Cum două familii au salvat opt copii

I-au luat de la casa de copii, i-au educat şi le sunt mamă şi tată în locul celora care nu au ştiut sau nu au dorit să facă acest lucru. Motivele pentru care cele două familii au hotărât să facă acest pas, care pe mulţi îi sperie, sunt născute din tragedii ce le-au schimbat viaţa.

Vă vorbeam despre familiile Topală şi Vârlan din satul Toceni, raionul Cantemir, singurele din localitate, şi puţinele din R. Moldova, care au decis să ia sub tutelă sau chiar să înfieze copii bătuţi de soartă.

Tragedia unora – norocul altora

Soţii Topală, Sergiu şi Alexandra, au şapte copii. Doar trei însă sunt copiii lor biologici. Pe lângă aceştia, cei doi soţi au înfiat o fetiţă de la vârsta de trei luni. Ulterior, casa lor a devenit şi casa altor trei copii, proveniţi dintr-o familie vulnerabilă.

Dragostea, dar în special dorinţa lor de a avea mulţi copii, se trage însă dintr-o tragedie. La doar trei săptămâni de la naştere, al patrulea copil biologic al familiei Topală a decedat. „Pentru a-mi alina durerea provocată de acea tragedie, şi urmând sfatul prietenilor, am decis să înfiez o fetiţă, Laurenţia, care acum are patru ani. E la grădiniţă deja”, exclamă cu mândrie mama Alexandra.

În tot acest timp, a cunoscut oameni care au ajutat-o, iar ulterior i s-a propus crearea unei case de tip familie. „Am acceptat fără ezitare, mai ales că şi soţul a fost de acord. Ambii iubim foarte mult copiii.”

Astfel, în familia Topală au apărut alţi trei pitici. Istoria lor este una zbuciumată. „Ei făceau parte dintr-o familie degradată, în care ambii soţi aveau probleme cu băutura. Aşa le-au fost luaţi copiii, care au ajuns într-un spital din Cantemir, ca mai apoi să păşească pragul casei noastre. La început doar pentru 6 luni, iar ulterior, după decesul mamei lor, ne-au revenit definitiv. Acum, când a trecut mai bine de un an de când Elena, de zece ani, Cătălina de cinci şi Dumitru, care va împlini în noiembrie trei anişori, sunt la noi, nu îi mai considerăm străini. Sunt de-ai casei, mai ales că ceilalţi trei copii ai mei deja sunt mari şi au plecat în altă parte.”

„Acum îmi spune mamă”

Totuşi, ne povesteşte Alexandra Topală, cazul lor nu a fost unul dintre cele mai fericite. „E greu să iei pe cineva de la o casă unde nimeni nu avea grijă de ei şi să-i aduci, practic, într-o altă lume. Fetiţa cea mai mare, când a venit la noi, nici măcar nu putea ţine stiloul în mână. Nu ştia poezii sau poveşti. Băieţelul de un an şi două luni nu putea vorbi sau merge în picioare. Acum îmi spune mamă”, ni se destăinuie cu o mândrie de invidiat Alexandra Topală. I-am învăţat toate aceste lucruri. Totuşi, le este greu, pentru că s-au despărţirt de familia biologică, dar îi înţeleg şi încerc să le fac viaţa mai frumoasă. Voi avea grijă de ei mai departe, pentru că am depus un mare efort în educaţia lor. Sunt ai mei”, conchide Alexandra Topală, care joi, 8 octombrie, era singură acasă, copiii find la grădiniţă sau la şcoală.

O poveste asemănătoare trăieşte o altă familie eroină din Toceni. Aceasta se află la doar o aruncătură de băţ de familia Topală. Este vorba de soţii Ghenadie şi Mariana Vârlan. Imediat după căsătorie şi-au propus să aibă mulţi copii. Soarta a făcut însă ca cei doi soţi să nu poată avea copii. Tristeţea adusă de această veste nu le-a umbrit fericirea. Au găsit imediat soluţia, una care le-a schimbat viaţa lor, dar şi a patru copii. Soarta altor doi urmează să fie schimbată chiar în zilele următoare.

„Toţi parcă-s ai mei”

În anul 2002 au înfiat un băieţel, pe nume Ghenadie, iar cinci ani mai târziu o fetiţă, Milena. Băieţelul a fost înfiat la nouă luni, iar fetiţa pe când avea doar trei luni. „Pe parcurs ne-am dorit să avem mai mulţi copii. Am înţeles că putem face o casă de tip familial, şi nu am ezitat. Am auzit că există două fetiţe, una de clasa întâi şi alta de a treia, Andreea şi Cătălina, foarte cuminţi şi bune la învăţătură. Le-am luat. Este o plăcere”, ne spune zâmbind femeia. Mama celor două copile se află la închisoare, unde trebuie să stea încă şapte ani. „Noi vom avea grijă de ele, şi suntem pregătiţi de orice. Acum, toţi parcă-s ai mei.”

Chiar în ziua în care am vizitat familia Vârlan, aceasta trebuia să se întâlnească cu alţi doi băieţei, în vederea formării unei case de tip familial, care poate exista atunci când sunt luaţi mai mult de trei copii. „Îi vom lua şi pe aceştia”, ne spune bucuroasă mama eroină. „Mulţi sunt de părere că mi-am asumat o responsabilitate prea mare, pentru că este foarte greu să ai grijă de copii. Ei spun: pe noi copiii biologici nu ne ascultă, dar aceştia… Eu însă îi consider ai mei, şi sunt gata de orice pentru ei. Vreau ograda plină de micuţi.”

„Suntem fericiţi”

Soţul Ghenadie este şi el încântat de familia pe care o are. „Şi eu am făcut parte dintr-o familie numeroasă şi mi-am dorit, la rândul meu, acelaşi lucru. Este o acţiune demnă şi suntem satisfăcuţi de ceea ce avem. Ne mai dorim măcar încă doi copii, pentru că aşa şi lor le va fi mai bine. Acum, între cei patru am observat o concurenţă la învăţat, ceea ce este foarte productiv”, conchide tatăl Ghenadie.

Fiul Ghenadie, care stătea timid lângă papagalul său, ne spune că este fericit. Mama îl completează: „Nu-şi imaginează o altă casă decât aceasta. Ştie că a fost înfiat, şi chiar a fost curios să vadă locul de unde s-a întâmplat acest lucru. Suntem o familie cu adevărat fericită”, încheie familia Vârlan.

Statul susţine acest tip de familie. Pentru fiecare copil luat în grijă familia respectivă primeşte suma de 450 de lei. În cazul în care se formează o casă de copii de tip familial, atunci femeia primeşte titlul de mamă educatoare, un salariu lunar de 700 de lei, dar şi înlesniri la achitarea serviciilor comunale, la procurarea rechizitelor şcolare etc.

Victor MOŞNEAG