Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Cu ce se încălzesc moldovenii?

Cu ce se încălzesc moldovenii?

La gura sobei sau pe cuptor, aşa se încălzesc moldovenii care au casele conectate la reţeaua de gaze naturale, însă nu au cu ce plăti factura. Cu toate că peste 300 000 de case din R. Moldova sunt racordate la gazoduct, oamenii folosesc gazul doar la bucătărie, pentru pregătirea hranei. Locuitorii de la sate spun că în fiecare iarnă cumpără lemne sau cărbuni pentru a se încălzi, deoarece încălzirea cu gaz natural este un lux pe care nu şi-l pot permite.

Programul naţional de gazificare a demarat încă în anul 2002 şi prevedea ca până la începutul anului 2010 toate unităţile administrative din ţară să fie conectate la reţeaua de gaze naturale. În anul 2008, cca 47% dintre localităţile R. Moldova erau conectate la gazoduct. Potrivit raportului pentru anul 2010 privind asigurarea securităţii furnizării gazelor naturale a Ministerului Economiei, în primul semestru al anului 2010 operatorul principal de gaze naturale, S.A. „Moldovagaz”, a deservit 601 350 de consumatori.

Cu gazul în casă, dar cu focul în sobă

În fiecare iarnă cumpăr lemne ca să încălzesc locuinţa, spune Gheorghe Cuşnir din satul Sămănanca, r-nul Orhei. Cu toate că aproape toţi sătenii au fost conectaţi la reţeaua de gaze naturale, cei mai mulţi se folosesc de sobe, în care fac focul cu lemne şi cărbuni. Anul acesta, bărbatul zice că a cumpărat şase metri cubi de lemne, la preţul de 350 de lei. Doar plita de la bucătărie este conectată la reţeaua de gaz şi plăteşte lunar pentru aceasta în jur de 50—60 de lei.

La fel face şi  Lidia Modval – foloseşte gazul natural doar la plita din bucătărie, pentru a pregăti de mâncare. Anul acesta femeia a scos din buzunar 1400 de lei pentru a cumpăra lemne. Ea zice că face economii, ca să-i ajungă şi la anul. Pentru a fi conectată la gazoduct, ea a achitat, în rate, o sumă totală de 8 000 de lei.

„Am uitat cum arată cărbunii”

În satul Morozeni, din r-nul Orhei, oamenii nu au de ales, deoarece reţea de gaze naturale nu există. Elena Frăţescu spune că familia ei se descurcă foarte greu, nu au bani nici pentru procurarea lemnelor. „Facem focul cu uscături şi cu beţe de răsărită. Merg împreună cu copiii pe deal şi le strângem de acolo”, povesteşte femeia.

Elena Frăţescu zice că a uitat cum arată cărbunii, deoarece de mult timp n-a mai făcut focul cu aşa ceva. Pentru a cumpăra un metru cub de lemne, familia trebuie să plătească 400 de lei. Ca să se încălzească toată iarna, au nevoie de 6—7 metri cubi.

Bucuria gazului, până la prima factură

Încălzirea cu gaz ne costă foarte scump, spune Zinovia Dima din s. Boşcana, r-nul Criuleni. După ce a plătit aproape 9 000 de lei pentru conectarea la conductă, în casa familiei Dima se încălzeşte cu gaz un singur calorifer.

„Doar în camera nepoţilor mai pornim din când în când acest calorifer şi plătim pe lună în jur de 600 de lei. Dacă îl lăsăm toată ziua deschis, atunci factura de gaz poate să ajungă la 1000 de lei”, explică Zinovia Dima. Ea zice că preferă să facă focul în sobă şi aşa se încălzeşte toată casa.

Zinovia Dima mai spune că şi fiica ei a trecut la încălzirea cu lemne, deoarece a achitat foarte mult pentru gaz luna trecută. „Pentru două camere, a plătit o factură de 2000 de lei. Este foarte greu, la sat, să plăteşti aşa o sumă lunar.”

Cuptorul – lucru sfânt

Deşi s-au bucurat când s-au văzut cu gaz în casă, entuziasmul le-a dispărut odată cu prima factură. Valentina Gâdilică povesteşte că a renunţat la încălzire autonomă atunci când a văzut sumele imense pe care trebuia să le plătească.
„Am plătit 7 000 de lei ca să avem gaz în casă, dar îl folosim doar la plita din bucătărie. Acum câţiva ani, încălzeam şi două camere, însă ne costa 1500 de lei, lunar. Am renunţat şi am trecut la soba cu lemne”, spune femeia. Cu toate că ne-am fi dorit ca fiecare să stea în camera lui, aparte, acum ne adunăm toţi în două camere. Cel mai bine este pe cuptor, unde ne încălzim cu toţii.

Când au fost conectaţi la gazoduct, femeia a vrut să strice cuptorul, dar soţul nu a lăsat-o. Acum zice că toţi sătenii preţuiesc foarte mult vechile cuptoare, pe care dorm şi se încălzesc. Familia Gâdilică a cumpărat şase metri cubi de lemne, la un preţ de 600 de lei / m.c.

Milioane de lei „gazificate”

Programul Naţional de gazificare a „sărăcit” bugetul de stat cu 888 milioane de lei, conform ultimelor date ale Ministerului Economiei (MEC). Deşi obiectivul principal consta în gazificarea tuturor celor 1531 localităţi ale R. Moldova până la începutul anului 2010, multe sate au rămas fără gaze naturale şi în iarna anului 2011.

În multe dintre localităţile în care gazele naturale au ajuns, oamenii sunt nemulţumiţi, deoarece au achitat mii de lei firmelor care au efectuat lucrări de conectare. Cu toate că, în 2008, printr-o hotărâre de Guvern, se menţiona că racordarea solicitanţilor la gaze naturale se va face contra tarifului de 2970 de lei, sătenii au plătit între 5 şi 10 mii de lei, pentru conectarea la gazoduct.

Potrivit datelor MEC din 2009, în R. Moldova sunt total gazificate municipiile Bălţi şi Chişinău, raioanele Basarabeasca, Criuleni, Dubăsari, Străşeni, Ştefan Vodă, Taraclia şi UTA Găgăuzia.

2011 – un nou tarif

Cu toate că informaţia oficială de la „Gazprom” şi de la  SA „Moldovagaz” în privinţa tarifelor la gaze, pentru anul viitor, încă lipseşte, Alexandru Gusev, preşedintele „Moldovagaz”,  a declarat că este posibil ca acestea să crească cu 10 %. În prezent, R. Moldova plăteşte 270 de dolari pentru 1000 de metri cubi, iar potrivit lui Gusev, noul preţ ar putea fi 290 de dolari.

Noile tarife la gazele naturale vor fi stabilite, cel mai probabil, în a doua jumătate a lunii ianuarie, a declarat Victor Parlicov, directorul Agenţiei Naţionale pentru Reglementări în Energetică. Potrivit lui, calculele vor începe după ce se va cunoaşte preţul de import al gazelor la hotar. „Nu trebuie să uităm că preţul la gazele naturale creşte în fiecare an cu 11% din oficiu, ca să ajungă la nivelul preţului european”, a afirmat directorul ANRE. Aceasta este una dintre clauzele contractului încheiat în 2006 între SA „Moldovagaz” şi „Gazprom”.

Natalia Dabija