Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Copilărie ruinată după gratii

Copilărie ruinată după gratii

252-zakPeste 80 de tineri, în mare majoritate băieţi, îşi petrec adolescenţa în penitenciare. La Lipcani, se află în detenţie 45 de persoane cu statut de minori. Deşi în ultimii ani au fost implementate diverse programe de reabilitare socială a tinerilor deţinuţi, reintegrarea lor în societate este foarte slabă şi doar foarte puţini reuşesc să schiţeze nişte planuri de viitor, a stabilit avocatul copilului Tamara Plămădeală, în urma întrevederilor cu minorii.

La penitenciar, tinerii stau în două săli mari, care-s şi dormitoare, cu paturi în două nivele, din metal vopsit în albastru şi verde. Imaginea e destul de sinistră, în special pentru cei care vin pentru prima dată în astfel de instituţii. Mirosul greoi, de lucruri vechi, dintr-un spaţiu închis, te deranjează. La capătul fiecărui pat e plasată câte o plăcuţă din lemn sau carton, cu numele persoanei care doarme acolo. Paturile sunt aşternute curat, cu plapume înflorate, în mare parte. Unii şi-au pus pleduri pe podea şi pe perete. În unele spaţii comune poţi vedea imagini cu familia sau postere cu fete. Pe un pat – un pachet de ţigări, neînceput, şi un ciorap. Am înţeles că majoritatea fumează. Pentru că e vacanţă, dar şi timp ploios, băieţii stau în interior. Jurnaliştii pot să vorbească doar cu cei care îşi dau acordul. Până a reuşi noi să-i întrebăm, administraţia a convins câţiva. Marea parte a deţinuţilor nu vor să comunice, dar nici să fie fotografiaţi, chiar şi cu faţa ascunsă. S-au adunat grămăjoară şi urmăresc ce fac ceilalţi. Din când în când, până la noi, ajunge câte un cuvânt necenzurat.

Omor la beţie

Nicolae speră să nu mai ajungă vreodată la închisoare, „asta e pentru alţii, dar nu şi pentru mine”. Are 19 ani şi de doi ani e închis. Vorbeşte despre infracţiune cu ochii în jos şi cu voce stinsă. Prietena îi născuse o fiică. El sărbătorea cu băieţii. Pentru că era „băut”, nu îşi aminteşte de ce şi cum l-a „atins” pe unul dintre prieteni cu cuţitul la gât. Când a văzut sânge, s-a speriat şi a chemat ambulanţa. Acesta a decedat în drum spre spital. După asta a fost condamnat la 8 ani, pentru omor. Aşteaptă ca, la anul, să fie eliberat condiţionat înainte de termen. Vrea acasă, la părinţi, soţie şi copil. Speră să-şi găsească de lucru. În detenţie a învăţat meseria de constructor.

La penitenciar, „cisto sluceaino”

Vitalie are aceeaşi vârstă ca şi Nicolae. El este mai vesel. Pare sigur de sine. Spune că, la penitenciar, „cisto sluceaino popal” (a ajuns din întâmplre – n.r.) şi că nu mai vrea să stea, că nu-i este interesant. El s-a născut în Rusia. În adolescenţă, părinţii au trecut cu traiul la Bălţi. Povesteşte cu umor despre infracţiunea comisă: „M-am întâlnit cu persoane nepotrivite şi s-a început… mă ocupam cu „ugon”-ul maşinilor”. A început pe la 15—16 ani. Într-un timp, se lăsase, dar era vorba de adrenalină, îl atrăgea, explică el. Vreo jumătate de an, s-a distrat plimbându-se cu maşini străine. Seara fura, se plimba prin oraş, punând poliţiştii rutieri pe jar, după care, spre dimineaţă, când lumea mergea la serviciu, lăsa maşina acolo de unde o luase. „Niciodată nu furam nimic din maşină, uneori proprietarii veneau şi mă întrebau de ce nu am luat magnetofonul, cum fac alţii, că-i unul bun, scump. Mie îmi trebuia doar să conduc”. Poliţia l-a prins din ghinion, crede el, „se terminase benzina şi era clar ce urmează”. A ieşit din maşină şi s-a predat. Pentru această distracţie a primit 3 ani. Mai are de ispăşit vreo 6 luni. Ştie aproximativ cu ce se va ocupa la libertate, va cânta, dar pe parcurs poate că alte „dvijenii” va trebui de făcut.

Mai bine la şcoală decât la lucru

În acest an, gimnaziul din cadrul penitenciarului a fost înlocuit cu unele clase de studii afiliate Liceului teoretic din or. Lipcani. 2/3 dintre minori frecventează lecţiile. Ei sunt incluşi în listele elevilor liceului, alături de tinerii aflaţi în libertate, şi au în comun doar unele materii de studiu şi unii profesori. Iurie Furmuzachi, şeful interimar al penitenciarului, ne-a spus că cei care nu doresc să meargă la şcoală sunt convinşi, deoarece este mai uşor să înveţe decât să lucreze, să sape.

Alexei preferă să lucreze. «Muncesc ce este nevoie pe zonă. De făcut remont, de dat cu var, de lucrat în grădină, la stalovă, acum cu lemnul mă mai ocup. Aici nu poţi să înveţi. Te duci la şcoală, dar elevii nu ascultă, cântă, e gălăgie. Asta nu-i şcoală. Mai bine mă duc să-mi caut de lucru decât să stau lângă dânşii să-i ascult», spune tânărul, care a împlinit şi el majoratul în penitenciar. În câteva luni, urmează să plece acasă. Nu prea ştie ce va face după eliberare, dar nici să înveţe o meserie în cadrul şcolii profesionale de aici nu a dorit. Deţinuţii minori au posibilitatea să înveţe 3 meserii: lăcătuş, strungar şi constructor. Pe Alexei, nici una dintre acestea nu l-a atras. La fel şi pe Vitalie, care spune, râzând, că la libertate vrea să fie şef. «Meseriile care se învaţă aici nu-mi vor fi de folos pe viitor şi doar de dragul documentului să învăţ – nu-mi trebuie», recunoaşte tânărul.

Pe lângă „zăci” sau pe lângă administraţie

Alexei, asemeni lui Nicolae, a făcut „prostia”, cum zic ei, la beţie. „Am servit în seara aceea cu prietenii. Se terminase băutura, iar să mă duc pe jos la bar îmi era cam greu şi am luat bicicleta de la bunică-mea. Am fărmat-o, că eram bat, şi am luat-o şi pe a doua. Ea m-o spus la poliţie, pentru că am luat fără voie. Părinţii au vorbit cu ea, au întors bicicletele, le-au dat bani, dar nimic, pentru că nu eram în relaţii bune cu ea”, relatează pe scurt fapta care l-a adus aici. Tot Alexei a mai spus că în cadrul penitenciarului poţi decide cum vrei să-ţi fie viitorul: să fii pe lângă „zăşi” (puşcăriaşi) sau pe lângă administraţie. El a ales a doua opţiune. Iurie Furmuzachi, şeful penitenciarului, spune că astea-s „secvenţe din viaţa asta a lor, criminală, din romantica lor”. Dacă vrei să fii cu administraţia, înseamnă că trebuie să asculţi, să îndeplineşti tot ce trebuie. Furmuzachi ne-a asigurat că deţinuţii nu-s împărţiţi în tabere. „Sunt şi câţiva care-s „pe lângă zăci”, sunt ca toţi ceilalţi, doar că tind spre viaţa criminală, au antecedente în cadrul familiei, părinţii sunt sau au fost închişi. Într-un fel, ei se mândresc cu asta”, a explicat şeful penitenciarului.

Un copil în detenţie este o tragedie

Victor Zaharia, şeful Direcţiei probaţiune şi reformă instituţională de la Institutul de Reforme Penale (IRP), consideră că un copil în detenţie trebuie considerat o tragedie şi o dovadă de iresponsabilitate din partea societăţii, deoarece el nu s-a născut infractor, şi trebuie să apară un semn de întrebare atât pentru părinţi, cât şi pentru ceilalţi actori sociali.

Pentru a se evita detenţia minorilor, în ultimii ani se apelează la serviciile alternative. În R. Moldova, cele mai importante alternative la detenţie în cazul minorilor sunt munca neremunerată în beneficiul societăţii, pentru cei care au mai mult de 16 ani, şi probaţiunea, când oficial este condamnat, dar i se suspendă executarea pedepsei, adică minorul stă acasă, lângă familie, şi beneficiază de consilierea şi asistenţa serviciului de probaţiune. Expertul IRP a declarat că săvârşirea infracţiunilor de către minori este şi responsabilitatea lor, dar în mare parte este de vină educaţia destul de superficială, mediul social nefavorabil copilului şi, inclusiv, lucrul insuficient de prevenire al instituţiilor din comunitate.

Tatiana EŢCO