Cum sunt distribuite dosarele în instanţele de judecată?

Oficial, în toate instanţele de judecată din R. Moldova, dosarele ar trebui distribuite aleatoriu şi automat, prin intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor (PIGD). Doar că, în acest moment, vreo jumătate din instanţele de judecată de la noi, din diverse motive, nu folosesc acest program, dosarele fiind distribuite manual. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) pare că aprobă tacit comportamentul magistraţilor.

PIGD a fost implementat în judecătorii în 2009. Atunci, Statele Unite ale Americii (SUA) au donat echipamentul necesar pentru iniţierea acestui program. La început, pentru acest proiect, din bugetul de stat au fost alocaţi circa 900 mii de lei. Tot în 2009, Centrul de Telecomunicaţii Speciale (CTS) a fost selectat pentru a-l gestiona.

1,6 mln. pe an

De atunci, când programul era la prima versiune, şi până în 2013, când acesta se află la a treia versiune, au crescut şi sumele de bani necesari pentru întreţinerea lui. Pentru acest an, urmează să fie cheltuiţi din buget 1,6 mln. de lei. Programul presupune gestionarea şi distribuirea electronică a tuturor dosarelor care ajung în instanţă printr-un simplu click. Astfel, acestea ar trebui să ajungă aleatoriu la judecătorul care urmează să le examineze.

Implementatorii programului au lăsat, însă, o portiţă celor care urmau să-l folosească, în speţă, preşedinţilor de judecătorii. Pe lângă varianta automată de repartizare a dosarelor, judecătorilor li s-a lăsat la îndemână şi varianta manuală de distribuire, pe care aceştia urmau să o utilizeze atunci când varianta automată ar întâmpina probleme. Deci, aceştia pot distribui dosarul cui doresc, doar că, ulterior, sunt obligaţi să introducă numele respectivului judecător în program.

Ultimele rapoarte ale organizaţiilor din domeniul justiţiei arată că varianta manuală a programului este cel mai des folosită de către preşedinţii de instanţe la distribuirea dosarelor. Cel mai frecvent, ei îşi motivează alegerea invocând nefuncţionalităţi în programul de distribuire automată. Cele mai dese “refuzuri” de a folosi varianta automată a distribuirii sunt înregistrate la Chişinău, acolo unde sunt şi cele mai multe şi mai importante dosare, dar şi cele mai mari suspiciuni în privinţa distribuirii lor.

Marile probleme, la Chişinău

„Cei din Chişinău spun că programul automat nu repartizează dosarele uniform şi că, deseori, e nevoie de ajustarea sarcinilor între judecători. Îmi este greu să înţeleg o astfel de abordare, mai ales că niciodată nu s-a încercat să se aplice sistemul ca să se ajungă la concluzia că mecanismul funcţionează insuficient. Totuşi, chiar dacă la început mecanismul nu funcţiona prea bine, judecătorii puteau oricând să vină cu propuneri de îmbunătăţiri. Acest lucru nu s-a făcut timp de 3-4 ani, iar acest fapt vorbeşte despre aceea că s-a evitat implementarea plenară a sistemului”, crede Vlad Gribincea, preşedintele Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM).

„Până în 2009, instanţele gestionau dosarele în mod tradiţional, arhaic, pe suport de hârtie. Implementarea sistemului a fost o noutate pentru sistemul judecătoresc şi, evident, a provocat o anumită reticenţă, scopul nostru fiind s-o depăşim şi să asigurăm o deschidere a sistemului judiciar faţă de utilizarea sistemelor informaţionale. Urmează să demonstrăm că ele sunt mai eficiente”, susţine Constantin Bragoi, directorul Departamentului Administrare Judecătorească (DAJ).

„Toate se rezolvă dacă există dorinţă”

În unele instanţe, programul nu este folosit deloc. “Sunt invocate diverse motive. Dar, în instanţele care utilizează programul, deficienţele sunt depăşite, demonstrându-se că se poate. Or, sunt alte instanţe mai greoaie, în toată bucătăria asta, ceva mai reticente, unde se invocă proasta funcţionare sau sarcina excesiv de mare a judecătorilor”, afirmă Bragoi.

„Cei care spun că nu-l utilizează pentru că nu funcţionează fac o afirmaţie greşită. Altfel, cum s-ar explica faptul că unii utilizează la maximul posibil programul, iar alţii spun că nu funcţionează şi asta-i situaţia, şi nu vrem, şi nu putem să-l folosim? E ceva normal să apară mici deficienţe tehnice, chiar şi la nivel de server sau de program, dar pentru toate sunt soluţii bine stabilite. Toate se rezolvă, dacă există dorinţă”, a declarat pentru ZdG Andrian Şova, şeful secţiei suport clienţi de la CTS, cei care gestionează programul şi care înlătură nefuncţionalităţile care apar.

„Se pare că cea mai mare piedică în aplicarea sistemului a fost rezistenţa preşedinţilor de instanţă”, afirmă Gribincea. Din vara anului trecut, acestora le-a fost luată competenţa de distribuire a dosarelor, doar că mulţi preşedinţi încă se ocupă de acest lucru.

Cum poate fi manipulat PIGD?

Şi totuşi, chiar şi cei care folosesc PIGD, prin diferite metode, pot distribui un dosar judecătorului căruia doresc să i-l distribuie. Experţii în IT care au analizat programul spun că acesta are mai multe lacune, putând fi uşor manipulat. Astfel, pentru ca un dosar să ajungă unde trebuie, cel care-l distribuie îl poate repartiza repetat, dacă acesta nu a ajuns din prima la judecătorul dorit. O altă modalitate de manipulare este blocarea judecătorilor la care dosarul nu trebuie să ajungă sau includerea lor în lista celor incompatibili. Totuşi, aceste manipulări devin vizibile în program, iar cei de la CTS le pot vedea. Dar aceştia le văd şi le verifică doar atunci când există solicitări pentru a face acest lucru. Dacă asemenea solicitări nu există, manipulările programului, deşi sunt înregistrate, nu folosesc la nimic.

„CTS-ul nu are ca obligaţiune să monitorizeze activitatea judecătorilor. Relativ la cât de des apar la noi solicitări sau semnale că se încearcă manipularea sistemului, eu aş spune că sunt foarte puţine. În ultimul an, au fost patru solicitări. La noi nu sunt înregistrate cereri de la CSM sau de la alte instituţii de stat prin care să fim întrebaţi despre nereguli în distribuirea dosarelor”, a precizat Andrian Şova.

„CSM nu verifică”

Pentru CSM, programul pare a fi nu prea important, spun experţii. Până în 2013, CSM nu a făcut un control integral al folosirii PIGD în instanţe. “CSM nu verifică de la A la Z cum se distribuie dosarele. Noi am recomandat CSM-ului să efectueze un control global şi să stabilească cum sunt distribuite dosarele. Nu ar trebui să ajungem la sancţiuni disciplinare. Ar trebui să fie transmis un mesaj foarte clar: situaţia nu va mai fi tolerată. Lipseşte un regulament strict, care să nu lase alternative şi, după asta, să urmeze controale, în toate instanţele. De ce CSM nu face asta? Probabil pentru că nu consideră acest lucru prioritar”, crede Gribincea.

„CSM este singura autoritate care poate interveni în administrarea funcţionalităţii programului”, precizează Bragoi.

Nichifor Corochii, preşedintele CSM, ne-a spus că e prea ocupat pentru a discuta cu noi la acest subiect. El a precizat totuşi că “activitatea PIGD este reflectată în fiecare notă a inspecţiei judiciare. Nu faceţi concluzii pripite”, ne-a îndemnat el.

În 2012, trei proceduri disciplinare

În 2010, în cinci dispoziţii de intentare a procedurilor disciplinare a fost invocată nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a dosarelor, iar în 2011, numărul acestora s-a ridicat la zece. Anul trecut însă, doar trei proceduri disciplinare au fost iniţiate de membrii CSM pentru nedistribuirea aleatorie a dosarelor. Multe proceduri însă au fost sistate pe parcurs, iar în cazurile în care s-a mers până la capăt, judecătorii s-au ales, în marea lor majoritate, doar cu mustrări. Interesant este faptul că, anul trecut, CSM a intentat o procedură disciplinară chiar şi împotriva unui judecător care a distribuit aleatoriu un dosar.

În iunie, Curtea de Conturi a efectuat auditul tehnologiilor informaţionale cu elemente de performanţă la Ministerul Justiţiei şi la instanţele judecătoreşti de diferite niveluri. Despre PIGD, experţii au spus că soluţia tehnică aplicată este depăşită sub numeroase aspecte, din care motiv este important să se treacă treptat la conceptualizarea şi aplicarea unei soluţii noi.