Chişinău: O cărămidă, chiar şi „istorică”, nu poate fi acţionată în judecată

Vinovatul trebuie să răspundă. Atunci, însă, când vinovatul este o cărămidă, căzută de pe acoperişul unei clădiri, lucrurile se complică. Aşa cum, în instanţa de judecată, nu poţi aduce cărămida în calitate de bănuit, iar proprietarul acesteia nu este cunoscut, vinovatul rămâne nepedepsit.

La 12 aprilie, Dumitru Catrici, de 12 ani, a fost accidentat în timp ce se plimba cu un prieten. Atunci o cărămidă de pe acoperişul unei clădiri i-a căzut în cap. Însângerat, acesta a fost adus de camaradul său acasă.

O cărămidă peste cap

În seara zilei de 12 aprilie, Dumitru (12 ani) a cerut permisiune mamei să iasă cu un prieten la plimbare. “Era 18.45. N-au trecut decât vreo cinci minute că prietenul l-a adus acasă însângerat”, îşi aminteşte Ana Catrici, mama lui Dumitru. Băieţii n-au reuşit decât să parcurgă câţiva metri când li s-a întâmplat accidentul. Acesta a avut loc pe strada Bucureşti, 62. Dumitru spune că trece frecvent pe aici, pentru că e în apropierea casei sale. Seara din 12 aprilie, însă, a fost una cu ghinion. Băiatul relatează că atunci când i-a căzut cărămida în cap, n-a înţeles imediat ce s-a întâmplat. Şocat, nici nu a simţit durerea atunci când a fost lovit. După ce şi-a revenit un pic, însă, a simţit o durere acută.

Celălalt băiat s-a speriat şi el foarte tare, mai ales când a văzut sânge. Pentru că Dumitru nu putea merge singur, prietenul l-a ajutat să se ducă acasă. Mama, când şi-a văzut copilul cu capul însângerat, a rămas înmărmurită. Totuşi, femeia a acţionat prompt. Ea l-a rugat pe prietenul fiului său să se ducă la farmacie şi să cumpere peroxid de oxigen. Băiatul, speriat de cele întâmplate, a alergat într-o răsuflare la cea mai apropiată farmacie. “Probabil, n-au trecut nici două minute, că el a şi revenit”, relatează Ana Catrici, recunoscătoare pentru ajutorul acordat de acesta. Femeia îşi aminteşte că i-a turnat fiului său peste cap trei sticle şi jumătate de peroxid.

„Apa oxigenată din prima sticlă nici măcar nu se prelingea. Se oprea în locul accidentat”, îşi aminteşte Ana Catrici. Rana n-a fost foarte adâncă, de circa 6 mm. Aceasta, însă, e suficientă ca să-i cauzeze dureri periodice de cap, care durează şi azi, dar şi să-i afecteze vederea ochiului stâng (cărămida a căzut pe partea stângă a capului). Ulterior, Ana Catrici a sunat la Urgenţă. Vocea de la celălalt capăt al firului a întrebat-o dacă băiatul mai sângerează. Femeia a răspuns că a reuşit să stopeze sângerarea. După o pauză, vocea i-a spus că, în acest caz, ar putea să se deplaseze la spital de sine stătător, fără să ţină cont că e vorba de un copil în vârstă de 12 ani.

Cladire părăsită – adăpost pentru narcomani

Ana Catrici creşte de una singură doi copii. Femeia încearcă să se descurce cum poate şi recunoaşte că, deşi tratamentul nu a fost foarte costisitor, pentru ea, mamă solitară, a fost mai dificil. “Băieţelul trebuia să facă ecografia capului, însă aceasta s-a dovedit a fi contra plată, iar eu, la acel moment, aveam în portmoneu doar doi lei. Ca să creşti copii, e nevoie nu doar de bani pentru hrană şi pentru achitarea facturilor, dar şi de vestimentaţie. Băieţii sunt în creştere. Nu pot purta mult timp aceeaşi haină”, explică femeia. Lipsa resurselor financiare nu i-au permis nici măcar să termine tratamentul prescris pentru o lună de zile. Mama a putut să achite doar pentru zece zile.

Mai mult, potrivit medicului, de două ori pe an, toamna şi primăvara, băiatul va trebui să urmeze acelaşi tratament, lucru pe care va fi nevoit să-l facă “practic toată viaţa lui”, spune mama băiatului, îndurerată. Ana Catrici consideră că anume căciula purtată de Dumitru i-a salvat viaţa. “Aceasta, însă, nu l-a salvat de la contuzie şi de la slăbirea vederii. Nu ştiu care va fi soarta lui de mai departe”, spune femeia, oftând. Pe de altă parte, Dumitru nu poate purta ochelari, pentru că şi aceştia îl afectează, provocându-i ameţeli. “Când am fost la medicul-oftalmolog şi mi-a verificat vederea, punându-mi la ochi diverse lentile, ca să vadă care mi s-ar potrivi, începeam să ameţesc şi aveam o senzaţie de vomă”, relatează băiatul, care mărturiseşte că, după incident, are frecvente dureri de cap.

Deşi clădirea, care are statut de monument istoric, este într-o stare dezastruoasă, aceasta nu este îngrădită. Oamenii trec zilnic pe lângă ea fără să conştientizeze pericolul la care se supun, iar gunoiul de pe teritoriu arată că unele persoane totuşi intră pe aici. Trecătorii, în mare parte, susţin că ar fi un adăpost pentru narcomani şi vagabonzi, care lasă după ei o mizerie enormă. “Când se întunecă, de aici răsună fel de fel de voci”, spune un trecător. “Mai bine să nu mergi seara pe aici. Uneori, e linişte. Alteori, până dimineaţă nu se liniştesc”, afirmă Alina, care mărturiseşte că face zilnic traseul pe lângă această clădire. Dumitru, de asemenea, susţine că e riscant să vii aici. Acu doi-trei ani, a intrat şi el pe teritoriu. Spune că era curios, dar nu i-a plăcut ce a văzut. “Acolo e straşnic. M-am dus din curiozitate. De atunci n-am mai fost şi nici n-o să mă mai duc”, spune Dumitru.

Căutarea vinovatului nu intră în competenţa poliţiei

Ana Catrici este conştientă de faptul că nu poate trage la răspundere o anumită persoană. “Cărămida nu a fost aruncată de cineva anume, ci a căzut de pe acoperisul acestei cladiri”, explică ea. Totuşi, femeia nu poate să se resemneze cu cele întâmplate. În imposibilitatea de a depune plângere pe un vinovat concret, femeia a decis să scrie la poliţie, pentru ca aceasta să caute proprietarul clădirii respective, iar acesta, la rândul lui, să răspundă pentru construcţia care se află în gestiunea sa, dar, ce-i mai important, pentru ca acesta să ia anumite măsuri şi s-o îngrădească, pentru a evita astfel de situaţii pe viitor. Răspunsul însă n-a fost nici pe departe cel aşteptat.

Astfel, Inspectoratul de Poliţie Centru al DP Chişinău i-a emis Anei Catrici un răspuns prin care o anunţă că plângerea depusă în data de 23.04.2013, cu privire la incidentul care a avut loc la 12.04.2013, a fost examinată. În continuare, Corneliu Groza, şeful Inspectoratului de Poliţie Centru, notează că femeia este în drept să se adreseze “în mod particular cu acţiune civilă în instanţa de judecată pentru întreprinderea măsurilor conform legislaţiei în vigoare”, asta deoarece, potrivit inspectorului, cele relevate de Ana Catrici n-ar ţine de competenţa organului de poliţie, iar faptele expuse de aceasta ar reflecta relaţii juridico-civile.

Femeia mărturiseşte că a rămas şocată de răspunsul obţinut. Ea spune că s-ar adresa în instanţa de judecată, dar nu poate să învinuiască propriu-zis clădirea sau cărămida căzută. “E nevoie de o persoană reală, de stăpânul acestei clădiri, ca să pot să acţionez în judecată. Sper să-l găsească ei. Doar nu pot să scriu plângere pe cărămidă”, spune femeia, nedumerită de răspunsul primit de la Inspectorat. În timp ce femeia nu poate găsi stăpânul clădirii respective, iar fiul său luptă cu durerile de cap şi speră să-i revină vederea, clădirea din str. Bucureşti, 62 rămâne neîngrădită, pe lângă ea circulând zilnic oameni care, fără să ştie, îşi riscă viaţa.