, acolo am învăţat datinile şi obiceiurile noastre, acolo am purtat întâia dată ie, catrinţă şi iţari, acolo ne-am încărcat de tradiţie şi frumos”, a mai spus prima doamnă.

Ia, marca noastră identitară

Varvara BUZILĂ, etnologă:
Ia, cămaşa de sărbătoare a femeilor, este haina noastră tradiţională, în care s-au concentrat toate simbolurile spiritului şi sufletului nostru. Ia este piesa de vestimentaţie pe care poporul nostru a dat-o lumii. Este opera de vârf creată prin contribuţia nenumăratelor generaţii de femei. Ea comportă, încifrate în ornamente, aspiraţiile de bine, de fericire şi de frumuseţe ale poporului nostru. O îmbrăcăm pentru a ne confunda cu toţi acei care au contribuit la afirmarea noastră istorică. Este marca noastră identitară, care ne etalează cu toată demnitatea în rândul popoarelor lumii.

Tatiana EŢCO

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *