Copiii cu autism, în dilemă

Grădiniţa nr. 156 de pe str. Grenoble din Chişinău găzduieşte, pe lângă alţi prichindei, o grupă de copii afectaţi de autism. Din cauza unor incertitudini şi a nesiguranţei, alimentate de informaţiile potrivit cărora grupa nr. 5, a copiilor cu autism, urmează să fie închisă, părinţii acestora, înspăimântaţi, s-au adresat la Ziarul de Gardă, solicitând elucidarea acestui caz.

Grădiniţa e situată într-un loc pitoresc, plin de farmec, atmosfera de aici fiind una de linişte sufletească, atât de necesară acestor copii. Persoanele afectate de autism sunt caracterizate printr-o slabă comunicare verbală şi nonverbală. Potrivit specialiştilor, acest lucru se întâmplă din cauza faptului că, pe de o parte, ei gândesc în imagini, iar pe de altă parte, nu ştiu să comunice. Autismul este o tulburare a creierului care se răsfrânge adesea asupra abilităţii de a comunica şi de a relaţiona cu cei din jur. Anume din această cauză, grădiniţa nr. 156 pare a fi un colac salvator pentru părinţii copiilor din grupa a 5-a. Deşi majoritatea sunt afectaţi de probleme financiare, fiind stresaţi în permanenţă de şansele pe care le oferă viaţa, nu încetează nici pentru o clipă să încerce să schimbe ceva pentru binele copiilor lor, în această societate fără reguli umane de joc. În acest caz, se pare, totul se rezumă la decizia unui şef, care stă bine, mersi, într-un oficiu comod.

«Nu ar trebui să mire pe nimeni faptul că se face panică», spune Sergiu Malamut, tatăl unui băieţel din grupa nr. 5. «Aceştia sunt copiii noştri. Am încercat să-l înscriu la o şcoală normală pe fiul nostru, David, dar oriunde ne-am adresat, ni s-a spus că nu va suporta sau că ar fi imposibil».

Specialiştii afirmă că, în R. Moldova, nu se ştie prea mult despre această boală, iar societatea, oricare ar fi ea, încearcă să se izoleze de necunoscute. Dacă, însă, ar încerca să cunoască aceşti copii, afectaţi de tulburări mintale, ar înţelege că ei sunt minunaţi în felul lor.

Reporterul ZdG le-a fost alături într-un moment foarte emoţionant pentru dânşii. Copiii aşteptau trenuţul, cu care urmau să se plimbe prin împrejurimi.

«Cu părere de rău, nu am reuşit să venim la ora stabilită pentru plimbare», spuse Violeta Ciobanu, dădaca lui Cristian. La cei 5 anişori, Cristian cunoaşte deja 3 limbi: engleza, franceza şi româna. «Grădiniţa nu oferă condiţii speciale pentru aceşti copii. Nu are materiale didactice necesare şi nici specialişti, dar e căminul lor, e mediul în care ei se simt bine şi se dezvoltă, cresc, progresează. Dacă s-ar discuta, în prealabil, despre un eventual transfer la o grădiniţă specializată, acest lucru nu i-ar dezechilibra, deoarece aceşti copii au o formă uşoară de autism», spune Violeta.

Am încercat să aflăm mai multe răspunsuri pentru această situaţie de la Ala Vârlan, reprezentanta Direcţiei Educaţie a sectorului Botanica, în subordinea căreia se află şi grădiniţa nr. 156. Din primele replici ale convorbirii telefonice, doamna Vârlan, aflând că scriu un material despre acest caz, a declarat că: «Dacă scrieţi ceva, vă dau în judecată…», ca mai apoi, calmându-se, să încerce să-mi explice că, de fapt, «nu se discută despre închiderea grupei nr. 5, ci despre un posibil transfer, preconizat, poate, într-o perioadă nedeterminată de timp, de la grădiniţa nr. 156 la grădiniţa nr. 167, care este o instituţie specializată. Nu se închide nimic, cine v-a spus? De ce trebuie numaidecât să se apeleze la presă? E o eroare de 100%. Sunt şi eu bunică… Şi aşa aceşti copii sunt bătuţi de soartă”.

Grădiniţa nr. 167 este o instituţie specializată în educarea unor copii cu diverse afecţiuni fizice şi psihice, iar specialiştii spun că micuţii cu forme uşoare de autism ar trebui integraţi mai degrabă în colective obişnuite de copii, decât în cele cu micuţi afectaţi de grave patologii.

În aceste circumstanţe, este firească întrebarea: cine suferă de autism, copiii sau maturii, care au insuficiente calităţi de comunicare şi relaţionare între ei?

La prânz, într-un moment de reculegere, răsuna o rugăciune a unei fetiţe din grupa nr. 5: “Înger, îngeraşul meu, ce mi te-a dat Dumnezeu, totdeauna fii cu mine şi mă-nvaţă să fac bine”.

Dumitru Ciricu


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. nastia

    Sarmaneii copii ,mii foarte mila,sunt si eu parinte si ii inteleg pe acesti parinti,sa le dea Domnul putere.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *