Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Cenuşăreasa din Sociteni

Cenuşăreasa din Sociteni

294-cenusareasa1Părăsită de părinte şi abandonată la orfelinat – aşa a început calvarul vieţii Nataliei Ciobanu. A locuit în cimitir, fiind însărcinată, a rânit zăpadă pentru o felie de pâine şi s-a acoperit cu hainele vagabonzilor morţi de frig, pentru a supravieţui. Acum Natalia încearcă să le poarte de grijă celor trei copii ai săi, împreună cu soţul, locuind într-o colibă făcută din linoleum şi din bârne de lemn.

În satul Sociteni, raionul Ialoveni, pe un vârf de deal, se află gospodăria familiei Grosu. Lângă casa părintească, feciorul Vladimir, împreună cu aleasa sa, Natalia, au ridicat o locuinţă din linoleum, bârne şi foi de ardezie. Într-o singură cameră locuiesc toţi cei cinci membri ai familiei: fetiţa mai mare – Andreea, băiatul Gheorghiţă, de trei anişori, şi mezina Vlada, împreună cu părinţii. Natalia este însărcinată cu cel de-al patrulea copil şi cea mai mare grijă a lor este cum se vor descurca la iarnă.

Asculta audio

Însărcinată, în cimitir

Cu privirea în pământ şi cu un ursuleţ în mână, mototolindu-i lăbuţele de pluş, Natalia povesteşte, printre lacrimi, cum au început tragediile din viaţa sa. „Mama a murit după ce m-a născut, iar tata a renunţat la dreptul de părinte şi m-a lăsat la orfelinat. Am crescut acolo până la 18 ani. Când aveam vacanţă, bunica din partea mamei mă lua acasă”.
Sinceră ca un copil, Natalia îşi continuă povestirea, neîncetând să strângă jucăria în mâini. Când a împlinit 18 ani, a venit în sat, dar i s-a spus că nu are casă şi că nu are unde locui. S-a întors la orfelinat şi, ca să aibă unde dormi, s-a măritat cu un sătean din Cărpineni, zice ea. „Era şofer, ducea colete în Italia, dar a fost accidentat mortal imediat după ce ne-am căsătorit”. Părinţii băiatului au alungat-o pe Natalia din casă. Era deja însărcinată. „Am locuit în cimitir, cu un vagabond şi cu fiica sa. Mâncam ce găseam pe dealuri sau ce ne mai dădeau oamenii”. Natalia îşi aminteşte că era iarnă, iar pentru o felie de pâine se ducea pe la magazine şi rânea zăpada. Apoi mâncau toţi trei. Cel mai greu era cu îmbrăcămintea şi încălţămintea. „Aveam adidaşi în picioare, dar le înveleam cu polietilenă, ca să se încălzească”.
Cei doi colocatari ai cimitirului au decedat din cauza frigului, spune femeia. „Am luat hainele lor şi mă înveleam. Dintr-un gard, scoteam ciocleji şi îi puneam peste mine ca să nu îngheţ”. Oricum, Nataliei i-au degerat picioarele şi nu s-a mai putut mişca. Norocul ei a fost că un medic i-a găsit în cimitir. „Pe cei doi i-au îngropat, iar pe mine m-au luat la spital”.

294-cenusareasa2În zăpadă, cu bebeluşul

După ce a născut o fetiţă, Natalia a mai stat două luni în spital, deoarece copilul avea probleme de sănătate. Cea mai mare frică a femeii a fost să nu-i ia cineva copilul. „Eu o să mănânc ce găsesc, dar daţi-mi copilul”, se ruga ea de medici. Au mers împreună la o casă de copii din Chişinău. De acolo sunt cele mai frumoase aminitiri ale femeii, fiindcă vorbeşte cu multă deschidere şi voie bună despre acea perioadă. „Ne hrăneau, ne îmbrăcau, nici hainele nu ni le spălam noi”, îşi aminteşte Natalia. Dar când au aflat că Natalia are un tată în sat, au hotărât să o ducă acasă. Femeia a refuzat categoric să se întoarcă în sat, însă nici la casa de copii nu mai putea sta.

Ajunsă în casa care trebuia să-i fie părintească, cu un copil de două luni în braţe, Natalia a avut de înfruntat aceeaşi atitudine: a fost dată afară. „Andreea avea două luni de zile, era doar în scutece, şi noi stăteam, în afara ogrăzii, în zăpadă”. Nici vorbă să-i dea ceva de mâncare, din contra – puneau şi semn, ca să nu ia ceva.

Pe femeia cu bebeluşul în braţe le-a găsit înţepenite un copil de-al vecinilor. „Fura mâncare de acasă şi ne aducea nouă”. Atunci, Natalia l-a cunoscut pe Vladimir, care le aducea lemne ca să facă focul într-o casă părăsită. „Mi-a spus să merg cu el, dar eu mă temeam. Până la urmă m-am dus, ca să nu îngheţe copilul”.

Cu Vladimir nu s-au înscris oficial şi nici nu s-au cununat, fiindcă nu au bani.

Trei copii – 350 de lei

Natalia şi Vladimir au împreună doi copii: Gheorghe şi Vlada. Fetiţa cea mai mare, Andreea, este bolnavă de inimă. „Medicii mi-au spus că îi creşte un os şi inima nu i se poate dezvolta. Inima ei e ca la un nou-născut”. Şi cea mică – Vlada – are probleme cu inima. Însă mama nu are bani pentru tratament.

294-cenusareasa3Au încercat să-şi construiască o locuinţă, dar nu au nici bani, nici materiale. Doar soţul este angajat la un orfelinat în Chişinău, de unde a şi adus linoleum uzat pentru a face pereţi la casă. Au reuşit să improvizeze o cameră, unde sunt două paturi, două dulapuri, televizor. Cel mai rău este însă că nu au podea, iar când plouă, apa se scurge prin cameră. De curând, Natalia spune că au avut probleme şi cu guzganii, fiindcă au năvălit în casă. „Într-o noapte, au muşcat-o de deget pe fata cea mică”.

În asemenea condiţii, Natalia s-a adresat la asistentul social. Ea zice că nu au fost vizitaţi acasă, măcar să vadă cum trăiesc. „Am primit jumătate de an câte 350 de lei şi gata. Am vrut să dau copiii la internat şi să-i iau vinerea acasă, însă de la primărie ne-au spus că îi vor primi aici la grădiniţă”. Cei doi copii au fost înscrişi, dar sunt foarte multe cheltuieli cu întreţinerea lor. „320 de lei am plătit de la început pentru rechizite şi perdele”. Natalia spune că au lucrat, împreună cu soţul, cu ziua prin sat ca să plătească această sumă. Nu sunt scutiţi nici de plata lunară a grădiniţei pentru cei doi copii, iar din cei 1300 de lei ai soţului nu le mai rămâne nimic pentru cumpărături. „Încălţămintea de iarnă pentru copii o găsim la gunoişte. Mergem mai mulţi acolo şi căutăm până găsim ceva de încălţat”.

Pe rafturile dulapurilor fără uşi, hainele copiilor stau aranjate exemplar, la linie, după culoare şi grosime. Natalia spune că nu au primit niciun cadou de sărbători, doar jucăriile aduse de soţ de la orfelinat.

Situaţia familiei Grosu este cunoscută la Primăria Sociteni. Secretara Primăriei, Maria Arhip, a spus că această familie a beneficiat mereu de ajutor social. „Atunci când el nu lucra, ei au primit şi câte o mie de lei. Însă după jumătate de an, când Vladimir s-a angajat, s-a luat în calcul şi salariul lui. Astfel, ajutorul social s-a micşorat”. Funcţionara ne-a mai informat că, la grădiniţa din sat, deschisă recent, încă nimeni nu a plătit şi că, pe viitor, vor discuta la Consiliul Primăriei dacă există posibilitatea de a-i scuti pe aceşti copii de plata lunară a grădiniţei. Însă aceasta nu le va schimba situaţia.

Referitor la ancheta socială, Maria Arhip a afirmat că i-a vizitat acasă de mai multe ori şi a vorbit cu Vladimir. „Ştiu că ei şi-au făcut o locuinţă aparte, însă cum se vor descurca la iarnă?”. Cei trei copii sunt îngrijiţi de părinţi, deoarece Maria zice că nu i-a văzut goi sau murdari. „Noi îi ajutăm cât putem, însă n-o să vină nimeni să le facă casă sau să le întreţină copiii”.

Natalia DABIJA