Care sunt riscurile cele mai mari ale faptului că persoanele plecate la muncă peste hotare sunt absente de acasă?

Lucia Savca, doctor conferenţiar în psihologie, Universitatea «Ion Creangă»:

e evident că persoana plecată peste hotare nu poate să se implice în soluţionarea problemelor din ţara din care vine. Riscuri şi mai mari sunt atunci când vorbim despre familie. Copiii simt singurătatea, indiferent cum a fost părintele – bun sau rău. Suportul financiar pe care îl primeşte copilul nu soluţionează toate problemele. Câteodată banii trimişi de peste hotare sunt cheltuiţi iraţional şi ulterior acest lucru poate să-i dăuneze copilului. Chiar şi acele cadouri scumpe trimise de peste hotare Copilul poate simţi o durere şi mai mare în suflet, deoarece cadoul este trimis de părinţi. Migraţie există peste tot, şi fiecare om caută să-i fie mai bine. Cunosc persoane care au lăsat acasă copii bolnavi. Consider că aceste persoane sunt egoiste. Cunosc medici, directori de şcoală care îngrijesc acolo de nişte bolnavi psihic. Ei pun pe prim plan valorile materiale şi pierd mai mult. Multe femei au plecat ca să se realizeze profesional sau poate să-şi întâlnească dragostea. Multe, ca să scape de soţ. Foarte puţine femei îşi creează o familie reuşită peste hotare. De multe ori, copilul din prima căsătorie este abandonat, nefiind recunoscut în familia nouă.

Liuba Catlabuga, părinte şi psiholog, Liceu«Hyperion»:Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb, directorul Direcţiei Generale Educaţie,

eret şi Sport:<

Înainte de a adopta decizia plecării peste hotare, părinţii ar trebui să pună pe cântar cine rămâne acasă şi ce se va întâmpla când vor reveni din străinătate. Părinţii, deşi câştigă mai bine acolo, nu pot recupera ceea ce au pierdut aici în lipsa lor. Este corect, copilul are nevoie de siguranţă materială, dar ar fi bine ca părintele să fie alături de el mai ales în perioadele de criză, atunci când se maturizează. Copiii au nevoie şi de şcoală, şi de mamă, şi de tată, şi de familie, şi de comunitate. Dacă o verigă din acest cerc se frânge, copilul suferă în primul rând. Nu trebuie să fim captivaţi doar de problemele materiale. Odată şi odată, se ajunge la o anumită saturaţie materială, dar copilul poate rămâne sărac spiritual şi riscăm să pierdem personalitatea lui. Lipsa comunicării în familie îl face pe copil să fie violent şi mai închis în sine. Mulţi dintre copiii celor plecaţi au o imagine inadecvată despre viaţă. Ei identifică soluţii incorecte ale problemelor. Ulterior, se încadrează cu greu în viaţa socială, la studii sau la muncă. Există riscul ca societatea în ansamblu să piardă o generaţie întreagă de tineri.

Pentru conformitate, N.S.