Ce se întâmplă, doctore?

De la Facere cetire: „Şi a zis Guvernul, în 2001, să fie Compania Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM). Şi aşa a fost. A văzut Guvernul că e bine şi a pompat bani, mulţi bani, în această instituţie”. Ca în poveste, „creştea bugetul CNAM într-un an cât creşteau bugetele altor instituţii în 10 ani”. În acest fel, CNAM a devenit copilul răsfăţat al Guvernului, care va adiministra, după cum s-a decis mai târziu, miliarde de lei din Fondurile Asigurărilor Obligatorii de Asistenţă Medicală (FAOAM).

Ambulanţe pentru „aleşi”

În iulie 2007, CNAM a achiziţionat 60 de unităţi de transport destinate serviciului de asistenţă medicală primară. La licitaţie au participat 5 ofertanţi. CNAM a desemnat drept câştigătoare, întâmplător sau nu, oferta depusă de firma SRL „DAAC-AUTO TRADE”. Această firmă face parte din concernul DAAC, al cărui preşedinte este Vasile Chirtoca. Amintim că acest concern a câştigat numeroase licitaţii, fiind favorizat la diverse licitaţii de actuala guvernare. Chiar dacă Ziarul de Gardă a cerut CNAM să prezinte şi ofertele celorlalte firme, informaţia nu ne-a fost pusă la dispoziţie. În contractul încheiat între CNAM şi „DAAC-AUTO TRADE” se stipulează că un automobil de marca Suzuki Jimny costa circa 183 mii lei.

Achiziţia automobilelor este calificată de către unii jurişti drept ilegală. De altfel, şi Ala Popescu, preşedinta Curţii de Conturi a R. Moldova (CCRM), declara, la 3 iulie 2008, în Parlament, că „unele mijloace ale fondului măsurilor de profilaxie al CNAM, la nivel de 30%, au fost utilizate la procurarea mijloacelor de transport, 60 de unităţi, pentru asistenţa medicală primară, aceasta, de fapt, fiind atribuţia fondatorului instituţiei medico-sanitare publice”.

Vitalie Zamă, jurist în cadrul Organizaţiei Juriştii pentru Drepturile Omului, crede însă că „Legislaţia nu interzice CNAM să procure autovehicule, doar că autoritatea este obligată să respecte exigenţele legii, bunăoară, Legea achiziţiilor publice. Faptul că legea nu prevede expres dreptul CNAM să procure autovehicule nu înseamnă neapărat că autoritatea nu are acest drept”.

Totuşi, Valentina Stratan, membră a Comisiei parlamentare pentru protecţie socială, sănătate şi familie, crede că anume repartizarea acestor unităţi de transport de către CNAM este cel puţin dubioasă. „De ce, atunci când Institutul Oncologic sau altă instituţie medicală cere bani pentru procurarea anumitor preparate, solicitările sunt respinse, iar CNAM achiziţionează 60 de ambulanţe fără a întreba de nimeni şi le repartizează în special primăriilor care au primari din partea PCRM fără ca cineva să-i ceară socoteală”, spune parlamentara.

Preferinţele politice în repartizarea ambulanţelor sunt confirmate şi de actele de distribuire a unităţilor de transport. Din cele 60 de localităţi care au beneficiat de ambulanţe, 45 au primari comunişti, 12 sunt localităţi cu primari independenţi, 2 ambulanţe au fost atribuite localităţilor în care primari sunt reprezentanţi AMN şi o localitate în care primar este un membru al fostului PSL.

Apartenenţa politică a primarului localităţii în care au fost repartizate ambulanțe	Numărul de Ambulanţe (unitate)
Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM)	45
Candidaţi Independenţi	12
Alianţa Moldova Noastră (AMN)	2
Partidul Social Liberal (PSL)	1

Depozit bancar pentru bani publici – o nouă metodă de a face bani

În raportul din 29 august 2008 este indicat că soldul CNAM era de 564 mil. lei, iar potrivit datelor Ministerului Finanţelor, aproximativ 300 mil. lei din această sumă au fost depozitaţi la cererea Companiei la Banca Naţională, contra unei dobânzi de 16% anual.

Am solicitat informaţii de la CNAM privind dobânda acumulată de la acest depozit şi destinaţia banilor acumulaţi. Răspunsul a fost incomplet, lipsit de detalii. Totuşi, CNAM a ţinut să amintească despre alin.(2) al art. 16 din Legea „Cu privire la asigurările obligatorii de asistenţă medicală” nr. 1585-XIII din 27.02.1998, potrivit căreia „CNAM are dreptul să investească mijloacele băneşti temporar disponibile… în hârtii de valoare şi depozite bancare”. Legitimitatea depozitării unei sume nu poate fi contestată, doar că răspunsul CNAM nu arată clar cine a beneficiat de dobânda acumulată. În răspunsul Curţii de Conturi, însă, se spune că, în urma depozitului depus de CNAM la BNM, s-a acumulat o dobândă de circa 57 mil. lei.

Juristul Vitalie Zamă susţine că „deşi CNAM este, potrivit statutului, o instituţie „non-profit”, aceasta nu înseamnă că nu are dreptul să depună bani la depozit. Statutul „non-profit” presupune obligaţia de a cheltui banii doar pentru realizarea activităţilor statutare. Respectiv, nu e o problemă dacă CNAM depune la depozit bani. Important e cum se foloseşte dobânda”.

Hotărârea prin care CNAM a depozitat o sumă de bani este criticată de către medicul-şef al unui spital din republică. Sub protecţia anonimatului, acesta a declarat că „CNAM mereu repetă că banii acumulaţi sunt în siguranţă. Eu, însă, nu prea înţeleg cum poţi depune banii în bancă fără a-i utiliza în alte scopuri, atât de necesare sistemului medical, care se află într-o situaţie critică: spitale fără condiţii, lipsă de tehnică medicală, salarii mizere etc.”.

Şi unor deputaţi decizia li se pare „neînţeleasă”. Valentina Stratan, deputat PD, spune că „nici până în prezent nu se ştie ce se face cu dobânda acumulată. Eu, spre exemplu, nu am putut afla, chiar dacă am solicitat de câteva ori informaţia. Un lucru, însă, e clar: CNAM nu poate să se folosească de banii oamenilor. Ei nu sunt în drept să economisească sau să se îmbogăţească pe spatele cetăţenilor”.

„Nimeni nu ştie exact ce salarii ridică angajaţii CNAM”

Pe parcursul anilor, atât Fondul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală (FAOAM), cât şi cheltuielile administrative ale CNAM s-au majorat de câteva ori.

Bugetul FAOAM a crescut, de la aproximativ 15 mln în 2003, la 3,5 mlrd lei în 2009, ceea ce reprezintă o mărire a acestuia de aproximativ 230 de ori. Unii analişti economici cred că nu este normal ca o singură instituţie, în acest caz CNAM, să administreze anual miliarde de lei. Potrivit lor, o instituţie de acest fel nu este capabilă să gestioneze o sumă atât de mare, ceea ce conduce, în unele cazuri, la scăpări sau, în altele – la acumulări de fonduri care ori nu vor fi gestionate corect, ori nu vor fi gestionate rapid şi la timp.

Cât priveşte cheltuielile administrative, constatăm şi aici o creştere considerabilă. Dacă în 2003 acestea au constituit 292,3 mii lei, atunci în 2009 ele vor reprezenta 37 mil. 600 mii lei, adică de 100 de ori mai mult. Potrivit legii, pentru administrare şi logistică, CNAM are dreptul să folosească până la 2% din bugetul său.

Pe parcursul anilor 2001—2008 a crescut şi numărul personalului CNAM. Astfel, dacă în 2001 acesta era de 15 angajaţi, în 2008 numărul lucrătorilor CNAM era, potrivit lui Iurie Osoianu, vicedirector CNAM, de „aproximativ 290 persoane”. Osoianu spune că aceste cheltuieli adiministrative „acoperă diferite oportunităţi, sediul, asistenţa tehnică, asistenţa administrativă, salariul angajaţilor etc.”. Un simplu calcul ne arată că unui angajat CNAM, în 2008, i-a revenit din bugetul destinat cheltuielilor administrative aproximativ 100 mii lei. „Chiar dacă aceste cheltuieli au crescut, un lucru este cert, calitatea serviciilor medicale nu a avansat în acelaşi fel cum a crescut bugetul CNAM. Managementul dezvoltat de CNAM rămâne unul aproape ineficient, deseori nefiind orientat spre nevoile pacienţilor, aşa cum ar trebui să fie”, a mai spus deputata Stratan.

Semne de întrebare ridică şi valoarea salariilor angajaţilor CNAM. Am încercat să aflăm care sunt acestea, dar, vorba lui Ostap Bender: „Iar vorbeşti de salariu? O să fim nevoiţi să punem problema interesului meschin… Strict confidenţial. Secret de stat”.

„Angajaţii CNAM spun întotdeauna că sunt la autogestiune. Astfel, niciodată nu mi-au răspuns, nici mie, în calitate de deputat, la întrebarea privind salarizarea angajaţilor companiei. Nimeni nu ştie cu siguranţă ce salarii au cei de acolo. Din câte se vorbeşte, acestea sunt de zeci de mii de lei”, a adăugat Stratan.

Singurul document care ne oferă date despre salariile angajaţilor CNAM este hotărârea nr. 22 din 2005 a CCRM, în care se arată că salariile ridicate în 2002 şi 2003 de către angajaţii CNAM constituiau, la acea vreme, în medie 1817 lei, iar salariul directorului era de 9100 lei.

Potrivit conducerii CNAM, distribuirea banilor este făcută de Parlament, iar Curtea de Conturi monitorizează activitatea CNAM. În urma monitorizărilor, Osoianu declara că „organele abilitate nu au înregistrat încălcări grave în activitatea financiară”.

Cheltuielile adiministrative exagerat de mari au fost observate şi de către experţii Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC), într-un Raport de expertiză a proiectului Legii din domeniul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, înregistrat în Parlament cu nr. 838 din 01.03.2007. Astfel, în recomandările CAPC era stipulat expres că „se promovează necorespunzător şi neproporţional interesele CNAM, bugetul administrativ al căreia constituie un procent considerabil din încasările acumulate, în detrimentul intereselor financiare şi de sănătate ale populaţiei”. Cu toate acestea, bugetul cheltuielilor administrative ale CNAM creşte, ajungând la zeci de milioane de lei.

„Preţul poliţei de asigurare este exagerat de mare şi ireal”

În 2003, CNAM a decis eliberarea poliţelor medicale. Pe parcursul a 6 ani preţul acestora a crescut de 6 ori. Astfel, dacă în 2004 costul unei poliţe era de 441 lei, atunci în 2009 acesta este de 2683 lei.

Gheorghe Rusu, director CNAM, spunea încă în 2006 că, „de fapt, nu se scumpesc poliţele, ci se majorează salariile, luate în calcul la stabilirea costului poliţei de asigurare”.

Economiştii nu neagă că majorarea salariilor a făcut ca preţul poliţelor să crească. „Cu toate acestea, consider drept nejustificat un asemenea ritm de creştere a preţului. Din 2004 şi până în prezent salariul mediu pe economie a crescut de doar 2,3 ori, fapt ce nu se corelează în vreun fel cu creşterea, de 6 ori, a preţului poliţei. Prin urmare, actualul preţ al poliţei de asigurare este exagerat de mare şi ireal”, a declarat analistul economic Adrian Lupuşor.

Potrivit experţilor, o altă cauză care duce la cresterea preţului poliţei este presiunea enormă asupra Fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală (FAOAM) exercitată de procesul de îmbătrânire a populaţiei. În consecinţă, tot mai puţini angajaţi sunt nevoiţi să întreţină tot mai mulţi pensionari.

„Astfel, statul transpune presiunile de pe umerii FAOAM pe umerii salariaţilor. O soluţie viabilă în acest caz ar fi crearea unor fonduri private de pensii”, a mai spus Lupuşor.

Vrei nu vrei, cumpără, Grigore, poliţă de asigurare

Regula după care funcţionează sistemul de asigurări medicale de la noi este, potrivit răspunsului din partea Ministerului Sănătăţii (MS), „bazată pe principiul solidarităţii… care presupune participarea financiară a contribuabilului prin intermediul fondului comun, administrat de asigurator – CNAM”. Totodată, în răspunsul MS se spune că „persoana fizică şi/sau juridică este obligată prin lege să se asigure de riscul propriu de îmbolnăvire şi/sau riscul de îmbolnăvire al altor categorii de persoane”.

Juristul Vitalie Zamă spune că „asigurări obligatorii există şi în alte state. Cetăţenii R. Moldova nu sunt obligaţi direct să cumpere poliţe de asigurare. Totuşi, indirect, ei sunt nevoiţi să le achiziţioneze, or, altfel, în lipsa poliţei nu pot beneficia de servicii medicale”.

Deputata Valentina Stratan, medic de profesie, consideră că „ideea în sine nu este rea, însă trebuie să existe şi alternative, ca sistemul mixt sau cel privat de asigurări medicale. Spre exemplu, un cetăţean trebuie să se asigure, însă, după părerea mea, el trebuie să aibă acces la un anumit procent din suma care este asigurat. Acest procent ar putrea fi folosit pentru un anume vaccin care nu este inclus în poliţă sau chiar, la urma urmei, pentru o operaţie plastică, aşa cum se întâmplă în alte ţări. Bunăoară în Israel, nu există un asemenea monopol ca la noi din partea CNAM, acolo sunt foarte multe instituţii care oferă servicii de asigurare medicală privată”.

Stratan crede că anume din acest motiv apare nemulţumirea multor cetăţeni care cumpără an de an poliţa de asigurare, dar nu se folosesc niciodată de serviciile incluse în ea. „Se întâmplă lucruri interesante în sistemul nostru de asigurări medicale. Omul de rând plăteşte bani pentru poliţă. Nu se ştie cum sunt cheltuiţi aceşti bani, pentru că lipseşte transparenţa acestui proces. În consecinţă, Curtea de Conturi face rapoarte în care sunt subliniate anumite încălcări, inclusiv de ordin financiar, însă măsuri nu se iau”, a mai adăugat Stratan.

Ţările care se respectă folosesc de ceva timp sistemul informaţional în acest domeniu. În R. Moldova, însă, contractul încheiat în 2005 dintre MS şi MDI, în care se spune despre crearea unui astfel de sistem, rămâne doar pe hârtie. Se prea poate ca eliberarea poliţei de asigurare medicală sub forma unei bucăţi de hârtie să fie profitabilă pentru cineva? Şi, dacă acest business merge bine, de ce să nu fie susţinut şi în continuare, în interesele „producătorilor de poliţe”? Or, vorba aceluiaşi Ostap Bender: „Şi asta numeşti dumneata corupţie?”.