Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Coşmar de familie: Lupta dintre…

Coşmar de familie: Lupta dintre mamă şi fiu

Lupta pentru locuinţă a transformat relaţiile de tandreţe dintre mamă şi fiu într-o ură cumplită. Mai bine de zece ani, aceştia umblă prin instanţele de judecată pentru a obţine dreptul asupra locuinţei comune. În acelaşi timp, ei se acuză reciproc de faptul că ar ocupa ilegal spaţiul locativ pe care-l deţin.

Cristina Soloviov şi fiul său, Anatolie Soloviov, locuiesc în aceeaşi casă, dar nu se pot înţelege în privinţa partajării spaţiului locativ, fiecare cerând pentru sine o suprafaţă mai mare. Certurile s-au transformat, cu timpul, în agresiuni fizice, iar în prezent mama cere ca fiul său împreună cu familia acestuia să fie expulzaţi din casă.

Casa părintească, motiv de ceartă

Cristina Soloviov îşi aminteşte cum, în 1957, ea, împreună cu soţul, au primit o locuinţă cu o singură odaie. Trei ani mai târziu, după ce în familie au apărut doi copii, soţii au decis să mai construiască o cameră, aceasta fiind, potrivit Cristinei, “pentru copii, până aceştia vor creşte şi se vor pune pe picioare, nu şi pentru nepoţi. Să lucreze deja ei pentru copiii lor”. După ce fiul mai mare s-a căsătorit, neavând un loc de trai, a rămas cu soţia la părinţi. Ca să nu fie deranjaţi, soţii Soloviov au construit o altă intrare şi le-au oferit bucătăria, pe care au transformat-o în cameră, şi au mai construit o bucătărie: “Credeam că e pentru un timp, dar nu putem rezolva această problemă nici până azi”, când au deja trei camere şi două bucătării.

După ce i-a decedat soţul, Cristina Soloviov a decis să perfecteze actele pe fiul mai mare, “să-i las casa”. Anatolie, însă, a refuzat, căci stătea în rând la apartament şi nu a vrut să se lipsească de acesta. Atunci, Cristina a scris “ordin” pe Nicolae, al doilea fiu, care, potrivit, femeii, “era indiferent faţă de această casă”. Dar Anatolie nu a mai primit apartamentul râvnit. Având doi copii, era dificil să locuiască într-o singură odaie şi, în 1988, bărbatul solicită un teren pentru construcţia propriei case. Cristina zice că au făcut o înţelegere neoficială: ea îi dă bani pentru lot, iar el renunţă la casă în favoarea ei şi a lui Nicolae. “Am avut mare încredere în feciorul iubit şi i-am dat banii la mână, nu prim notar”, spune femeia.

Valentina, însă, spune că banii pe care i-a primit de la mama-soacră au constituit “o sumă neînsemnată, care nu putea să ne ajungă”. Soţia lui Anatolie este indignată de faptul că familia lor, din patru persoane, e nevoită să locuiască într-o cameră de 9,1 m2: “Am trăit aşa patru persoane, printre care doi copii, care-şi făceau lecţiile pe genunchi…  Am propus de mai multe ori să rezolvăm problemele pe cale amiabilă, dar ea nu vrea. Ea cere ca noi să plecăm de aici”. Camera Cristinei are 22 m2, iar cea a lui Nicolae – 8,5 m2. Valentina este revoltată: “Ei îi trebuie mai mult decât copiilor mei”. Cristina, însă, spune că are probleme de sănătate, care s-au agravat de când şi-a pierdut soţul, explicând că are nevoie de spaţiu locativ mai mare, deoarece în unul mai mic se sufocă.

Mediatorul ca soluţie

În general, orice bun material poate deveni o cauză serioasă pentru apariţia unui coflict în foarte multe situaţii, inclusiv în cadrul familiilor. Psihologa Inga Rusu consideră că frecvenţa conflictelor depinde “de situaţia economică, de nivelul de cultură, de valorile susţinute de familie. Fiecare caz e individual şi soluţionarea acestor conflicte e diferită de la un caz la altul”.

Inga Rusu susţine că “deşi sunt conflicte transmise din generaţie în generaţie, acestea, oricum, pot fi soluţionate”. Ea explică, totodată, că există probleme fără soluţii, la fel şi conflicte pe care e mai bine să le laşi să se stingă de la sine. Cu toate acestea, cea mai eficientă metodă de soluţionare a conflictului ar fi identificarea unui numitor comun. În cazul familiei Soloviov, este vorba despre un conflict care are la bază condiţii materiale, adică problema nu este strict de relaţii între mamă şi fiu.

Soluţia propusă de psihologa Inga Rusu este un mediator: “El cunoaşte legile şi este neutru. Un mediator n-are interese personale, ca să câştige cineva anume. El nu ia partea nimănui şi poate media la rece orice situaţie. Mediatorul ascultă ambele părţi, le comunică informaţiile pe care le deţine şi rostul lui este să rezolve conflictul existent”. Şi conflictul din familia Soloviov, care durează ani de zile, va fi mult mai uşor de soluţionat prin intermediul unui mediator. În caz contrar, părţile, obişnuite să nu-şi asculte oponentul, nu vor ajunge la un numitor comun.

Scandal pentru cinci marmelade

Între timp, relaţiile, şi aşa destul de tensionate, dintre soacră şi noră s-au complicat. Cristina o acuză pe Valentina că ar fi bătut-o, atunci când şi-a permis să ia de la ea cinci marmelade: “Le-am dat totul, de la linguri – la covoare. Toate facturile le achitam eu, şi ea să-mi facă aşa ceva?”. Femeia susţine că a fost lovită cu bastonul la picioare, iar expertiza medico-legală a cercetat vânătăile de pe corpul ei, demonstrând că a fost bătută. Judecătoria Centru, la 23.10.2000, ţinând cont de rezultatele expertizei, care arată că şi o parte şi alta au fost implicate în conflict şi trebuie să poartă răspundere, a pus amendă ambelor părţi, în sumă de 180 de lei.

Valentina, însă, nu este de acord cu această decizie şi a scris o plângere, în care subliniază că ea este victimă şi că decizia judecătorului a fost incorectă: “Dacă aş fi fost agresoare, atunci i-ar fi fost cauzate leziuni mult mai grave. Ceea ce nu s-a întâmplat. S-au demonstrat doar zgârieturile de pe faţa, nasul şi gâtul meu, precum şi degetul ei pe care l-am muşcat, când mă ataca. Nu ştiu nimic despre provenienţa vânătăilor de pe picioarele ei”. Conflictul dintre soacră şi noră, început imediat cum s-au cunoscut, nu poate fi aplanat nici până astăzi. Cristina spune că a doua noră e mai bună: “Cu asta poţi să te cerţi, poţi să te împaci, iar cu Valentina nu”.

Conflictul ce s-a iscat acum mulţi ani este urmat de un şir de plângeri şi instanţe de judecată, iscând noi şi noi conflicte. Acesta, potrivit Valentinei, este motivul pentru care n-au reuşit să-şi construiască până acum o casă. Pe de altă parte, Cristina spune că Valentina a încercat să-l lase pe Nicolae, celălalt fiu, fără loc de trai, sesizând despre acest lucru instanţa de judecată, deoarece Nicolae este plecat la muncă peste hotare şi n-a fost pe acasă de mai mult timp. Femeia, însă, spune că Nicolae a fost obligat să plece în Grecia, deoarece Anatolie îl învinuia că ar fi angajat pe cineva să-l bată. Totodată, Cristina spune că, deşi e departe, Nicolae are mult mai multă grijă de ea decât Anatolie. Fiul plecat îi mai trimite colete, telefonează, asigurându-se că e bine, pe când “fiul de peste perete nu se interesează niciodată de sănătatea mea”.

Învinuiri reciproce

Acum câţiva ani, Anatolie a fost victima unui accident rutier, care l-a marcat pe viaţă. Soţia sa, însă, consideră că acest accident a fost planificat de mama lui Anatolie: “Este o femeie foarte vicleană şi foarte crudă”. Accidentul a avut loc în preajma casei. Valentina îşi aminteşte că ea însăşi a văzut acea tragedie: “Drumul în urma lui era de 10m lungime, mai avea doi paşi până la bordură. Şoferul automobilului, marca BMW, conducea cu o viteză excesivă şi… A fost ceva groaznic. N-o să uit niciodată acea zi. Avem o viaţă minunată datorită lui soacră-mea. Sunt sigură că n-a fost o întâmplare. E implicată în asta. Altfel nu se poate”.

Cu Anatolie n-am reuşit să discutăm, deoarece, potrivit soţiei, nu se simte bine şi medicii i-au interzis să se supună unor emoţii, însă, în timpul discuţiei, se afla alături de soţie şi încuviinţa tot ce spunea ea. Valentina adaugă şi faptul că a fost nevoită să plece de la serviciu, fiindcă “venea (Cristina – n.r.) acolo şi făcea zarvă, încât n-am mai putut să rămân. Am avut o viaţă tare aiurea. Din 1993 noi încă n-am trăit”. Cristina Soloviov, însă, susţine că n-are nicio atribuţie cu ceea ce i s-a întâmplat fiului ei. Mai mult, consideră că Anatolie a fost pedepsit de Cel de Sus: “Mai întâi mă învinuia pe mine şi pe Nicolae că am plătit să-l batem. Iată, a cerut să fie invalid, acum este. Dumnezeu nu bate cu băţul”.

Cristina speră că instanţa de judecată va decide în folosul ei şi, astfel, Nicolae va putea şi el să revină împreună cu familia cu care este plecat. Femeia mărturiseşte că fiul, de fiecare dată când o sună, întreabă când poate să revină acasă: “Cum au putut ei să vrea să-l dea afară din casă? Ei au doi copii, dar şi Nicolae are familie. Am vrut să fie pentru ambii feciori, că-s ai mei şi mi-s dragi amândoi”. Totodată, Cristina este convinsă că ar fi găsit limbaj comun cu fiul său, dar marele obstacol este nora, care se implică în deciziile lor şi-l “influenţează negativ pe Anatolie”.

„Nu mai vreau să mă înţeleg cu ei”

În timp ce Cristina spune că Anatolie şi Valentina pot pleca oricând, pentru că “au mai multe locuinţe, dar sunt hapsâni şi vor să-mi ia ultimul lucru”, Valentina spune că ei n-au unde pleca, deoarece n-au reuşit să-şi construiască o casă, fiind permanent chemaţi în judecată, iar locuinţele despre care vorbeşte Cristina ar fi “un mit”. De la mama sa, Valentina a moştenit 2/3 din casă, având şi două surori. Una dintre ele i-a cedat partea sa, de la cealaltă, însă, trebuie să răscumpere partea ca să poată locui acolo. Chiar dacă reuşeşte să răscumpere partea surorii, Valentina susţine că oricum nu vor putea locui acolo, pentru că nu sunt condiţii de trai, unica ieşire din situaţie fiind zidirea unei noi case, pentru care iarăşi e nevoie de bani.

Cristina zice că nu este adevărat, menţionând existenţa unei alte case în care a locuit mama Valentinei. Aceasta, la rândul ei, afirmă că nu poate locui acolo pentru că “această casă nu este dată în exploatare”. Cristina, însă, spune că mama Valentinei a trăit acolo fără ca aceasta să fie dată în exploatare: “Aşa ar putea trăi şi ei până îşi vor construi casă pe lotul de pământ pentru care le-am dat bani. El atunci a fost de acord, a luat banii, dar acum nu vrea să plece. El vrea ca din 63 m2 din casă lui să-i revină 42 m2, pentru că, cică, are doi copii, dar şi eu am avut doi copii şi am avut grijă şi am zidit. Doar n-o să rămân într-o cameră cu Nicolae, nu e normal”.

Problema a început de la faptul că locuinţa aparţine statului şi Cristina nu poate să ia decizii personale. Valentina spune că ea şi soţul său i-au propus mamei-soacre să privatizeze apartamentul, să-l vândă şi să împartă banii în trei părţi egale, însă aceasta a refuzat. În acelaşi timp, Cristina zice că ea era cea care a venit cu această intenţie, fiind, la rândul ei, refuzată de noră şi de fiul mai mare. Acum, însă, când, potrivit Cristinei, Anatolie este de acord să împartă apartamentul în trei părţi egale, ea nu mai doreşte: “10.000 de lei am cheltuit cu judecata asta. Cine o să mi-i întoarcă? Nu mai vreau să mă înţeleg cu ei, că deja de atâţia ani de zile mă chinuie”. Următoarea judecată urmează să aibă loc pe 3 februarie. În prezent, Cristina a intentat proces împotriva fiului său Anatolie, precum şi împotriva familiei lui, rugând ca aceştia să fie evacuaţi din casă.

Olga Bulat