“Cea mai bună profesie pentru o femeie e cea de moaşă”

“În sala de naşteri lucrul nu se termină niciodată. Încontinuu se nasc copii şi este o muncă nu doar frumoasă, dar şi foarte dificilă şi responsabilă. Acum, trec pe lângă sala de naşteri şi invidiez fetele, dar deja nu mai insist să lucrez acolo. Gata. Este un moment când trebuie să te odihneşti”.

În urmă cu jumătate de secol, Zinaida Tulbure a început a lucra ca moaşă într-un sat din centrul Moldovei. Uitându-se în urmă, spune că nu cunoaşte o meserie mai frumoasă, dar şi mai grea. A ajutat să vină pe lume în siguranţă mii de copii. S-a retras din sala de naşteri doar când a simţit că nu mai este tânără şi că trebuie să cedeze locul altcuiva. Pensionată de ani buni, continuă să lucreze la Maternitatea nr. 1 din Chişinău, instituţie unde şi-a petrecut aproape întreaga viaţă. Acum, lucrează la biroul de informaţii a maternităţii. Spune că nici nu se compară cu moşitul, dar este fericită că încă poate fi utilă şi în apropiere de locul unde viaţa face minuni.

“Zâmbetul, fericirea… te inspiră şi te bucură”

“Mama mi-a spus că cea mai bună profesie pentru o femeie este cea de moaşă şi eu am ascultat-o”, îşi aminteşe Zinaida. Nu mai ţine minte prima naştere pe care a primit-o şi nici cazurile tragice. Spune că, pur şi simplu, nu avea timp să le ţină minte, trebuia să alerge, să muncească. La fiecare nouă naştere o încercau emoţiile. Fără să ezite, spune că, dacă ar putea da timpul înapoi, tot moaşă ar fi. “Când s-a născut un copil bun, sănătos, zâmbetul de pe chipul mamei, fericirea de pe faţa părinţilor, toate acestea  te inspiră şi te bucură”, vorbeşte cu emoţie moaşa.

După atâţia ani de muncă, femeia spune că acum este foarte bine de muncit în calitate de moaşă. Condiţiile de lucru sunt mult mai bune decât pe vremuri. Acum practic totul este de unică folosinţă, lipsuri parcă nu sunt şi tehnică modernă este. Pentru a fi mai convingătoare, povesteşte o istorie de la începuturile carierei sale. Lucra în sat. A fost anunţată că cutare femeie naşte. Era în capătul satului, iar satul era mare. A luat-o la fugă, dar pentru că mergea pe jos (nu aveau la dispoziţie nici un mijloc de transport), când a ajuns, femeia născuse. Jos, pe paie. Nu avea nici aşternuturi care să fie folosite, nici cârpe. “Trebuia să te descurci cu ce este. Aşa era”, conchide ea cu un zâmbet melancolic.

Numărul de moaşe este în permanentă scădere

În prezent, în R. Moldova sunt 790 de moaşe care activează în maternităţi şi în sectorul medical primar. Această cifră este în permanentă scădere. Deşi instituţiile medicale se confruntă cu o insuficienţă de moaşe, este permanent redus şi numărul de absolvenţi la această specialitate. Începând cu anul 2007, numai Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie din Chişinău pregăteşte moaşe. Durata instruirii este de trei ani, în baza studiilor liceale sau medii. De exemplu, în 2009 şi 2010 doar câte 25 de tineri au fost admişi la această specialitate.

Dintre absolvenţi, foarte puţini merg şi practică moşitul. Liudmila Pruteanu este o tânără moaşă în cadrul Centrului Mamei şi Copilului din Chişinău. Liudmila spune că dintre colegii ei pot fi număraţi pe degete cei care practică profesia pe care au învăţat-o. “Nu este bine plătit şi bine stimulat. Este foarte greu. Permanent trebuie să acorzi primul ajutor. Trebuie să ai tare mare răbdare şi răspundere”, explică tânăra de ce semenii ei fug de moşit.

“Un lucru enorm pentru ca femeia să ajungă la naştere”

“Foarte multe moaşe tinere au trecut prin această secţie, multe au plecat peste hotare, din cauza salariilor mici şi a lipsei unor locuri de trai. Căminele de cândva nu mai sunt acum… Foarte multe fete tinere vin, lucrează un an-doi, se căsătoresc, se duc în concediu de maternitate şi nu se mai întorc. Chiar în prezent avem 8 moaşe tinere care-s în concediu de maternitate”, susţine superioara Ludmilei, Svetlana Vistovschi, moaşă-şefă la Centrul Mamei şi Copilului.

Deşi ele nu lucrează în sala de naşteri, adică nu participă direct la naşterea copiilor, munca lor nici pe departe nu este mai nesemnificativă. În secţia lor sunt internate toate pacientele cu patologii: tensiune, hepatită, pielonefrită, probleme de inimă şi altele. “Pacientele noastre pot să stea la noi în secţie de 4-5 ori pe parcursul sarcinii, să primească tratament, şi în sala de naşteri noi ne bucurăm că au născut cu succes, că au copii sănătoşi şi că pleacă acasă cu copii sănătoşi, datorită şi secţiilor unde colaborăm noi. Noi facem un lucru enorm pentru ca femeia să ajungă la naştere”, spune, mândră, Svetlana.

“Munca cea mai mare o fac moaşele”

“Noi, medicii, investigăm pacienta, îi indicăm tratamentul, dar dacă procedura nu este efectuată la timp, corect şi calitativ, atunci nu avem efect. Acesta şi este rezultatul muncii noastre, şi rolul moaşei în echipă este foarte însemnat. Consilierea de etică, consilierea de planificare familială, consilierea privind colectarea analizelor corect, pacientele nu cunosc, pentru că fiecare pacientă are specificul ei de evoluţie a sarcinii. De aceea, munca cea mai mare o fac moaşele. Noi fără ele suntem prăpădiţi”, este convinsă şefa de secţie Valentina Belous, care este medic obstetrician-ginecolog.

Sala de naşteri e cea mai râvnită de către moaşe. Sunt însă şi multe moaşe care nu au primit naşteri niciodată, deşi munca lor e la fel de importantă, fie ea până sau după naştere. “Moaşele activează în diverse direcţii: de planificare a familiei, de îngrijire antenatală, de îngrijire intranatală, postnatală, îngrijirea familiei, comunităţii şi chiar moaşe manageri, conducători ai diferitor subdiviziuni, coordonatori”, explică Oxana Zavtoni, preşedinta Asociaţiei Moaşelor din Moldova, care este şi moaşă-şefă în cadrul Institutului de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului.

În ultimii ani, Asociaţia Moaşelor a adresat mai multe demersuri pentru fondarea facultăţii de moaşe în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testimiţeanu”. De asemenea, Asociaţia insistă asupra revenirii moaşelor în serviciul primar şi asupra extinderii statelor de personal pentru moaşe, mai ales în condiţiile în care fiecare pacientă, la naştere, vrea să fie tratată în mod individual.

“Avem 25 de moaşe cu studii superioare în alte domenii: economie, contabilitate, psihologie, logopedie, inginerie, juridică şi alte domenii pentru a-şi ridica nivelul de cunoştinţe şi noi pierdem un număr mare de moaşe capabile”. Acest lucru ar putea fi evitat, dacă moaşele ar putea face  studii superioare în moşit, aşa cum se întâmplă în ţările cu bune practici în acest domeniu, explică Zavtoni.

“Prestigiul profesiei de moaşă a scăzut”

În fiecare an, la 5 mai, este sărbătorită Ziua internaţională a moaşelor. De regulă, în R. Moldova, această sărbătoare este marcată prin organizarea unei conferinţe a moaşelor. Cam atât. Fără prea multe felicitări oficiale, fără distincţii de stat sau majorări de salariu. “Ziua internaţională a moaşelor e un eveniment care, pe bună dreptate, trebuie marcat. Regret să zic, dar în R.Moldova despre această sărbătoare se vorbeşte prea puţin. Cu mare regret spun acest lucru, fiindcă vin şi eu din domeniul obstetricii şi ginecologiei, sunt medic, am lucrat cot la cot cu moaşele şi, trebuie să ştiţi, cea mai bună conduită a naşterilor o fac moaşele, nu medicii”, spune Boris Gâlcă, reprezentant adjunct al Fondului ONU pentru Populaţie în R. Moldova.

În 2011, a fost făcut public raportul ONU privind situaţia moaşelor în lume, coordonat de Fondul ONU pentru Populaţie. Raportul a scos în evidenţă nevoia de moaşe competente şi active, care să devină parte a unui sistem eficient de îngrijire. Boris Gâlcă crede că, prin prisma moaşelor, poate fi privită şi problema demografică. “Cu regret, în ultimii ani, prestigiul profesiei de moaşă s-a redus. An de an, numărul moaşelor descreşte. Tot mai puţine moaşe sunt instruite în colegii medicale, iar statul acordă prea puţină atenţie acestei minunate profesii. Statul trebuie să se întoarcă spre problema demografică, cu care ne confruntăm astăzi. A găsi soluţii pentru această criză înseamnă a avea grijă şi de motivarea moaşelor, de recunoaşterea rolului lor pentru securitatea demografică a statului”, a conchis Gâlcă.

Tatiana EŢCO

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Svetlana

    Pacat, ca nu am vizionat aceasta emisiune mai inainte, dar multumesc canalului ”N4” ca am putut privi reluarea emisiunii despre MOASE. Nu ma indoesc, ca intradevar mai exista MOASE-cumsecade, dar din mare nefericire – nu mia nimerit mie! Ceea ce au filmat operatorii d-vostra, e doar FATA! Mai mult de jumatate din interviul moaselor, sefelor de sectii nu este adevarat! Am nascut si eu in sectie la D-na Belous si nu sa comportat cu mine nici pe aproape dupa cum spune! Eu moral am suferit enorm de la medici, dar micuta mea a suferit si fizic din vina lor! Belous mia zis ca posibil se va naste moarta si nu e nevoie de operatie CEZAREANA, explikind ca e mai bine pentru mine si trebuie sa mai nasc copii sanatosi! Spuneti-mi varog, ”uare Belous este Dumnezeu, ea a dat micutei viata – ca sa io ia? Am nascutun copilas VIU, dar Belous nici nu a venit sa ma viziteze in cei 3 zile kit am stat internata! E normal? De ce nu spun despre asa cazuri? Cum Doamne traesc cu asta?! As mai putea povesti mult, dar cred ca e destul pentru inceput.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *