Cine stă în spatele „Electro-Plus”, „Golbrige Trading Limited” şi „Belang Commerce Limited”?

Interviu cu Gheorghe Murgoci, director al Regiei Transport Electric din Chişinău (RTEC)

— Dle director, tot mai greu se circulă prin oraş cu transportul electric de pasageri. Din ce cauză?

— Una dintre problemele principale este moştenirea pe care am primit-o de la fosta conducere a RTEC. Mă refer la nişte datorii istorice care, în 2001—2002, au fost cesionate unor firme străine, cu încălcări flagrante ale legislaţiei în vigoare. Este vorba despre 15 milioane de lei, pentru energia electrică consumată în perioada 1998—2000. În consecinţă, RTEC activează cu conturile bancare blocate. Acest lucru s-a întâmplat după ce o instanţă de judecată de peste hotare a decis de a încasa de la noi această sumă enormă…

— Cum a fost posibil acest lucru?

— Sigur, în urma unor maşinaţii. Acea cantitate de energie electrică consumată de RTEC a fost acumulată prin anii 1998-2000, pe când Reţelele Electrice aparţineau statului… În 2000, Union Fenosa a preluat reţelele electrice fără datorii. Atunci toate datoriile au fost trecute pe seama Întreprinderii de Stat „Moldtranselectro”… La acel timp, situaţia era complicată. „Moldtranselectro” era datoare statului. Statul era dator RTEC. La rândul său, RTEC avea datorii la „Moldtranselectro”. Din această cauză, Ministerul Finanţelor, prin intermediul instanţei de judecată, a decis să închidă acest cerc vicios, acest lucru însemnând „îngheţarea” situaţiei… S-au găsit, însă, şmecheri care au cesionat unor firme străine datoriile RTEC. Acea cesionare a permis ca toate firele să se piardă prin ţări străine, prin Marea Britanie, Rusia, Ucraina. După o perioadă de linişte, un grup de firme suspecte, având la mână documente potrivit cărora ar fi „cumpărat” acele datorii, au început să întreprindă diverse acţiuni cu scopul de a recupera cele 15 milioane de lei de la RTEC.

— Cine anume e în spatele acestor firme?

— Organele de drept ar trebui să investigheze şi să se pronunţe.

— Când aţi aflat că RTEC are datorii atât de mari faţă de aceste firme străine?

— Imediat după ce am fost numit în funcţia de director RTEC, deşi am constatat că problemele erau cunoscute vechii conduceri. După ce am fost numit în funcţie, am primit o Hotărâre a Curţii de Apel Economice Chişinău, în care se spunea că, în baza unei decizii a Tribunalului Economic de la Kiev, a fost emis un Titlu de Executare care autorizează Oficiul de Executare Buiucani să execute încasarea a 15 milioane de lei de la RTEC. Aşa ne-au fost sechestrate conturile.

— De cât timp durează acest sechestru?

— De la 30 martie suntem cu conturile blocate. Este adevărat, ni se permite utilizarea unei jumătăţi din sumele încasate pe conturile noastre, cealaltă parte fiind virată în contul presupuselor datorii. La acest moment, sunt deja sechestrate 5 din cele 15 milioane de lei. Între timp, noi am contestat aceste decizii, am depus probe care demonstrează că cesionarea acelor datorii a fost ilegală. La 1 iulie 2010, toate actele legate de cesionare au fost declarate nule de instanţa superioară de judecată. Acum, hotărârea respectivă ne permite să atacăm decizia Tribunalului de la Kiev. Ne mai aflăm în litigiu.

— În aceste condiţii, din ce cauză nu este suspendată executarea?

— Nu ştiu din ce cauză. Sunt, probabil, forţe interesate să ia cât mai repede banii şi să dispară. Dacă banii pleacă din Moldova, vă garantez că nu-i mai întoarce nimeni înapoi. Firmele implicate în aceste tranzacţii sunt cu mai multe capete. Tai un cap, iar altul creşte la loc. Vă aduc un singur exemplu. Iniţial, firma ucraineană „Electro-Plus” a cerut în instanţa de judecată suma de peste 13 milioane de lei, demonstrând că preluase datoria RTEC de la „Golbrige Trading Limited”. La rândul său, „Golbrige Trading Limited” argumenta că preluase datoria de la „Belang Commerce Limited”…  Această schemă a fost concepută pe parcursul mai multor ani, iar adresarea în instanţă, pentru recuperarea banilor, a fost posibilă cu sprijinul judecătorilor. În prezent, noi am cerut în instanţă suspendarea executării, până la încheierea definitivă a litigiului.

— Cum se răsfrânge această situaţie asupra angajaţilor?

— Ne confruntăm cu întârzieri la plata salariilor, la achitarea pentru consumul de curent electric, dar şi la rambursarea unui credit bancar. Sunt nişte penalităţi pe care le suportă colectivul.

— Aţi vorbit, la investirea dvs. în funcţie, despre o posibilă modernizate, despre mai multe proiecte. Cum avansaţi în aceste condiţii?

— RTEC necesită renovare şi modernizare. Noi exploatăm maşini vechi, având vârste de 26—27 de ani. Cred că suntem singura capitală din Europa cu un parc atât de învechit. Recent, la Irkutsk, am participat la o reuniune cu omologi din 68 de oraşe ale lumii. Nu am auzit ca undeva să mai existe astfel de troleibuze.

— Dar cum suportă călătorii aceste maşini vechi?

— Complicat. Troleibuzul, ca mijloc de deplasare, este preferat de păturile mai vulnerabile, care nu au automobile şi nu au posibilitate să circule cu maxi-taxiurile. Noi activăm în condiţii dificile, în bază de concurenţă. Cetăţenii trebuie să aibă posibilitatea să aleagă ce vor ei. Avem un program de reutilare. Nu aşteptăm mană din cer. Avem o linie de reutilare care modernizează troleibuzele… Căptuşim scaunele, modernizăm aspectul exterior. Astfel le prelungim viaţa cu 6-7 ani. Dar, chiar şi reutilate, ele rămân vechi, după acte. Din mai multe puncte de vedere, ele ar trebui scoase din uz.

—Cum a evoluat relaţia RTEC cu pensionarii Maiei Laguta?

— Deşi nu sub influenţa protestelor, a fost, totuşi, schimbată modalitatea de compensare a călătoriilor pentru pensionari. Cine vrea, ia banii, cine nu vrea bani, ia abonament. Din buget sunt alocaţi câte 70 de lei pe lună. Fiecare decide cum anume să procedeze. 40% dintre pensionari au preferat abonamentele anuale. Ceilalţi iau câte 70 de lei, aceşti bani ajungându-le pentru 35 de călătorii.

— Când, totuşi, vom avea troleibuze noi la Chişinău?

— În prezent lucrăm asupra unui nou proiect, care presupune achiziţionarea a 90 de troleibuze noi, moderne, special înzestrate, inclusiv pentru persoane cu nevoi speciale. Primăria Chişinău ne-a acordat un garant în faţa Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care, la rândul său, ne oferă un credit de 5 milioane. Şi Banca Europeană de Investitii ne oferă un credit de 5 milioane, iar Banca Mondială ne acordă un grant de 3 milioane. În total, pentru acest proiect este alocată suma de 13 milioane de euro.  Acum suntem la etapa organizării tenderului. Avem 7 intreprinderi producătoare care au solicitat caietele de sarcini. Am constituit un grup de lucru care va evalua ofertele. Contractul va fi semnat cu cel mai rentabil producător de troleibuze. Concursul a demarat la 9 iulie 2010. Peste 45 de zile, adică la 24 august, se încheie perioada de recepţionare a ofertelor. După ce va fi ales învingătorul, timp de 33 de săptămâni, va fi realizată comanda, iar în primăvara anului 2011, pe străzile Chişinăului vor circula troleibuze noi. Avem şi alte câteva proiecte, care presupun realizarea, în 2011, a unor noi linii de troleibuz: Mircea cel Bătrân—Megapolis, Schinoasa—Ialoveni, Chişinău—Vatra… Sunt interesante aceste proiecte, doar că bani sunt mai puţini pentru ele…

— Cum au acceptat cele trei bănci să lucreze cu RTEC, în condiţiile conturilor blocate?

— Noi am fost sinceri cu aceste bănci, informându-le, inclusiv, despre creditul pe care nu-l putem rambursa la timp din cauza sechestrării conturilor bancare. În consecinţă, toţi cunosc detalii despre acest litigiu…

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, ZdG