Cu praşchia după mistreţi… (Scrisoarea cititorului)

Încep anul, criticând guvernanţii, pentru a-i ajuta să lucreze mai bine, mai eficient, în folosul societăţii, aşa cum au promis în campania electorală. Demult observ cum tânărul primar, Dorin Chirtoacă, încearcă să facă reforme, dar fără prea multe reusite.  Era de vină Consiliul municipal, dominat de comunişti şi de asociaţii lor: Roşca, Diacov şi Braghiş.
Acum, că li s-au deschis ochii tovarăşilor asociaţi spre NOI PERSPECTIVE, au mers cu Alianţa, deja şi primarul poate să-şi promoveze ideile, dacă le are. Eu nu sunt nici pensionar, nici student, ca să cer favoruri sau scutire de taxe, aşa că rămân obiectiv şi comentez ca un arbitru.

Nu înţeleg de ce tânărul primar încearcă să facă reforme, începând de la pensionari şi nu de la BAROSANII plini de bani,  angajati la întreprinderile şi instituţiile subordonate Primăriei şi celor din cadrul Primariei şi a Consiliului municipal? Să fi rămas cumva cu  iluziile copilăreşti că, la bunei, acolo, ascunse în pungă sunt comorile toate?

Din păcate, noi, cei care l-am votat, constatăm că nu prea are idei potrivite şi nici consilieri buni. Să recunoaştem acest adevăr, char dacă, a recunoaşte, e cam neplăcut, după care, să încercăm cu toţii să-l ajutăm, atât cât reuşim, până la încheierea mandatului. Dacă era suficient de matur, ar fi avut, probabil, alte idei şi consilieri mai buni, astfel încât i-ar fi „potcovit” şi pe comunişti, şi pe asociaţii acestora, ca să nu mai boicoteze şedinţele. Iar despre BAROSANII din întreprinderile şi structurile municipale, cei care „papă” din greu, „îngrăşând” propriile firme, inclusiv pe contul bătrânilor, să nu-i vadă, oare?

Îmi pare rău… Populismul (model de politicieni mediocri), împrumutat de la alţii, potrivit cărora ar fi o soluţie micşorarea salariilor funcţionarilor, nu cred că e o solutie, chiar dacă  primarul afirmă contrariul. Charaghioasă iluzie! Cum să crezi că cei care stau cu mâna pe banii publici, obişnuiţi cu traiul bun şi cu cheltuieli babane de la buget, se vor speria că li se va tăia din salariu, oricum simbolic pentru ei? Niciunul dintre aceştia nu vine la lucru pentru salariu, chiar şi pentru cel „mare”, netâiat încă.

Pentru categoria aceasta de conducători, salariaţi, soluţia e la capătul opus. Ar fi trebuit majorate salariile, dar, totodată, tăiat accesul la banul public (hoţia), fiind negociate alte contracte de angajare în funcţii. Iluzia că economisim la salarii este una deşartă, pentru că se va fura din altă parte, mai mult, şi va creşte ciubucul. Reformele sunt necesare, dar ar trebui spălate de populism!  Este o vorbă: dai cu praşchia după mistreţi! Să nu o cunoască primarul?

Grivei Teajut