Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Costurile beţiei

Costurile beţiei

277-alcooliciVinul este mândria şi drama noastră naţională. Pentru supraconsumul de alcool plătim un preţ enorm: 100 de persoane omorâte anual, fiecare a patra femeie agresată în familie, sute de divorţuri, accidente rutiere şi abuzuri sexuale. Pentru că alcoolismul este considerat o maladie, poate fi tratat doar benevol. Anual, pentru tratamentul antialcoolic sunt cheltuiţi peste 10 milioane de lei.

277-t1În 2009, aproape în fiecare zi, a fost comisă o crimă la beţie, aşa arată datele Biroului Naţional de Statistică (BNS). Ministerul de Interne confirmă aceste date. „De la începutul anului 2010, au fost înregistrate 195 de infracţiuni săvârşite de persoane în stare de ebrietate”, susţine Rodion Budeanu, reprezentant MAI. Şi rapoartele organizaţiei „La Strada” arată că principala cauză a violenţei în familie este alcoolismul (Tabel nr. 1). Fiecare a patra femeie din R. Moldova este abuzată fizic, sexual sau psihologic în condiţiile supraconsumului de alcool.

Aproape 500 de persoane au fost omorâte de persoane în stare de ebrietate din 2000 până în 2007, potrivit studiului ExpertGrup, cu referire la surse MAI. Sub influenţa alcoolului, persoanele în stare de ebrietate au comis 25 de accidente rutiere, de la începutul anului, după cum ne-a comunicat Paulina Lachimovschi, de la Direcţia Poliţiei Rutiere. Conducerea automobilului în stare de ebrietate este sancţionată mai dur începând din 2009. Amenda s-a mârit de la 800 la 3000 de lei, cu privarea de dreptul de a conduce timp de 3—5 ani, în funcţie de gradul de alcoolemie. În 2010, au fost iniţiate 588 de cazuri contravenţionale pentru aflare la volan în stare de ebrietate. În 2009, această cifră a constituit 2420 de cazuri. Din 2000 până în 2007, în accidente produse din cauza alcoolismului, au decedat 441 de persoane.

Costurile economice şi sociale ale alcoolismului sunt enorme: cheltuieli pentru procurarea băuturilor alcoolice, tratamentul bolilor aferente alcoolismului, procurarea poliţelor medicale, plata concediilor de boală, ca urmare a sporirii probabilităţii de îmbolnăvire, suferinţa provocată familiei şi rudelor atunci când o persoană moare prematur, omorâtă în cadrul violenţelor provocate de alcoolici sau de efectele alcoolismului.

Tratamentul – ca o libertate

Psihologul Grigore Ţapu susţine că, în R. Moldova, au dispărut centrele de dezalcoolizare, deşi „asemenea pacienţi au nevoie de tratament forţat”. Or, Legea privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool, adoptată în 2001, arată că tratamentul persoanelor dependente sau care consumă abuziv alcool este benevol. În aceste condiţii, reprezentanţii primăriilor rurale spun că nu pot lupta cu „beţivii satului”. Doar atunci când aceste persoane „creează greutăţi materiale, situaţii conflictuale în familie sau în locuri publice şi care, după ce au fost avertizate ori sancţionate repetat, au refuzat să solicite benevol asistenţa consultativă sau curativă în instituţii medicale teritoriale, sunt trimise la testare în comisia de expertiză narcologică”, spune legea. Această sarcină revine comisiei pentru probleme sociale din orice localitate. În caz de refuz, poliţia aduce forţat persoana la comisie.

Alcoolici mai mulţi, medici – mai puţini

277-t2Datele Dispensarului Republican de Narcologie (DRN) spun că bolnavii de alcoolism ajung la tratament după ce sunt „convinşi” de narcologi, de medicii locali, de rude sau de poliţie (Tabel nr. 2).

Ajunşi acolo, din dorinţă proprie sau la insistenţa rudelor, problema celor dependenţi de alcool pare să rămână nerezolvată. Locurile în secţiile pentru tratarea alcoolismului sunt limitate. În total, în instituţiile specializate de la noi sunt 600 de paturi de profil narcologic, potrivit datelor Anuarului Statistic al Moldovei (ASM). Mihai Oprea, director DRN, spune că insuficienţa locurilor în spitalele de profil nu ar fi o problemă şi că cei care s-au adresat până acum au beneficiat de consultaţii şi tratament, chiar dacă numărul solicitanţilor e tot mai mare, iar al medicilor de profil – tot mai mic.

277-t3Din ASM mai aflăm că la 1200 persoane înregistrate cu alcoolism revin 0,8 psihiatri şi narcologi (Tabel nr. 3). Din 2000, numărul medicilor de profil s-a redus în permanenţă, deşi cifra celor diagnosticaţi cu alcoolism a crescut (în 2008, de la 82 la 109 persoane la 10 mii de locuitori).

„Tratament gratuit de milioane”

Pe parcursul anului 2009, la DRN au fost spitalizaţi 4006 bolnavi. „Toţi sunt trataţi pe gratis, conform Legii «Cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală», afirmă directorul Mihail Oprea. Chiar şi cei care nu au poliţă de asigurare medicală beneficiză de tratament, conform programului pentru persoane social-vulnerabile”. Raportul de activitate al Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină (CNAM) pentru 2008 indică suma de 14 milioane de lei, cheltuiţi pentru tratamentul persoanelor neasigurate afectate de maladii social-condiţionate.

Pentru activitatea DRN au fost alocaţi 11,3 milioane de lei, în 2009, conform datelor CNAM. Vicedirectorul DRN, Anatol Mărăndici, spune că pentru un tratament de 28 de zile a unui bolnav de alcoolism se cheltuie aproximativ 5—6 mii de lei, în clinicile private fiind mult mai scump. Reprezentanţi ai Asociaţiei Alcoolicilor Anonimi afirmă că şi la ei ajutorul este acordat fără plată, dar că alcoolismul nu este tratat medicamentos, ca în spitale, lucrându-se psihologic şi la nivel social atât cu persoana, cât şi cu familia şi anturajul acesteia. Ei afirmă că ar trebui să urmăm exemplul vecinilor din Ucraina sau Rusia, unde funcţionează adevărate centre de reabilitare. „Desigur, tratamentul e contra plată, 3000—4000 de euro, dar merită.”

Există o explicaţie

De un sfert de secol trăieşte cu un om afectat de alcoolism, care nu s-a tratat vreodată. Nici un loc de pe corpul femeii nu a scăpat de violenţa soţului. Tania Cherdivară din Ialoveni spune că şi-a îngropat cei mai frumoşi ani din cauza lui. Nu a putut divorţa, deoarece în sat era o ruşine să te desparţi. Cu toate că acum e divorţată şi au împărţit casa în două, el vine în fiecare zi în partea ei, abuzând-o ca şi până la divorţ. Ultima dată a lovit-o cu un par metalic şi i-a spart capul. Deşi a stat închis de mai multe ori la poliţie, nimeni nu a abordat vreodată tema tratamentului. „Nu se va mai lecui niciodată”, spune fosta soţie. Vasile Cherdivară nici nu recunoaşte că ar fi bolnav. El spune că nu vrea să schimbe nimic în viaţa sa. Nu recunoaşte că ar fi fost pe la poliţie, dar povesteşte cu lux de amănunte despre centrele de dezalcoolizare. „Te dezbrăcau până la piele şi cu un furtun de apă rece te spălau vreo câteva minute în şir, apoi te lăsau fără haine, în camera rece şi întunecoasă.” Când îl întreb despre tratamentul acestor oameni, Vasile spune: „La cimitir, acolo o să ne îndreptăm cu toţii”.

Cu sticle ascunse prin toată casa, cu bani furaţi din geanta tinerei sale soţii, fără serviciu şi fără prieteni, aşa îşi trăieşte viaţa un alt bărbat afectat de alcoolism. Andrei F. are 33 de ani şi este din Chişinău. A fost la tratament de 10 ori deja. Acum nu-l mai ajută nimic. Soţia vrea să se despartă, ca să scape de viaţa de coşmar pe care o trăieşte de 8 ani cu el. „Tratamentul nu-l ajută. Când vine de la spital, e mai agresiv, mai supărat şi mă acuză pe mine de starea sa.” Diana spune că doar o singură dată a venit schimbat în bine de la spital, atunci când a avut şedinţă cu un psiholog de la Moscova. Andrei continuă să bea şi consideră că toţi fac la fel. „Dacă aş avea 10 vieţi, aş trăi cum vreţi voi. Dar am numai una şi fac ce vreau cu ea.”

Cu sau fără tratament, aceşti oameni nu-şi mai controlează propriile vieţi. Fiecare zi este ultima pentru ei, ultima în care mai beau, pentru ca mâine să o ia de la început. Alături de ei, o iau de la început familiile lor, care plătesc un preţ prea mare – cel al unui trai sigur, pe care îl aşteaptă, de fiecare dată, tot de mâine.

Natalia DABIJA, ŞSAJ