Cinstirea memoriei victimelor staliniste la Brăila
Asociaţia Culturală Pro Basarabia şi Bucovina, Filiala «Vasile Voloc», Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, Casa de Cultură a Municipiului Brăila, în colaborare cu Casa de Cultură Străşeni, din R. Moldova, au organizat o serie de manifestări de comemorare a victimelor deportărilor staliniste cu genericul «Basarabia, un nume cât o istorie întreagă», afirmaţie care aparţine marelui poet Mihai Eminescu, poate şi mai actuală astăzi decât în perioada sa de activitate publicistică la «Timpul».
Acţiunile au debutat cu un parastas la Biserica „Sfânta Paraschiva” din Brăila, oficiat de preoţii fraţi Gheorghe şi Ştefan Stan, care au spus că slujba care s-a săvârşit în sfânta biserică e pentru a reîmprospăta memoria şi conştiinţa românilor şi a aduce un dar înaintea lui Dumnezeu pentru cei care au murit departe de Ţară pentru propăşirea neamului românesc: „Prin această slujire, pe care o facem împreună cu toţi acei care vin din Basarabia, gândim şi simţim româneşte, ne bucurăm că suntem cu toţii Acasă, indiferent de despărţirea vremelnică, pe care au făcut-o alţii şi nu noi. Dumnezeu să binecuvânteze strădaniile, efortul şi mai ales bunăvoinţa celor care caută acum să readucă în conştiinţă ceea ce se pierde uneori din cauza vremurilor vitrege de pe urmă, însă nădăjduim că Dumnezeu nu stă departe, că românul va fi binecuvântat de Cel de Sus, că lumina credinţei va străluci şi va reînnoi conştiinţa noastră, ca să putem fi mereu împreună şi sluji împreună pentru mântuirea întregului neam românesc. Ne bucurăm de cântările alese pe care ni le-a adus pentru acest moment deosebit de cinstire a eroilor corul «Flacăra din lacrimă» din Străşeni – e jertfa prin care cântarea ce se înalţă la Dumnezeu devine asemănătoare cântării îngerilor din jurul tronului Dumnezeiesc, spre această cântare ne îndreptăm şi noi, iar corul a făcut aceasta slujind în chip îngeresc prin frumuseţea melodiilor strămoşeşti. În această rânduială şi slujire totdeauna gândurile noastre au fost cele care duc către ceea ce este bun şi sfânt şi tradiţional în neamul românesc. Tot ceea ce facem este pentru ca credinţa să propăşească în sufletele oamenilor, prin ea să se repare toate defectele care s-au petrecut în timp, prin toată strădania noastră dorim ca să ajutăm la mântuirea tuturor românilor. Această capelă în care am slujit este o biserică provizorie de slujire. Din nefericire, biserica ce trebuia să fie „Cuvioasa Paraschiva”, în 1964, prin ordonanţa regimului comunist şi prin neînţelegere faţă de ortodoxie, a fost dinamitată. În locul ei facem o nouă biserică, un locaş sfânt de toată frumuseţea, care să aibă vrednicia şi amploarea adevăratei biserici ortodoxe pentru cinstirea Cuvioasei”.
Preoţii au dat citire şi unui Pomelnic completat de Asociaţia Culturală Pro Basarabia şi Bucovina din Brăila pentru cinstirea morţilor basarabeni, bucovineni şi herţeni, începând cu semnatarii Unirii Basarabiei cu România, fiecare după numele său, membrii Consiliului Naţional din Bucovina care au hotărât Unirea Bucovinei cu România, fiecare după numele său, poetul Mihai Eminescu, preotul Alexe Mateevici, preşedintele Asociaţiei «Vasile Voloc», poetul Grigore Vieru, Cetăţean de Onoare al mun. Brăila, deportaţii din Basarabia, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, morţi în Siberia, fiecare după numele său, refugiaţii din teritoriile ocupate de fosta URSS, deportaţii în Bărăgan, morţi în Bărăgan, fiecare după numele său, ostaşii români care au murit pentru eliberarea Basarabiei, nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa, în luptele de la Ţiganca, fiecare după numele său, refugiaţii din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, care au murit departe de rude şi de locul naşterii din cauza comunismului.
Activităţile comemorative au continuat la Centrul de Creaţie Brăila, unde în sala «Johnny Răducanu» a fost prezentat un minunat spectacol de cântece patriotice, populare şi clasice, dar nu înainte de o serie de alocuţiuni în temă.
Profesorul Daniel Tecuceanu, de la Şcoala Generală «Nedelcu Chercea» din Brăila, s-a referit la cei 200 de ani de la răpirea Basarabiei, subliniind că regimul totalitar comunist se face responsabil de crime culturale, împotriva spiritului şi identităţii moldovenilor de peste Nistru şi, ulterior, după 1940, a celor din Basarabia, prin impunerea unei „limbi moldoveneşti” contrafăcute şi prin inventarea, în lipsa oricăror resorturi istorice şi etnoculturale, a unei „naţiuni moldoveneşti”, distincte de cea română.
Ruperea în bucăţi a Basarabiei, în contradicţie cu adevărul istoric şi cu realităţile etnice, se înscrie în seria de acte abuzive, comise de regimul totalitar comunist împotriva unei mari colectivităţi de oameni. În 1940-1941, în Basarabia au fost repetaţi anii 1937 şi 1938, anii Marii Terori din URSS, reluaţi apoi în anii postbelici. Organele sovietice de represiune au lovit cu bestialitate în puţinii intelectuali şi fruntaşi ai vieţii publice rămaşi între Prut şi Nistru, condamnându-i la ani grei de detenţie în gulagurile comuniste. Numărul celor supuşi represiunilor în anii 1929-1951 se ridică la peste 90 000 de persoane.
În acest context, autorităţile actuale ar trebui să declare zilele de 13 iunie 1941, 6 iulie 1949 şi 1 aprilie 1951, în care au avut loc deportările, drept zile de comemorare a victimelor regimului totalitar comunist. Totodată, e necesară elaborarea unui manual de istorie a regimului comunist şi introducerea în sistemul de instruire şi educaţie preuniversitară din România şi din R. Moldova a unui curs de Istorie a totalitarismului.
O şansă reală pentru împlinirea visului românilor a fost legată de evenimentele din anii 1990–1991, dar autorităţile de atunci, de la Bucureşti şi Chişinău, nu s-au ridicat la înălţimea momentului istoric. Nici Ion Iliescu, nici Mircea Snegur nu au avut simţul istoriei şi nu au valorificat experienţa generaţiei de la 1918, care a pus interesul general înaintea celui personal.
În anul 2008, aproape 5 000 de moldoveni au primit cetăţenia română. Din 2009 şi până în prezent, peste 60 000 de cetăţeni ai R. Moldova au obţinut sau urmează să obţină cetăţenia ţării-mamă.
În concluzie, actul nedrept de acum 200 de ani, reluat cu obstinaţie în 1940 şi 1944, trebuie reparat pe calea diplomaţiei, în spiritul prieteniei şi al bunei înţelegeri între popoare. Chiar dacă în niciun mod nu vor putea fi uitate suferinţele poporului român de la est de Prut, reconcilierea cu poporul rus şi cu liderii de la Moscova trebuie clădită în viitor pe baza retrocedării Basarabiei în graniţele fireşti ale României, pe baza testamentului politic al lui Ştefan cel Mare.
În continuare, profesoara Parascovia Stăvilă, de la Liceul „Mihai Eminescu” din Străşeni, a vorbit despre cei 71 de ani trecuţi de la deportările în Siberia.
Dumitra Plopeanu, pensionară din Brăila, şi-a retrăit amintirile despre Bărăgan, când întreaga sa familie, fără vreo vină, a fost deportată în acest pustiu, neavând acolo nici casă, nici masă.
Programul artistic a inclus evoluarea corului „Flacăra din lacrimă”, a grupului folk „Generaţii”, condus de Dumitru Popescu, a soliştilor Laura Şoga, Mioara Manoilă, Sandu Coteţ, Maria Mărgineanu, Maria Ciocan.
Raia ROGAC
