Cancerul, încurajat de corupţie

“Bună ziua, dacă se poate considera “bună” o zi în care un barbat de 46 de ani moare în unul din saloanele Oncologiei. Nu e de vină doar cancerul, ci şi brutalitatea unor medici, care “stau cu mâna întinsă” lângă salon. Ei aşteaptă ca rudele bolnavilor să le “dăruiască” ceva bani. Unele surori medicale (ca să nu zic toate) aşteaptă, la fel, să le arunci în “pestelcă” ceva ca să facă o injecţie contra durerii etc., etc. Nu zic,Dumnezeu e mare şi această persoană e in mâinile Sale, dar nici o astfel de atitudine din partea personalului nu e acceptabilă. Acest lucru nu e numai dezastruos şi ruşinos pentru un medic, ci e şi periculos pentru pacient. Numai un măcelar poate (cu toata stima faţă de un măcelar) să se comporte în modul în care se comportă unii medici din această instituţie. E posibil oare să nu se reuşească a stârpi o iarbă atât de otrăvitoare cum e corupţia? E posibil că nici conducerea nu e în stare să ţină sub control aceste fapte brute? E un strigăt de disperare, ştiu că nimeni nu va răspunde la aceste întrebări. Ştiu chiar şi motivul lipsei de răspunsuri. Ştiu că pierd timpul în van  scriind această scrisoare. Ştiu că o veţi arunca la coş. Dar Dumnezeu e martor că cine va neglija această scrisoare o să pătimească mult, mult, mult.

Această scrisoare a ajuns în acea zi în câteva birouri concomitent. Este o scrisoare trimisă prin e-mail la câteva adrese, inclusiv la adresa directorului Institutului Oncologic din Moldova (IO), dar şi la Linia Fierbinte a Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC). Este unul dintre multele mesaje de acest fel care ne-au provocat să încercăm să aflăm mai multe.

Circa 7500 de cetăţeni  ai R. Moldova sunt înştiinţaţi de către medici că au cancer. Aproximativ 80 la sută dintre aceştia, într-un timp relativ scurt, decedează. În acelaşi timp, numărul de cazuri noi depitstate anual este în continuă creştere. Datele în cauză plasează instituţiile oncologice printre cele mai solicitate organizaţii medicale. În aceste condiţii, unii pacienţii sau rudele acestora recunosc că au dat mită, la solicitarea medicilor, în timp ce alţii spun că le-au oferit, de bună voie, diverse remunerări. Totodată, conducerea Institutului Oncologic  menţionează faptul că tratamentul pacienţilor bolnavi de cancer este în totalitate gratuit.

Sondajele de opinie realizate în ultimii ani plasează sectorul medical în topul celor mai corupte domenii. La rândul său, un raport al CAPC, realizat în perioada 1 iunie 2007-29 februarie 2008 în baza analizei apelurilor parvenite la linia fierbinte, arată că cei mai corupţi medici sunt cei cu profil oncologic. Potrivit raportului, fiecare a patra plângere (23%) în domeniul ocrotirii sănătăţii se referă anume la aceştia.

Pacienţi, rude, medici şi cioroi

În opinia lui Valeriu Isac, directorul Hospice “Angelus”, organizaţie neguvernamentală care se ocupă de îngrijirea bolnavilor de cancer în stadiu terminal, la “Institutul Oncologic” lucrează personal cu un grad înalt de profesionalism. “Ei fac nişte lucruri extraordinare prin tratarea şi vindecarea cancerului în stadiul precoce al maladiei”. Isac mai spune că institutul este un colos cu un număr de angajaţi foarte mare. Ca rezultat, “nu toţi pot fi ideali. Într-un astfel de colectiv e posibil să fie şi aşa ceva (cazuri de corupţie – n.r.), dar asta nu înseamnă că trebuie să spunem că toţi medicii sunt corupţi”, consideră Isac.

Sâmbăta trecută am mers la Institutul Oncologic, ca să mai vorbim cu oamenii. La 10.00, ora când încep vizitele, curtea instituţiei cu nume de groază prinde viaţă. Unii intră, alţii pleacă. Zâmbete apăreau doar pe feţele rudelor întâmpinate de ochii trişti şi îngânduraţi ai pacienţilor. Pe lângă toate, vreo şapte cioroi căutau de-ale gurii deasupra acestor oameni, croncănind sinistru. Ne-a atras atenţia o pacientă care se plimba cu paşi mărunţi şi monotoni, de parcă  măsura întruna distanţa dintre gardul şi scările spitalului. Când s-a aşezat într-un sfârşit pe singura bancă din curtea spitalului, şi aceea înclinată pe o parte, am încercat să schiţăm un dialog. Privea undeva foarte departe. Doar basmaua de un violet aprins îi înviora faţa fără culoare. Şi-a cerut scuze că nu ne poate vorbi, căci “singurul lucru” pe care-l face de la o vreme e că se roagă.

Adevărul, sau tăcerea contra plată

O altă pacientă, cu faţă istovită şi cu edeme, a vorbit totuşi. În timp ce îşi frământa mâinile osoase, ne-a povestit că primele simptome ale bolii i-au apărut acum 8 ani, când lucra în Rusia. După ce a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, a fost sfătuită să revină în ţară, unde “sunt medici foarte competenţi” în domeniul oncologiei. De atunci a devenit un pacient permanent al IO. Şi tot de atunci a înţeles un adevăr: “Este foarte important să ai pe cineva cunoscut în cadrul instituţiei sau să fii “recomandat” de către cineva”. Pacienta ne-a explicat că, în acest caz, “medicii au o altă atitudine faţă de tine, se apropie mai des, te mai întreabă cum te simţi, în general îţi acordă mai multă atenţie”. S-a ferit să ne spună dacă a dat sau nu mită.

Mai mulţi oameni au recunoscut însă că ar spune tot ce li se întâmplă cu adevărat, dar se tem.

Pe de altă parte, Valeriu Isac spune că pacienţii, în special bolnavii de cancer incurabili, nu vor fi absolut satisfăcuţi niciodată. “Ei au o atitudine neadecvată mai ales când ştiu că maladia progresează. În mare măsură însă, au ajuns în această situaţie nu din vina medicului, ci din vina lor, pentru că s-au adresat târziu. În acest caz medicul oncolog nu poate face mare lucru. El poate doar să stopeze sau să încetinească progresarea bolii, dar nicidecum nu poate s-o înlăture. Şi atunci, evident, poate să apară o atitudine rezervată din partea pacientului sau a rudelor privind abordarea problemei lui în instituţia respectivă”.

Pacienţii, însă, cred că sistemul este cel care le distruge sănătatea. Iată doar câteva crâmpeie din răvaşele primite la redacţie: “Oamenii au frică de medici şi de acest spital fiindcă lipseşte informaţia despre drepturile Omului, drepturile Pacientului şi ale Asiguratului. Nimeni nu le explică pacienţilor lucruri elementare ce ţin de asigurare. Pacientul deja e fragil şi e expus depresiei. În plus, lipsa de informaţie, frica de a fi tratat rău – toţi aceşti factori asociaţi fac ca oamenii să fie constrânşi să dea mită.”

“Erau în jurul bolnavului toate rudele, intră medicul în salon şi zice: aaa, sunteţi cu toţii la el?  … şi pe la mine când treceţi? Va daţi seama la ce nivel e medicina noastră?Nu am cuvinte.Sper că se mai poate face ceva… dar sunt pesimistă de tot.”

“Familia pacientului nu vrea să fie implicată în nici un mod de teamă că medicii respectivi îl vor trata în mod inadecvat chiar şi în ultimele ore sau zile de viaţă. Vă daţi seama la ce au ajuns oamenii simpli – să aibă frică de ADEVĂR?”

Linie fierbinte fără corupţie

După cum ne-a explicat Sergiu Ştepa, vicedirector interimar la Institutul Oncologic, oamenii pot confunda lucrurile, cand unele servicii sunt cu adevărat contra plată. Potrivit lui se plătesc oficial investigaţiile care se fac până la depistarea tumorii, care ar confirma că o persoană are o maladie oncologică.  Tot Ştepa, responsabil şi de linia fierbinte de la Ministerul Sănătăţii, ne-a spus că de fapt, cetăţenii nu au semnalat nici un caz de mită la Institutul Oncologic.

În schimb, la CAPC, cetăţenii au relatat despre numeroase cazuri de corupţie cu care s-au confruntat sau în care au fost chiar implicaţi, locaţia fiind IO. Aceştia  menţionează că o intervenţie chirurgicală la instituţiile oncologice variază între 200 de dolari şi 400 de euro. O sesizare venită la Centru de la Ana B. arată că medicii de la IO creează intenţionat situaţii în care pacienţii să achite bani pentru tratament.

Maria G., o altă pacientă, pe care am întâlnit-o tot sâmbătă în curtea IO, s-a apropiat singură de noi ca s-o ajutăm. Avea nevoie să facă un apel telefonic de pe un mobil.  Ne-a spus că este originară dintr-un raion din centrul republicii, iar la Chişinău a ajuns pentru că trebuie să fie supusă unei intervenţii chirurgicale la sân. Deşi are poliţă de asigurare şi este conştientă că toate serviciile sunt gratuite, ea spune că, oricum, trebuie să “mulţumeşti” medicul. “Îi dai cât te lasă inima. O cutie de ciocolate,  un buchet de flori, dacă medicul este femeie, sau vreo 200 de lei”, explică pacienta. Tot ea ne spune că cei care nu au poliţă de asigurare plătesc atât pentru pat, cât şi pentru operaţie. Suma menţionată de Maria este de 900 de lei pentru anestezie, în timp ce toată intervenţia chirurgicală ar costa circa 5000 de lei. “Nu ar trebui să ajungi niciodată prin spitalul de la oncologie. Aici te îmbolnăveşti numai din ce vezi”, a mai spus, cu durere, femeia. O altă pacientă ne-a spus că a plătit zeci de mii pentru o operaţie la cap, dar nu va dori niciodată să facă public acest caz, căci nu ştie când şi cum va mai avea nevoie de aceşti medici.

Pacienţii nu vor fi satisfăcuţi niciodată…

Despre comportamentul medicilor din cadrul Institutului Oncologic ne-a relatat şi Olesea R., o tânără care, recent, a fost supusă unei intrvenţii  chirurgicale la sân. Olesea spune că în timpul investigaţiilor şi internării sale atitudinea medicilor s-a schimbat radical doar după ce le-a dat bani. Tânăra a mai menţionat că suma cheltuită până în ziua externării s-a ridicat la circa 1000 de euro, iar în acest răstimp ea a fost nevoită să-şi schimbe medicul, deoarece primul a avut un comportament brutal.

Victor Cernat, specialist principal în oncologie la Ministerul Sănătăţii, a declarat că la acest spital nu se acordă nici un fel de servicii cu plată pentru pacienţii cu cancer. “Din momentul în care sunt diagnosticaţi cu cancer, bolnavii beneficiază de tratament gratuit, atât cei care deţin poliţă de asigurare, cât şi cei care nu o deţin,” a reconfirmat medicul acest drept al pacienţilor, un drept atât de discutat pentru oamenii ajunşi la limita vieţii.

Veronica Russu, Nicolae Cuschevici
Acest articol de investigaţie a fost iniţiat ca urmare a adresărilor făcute la linia fierbinte anticorupţie, tel. 92-79-79. Linia fierbinte este lansată în cadrul proiectului “Sensibilizarea populaţiei despre fenomenul corupţiei”, implementat de Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei, cu sprijinul financiar al Ambasadei Britanice la Chişinău.

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

4 comentarii

  1. VR si NC

    Sergiu!
    Multumim pentru comentariu si observatii. Faptul ca medicii oncologi de la noi sunt foarte buni, noi o stim cu siguranta. Faptul ca unii depasesc limita oricarui bun simt tot o stim cu siguranta. Nu incercam sa invinuim pe nimeni, pentru ca orice actiune a medicilor are ca punct de pornire o cauza pe care o cunosc toti.

    Cat despre succesele lor remarcabile in domeniul respectiv, te asiguram ca in viitorul apropiat vom mai reveni cu un articol pe aceasta tema, in care fii sigur ca o sa gasesti si ceea ce ai vrut sa gasesti in articolul de mai sus. Plus inca ceva destul de interesant.

  2. Dan

    Cind a facut primul nostru copil febra pentru prima data, am fost determinati sa ne internam. N-am reusit sa trecem pragul sectiei din spital ca nursa de la intrare ne spune sa-i dam 30 de lei pentru internare. Mi-a parut straniu si i-am spus ca voi achita la casa, mai tirziu. Cind am intrebat-o mai tirziu despre aceasta plata, s-a facut ca nici n-a fost vorba.

  3. amorudar

    Mda… din salariul pe care-l primesc medicii sau surorile medicale poti sa mori de foame, dar mai ginditi-va ca acesti medici au si copii pe care trebuie sa-i hraneasca.
    Cine sa fie de vina ca profesorii si medicii iau mita? Nu e oare de vina statul?

  4. VR si NC

    Ai dreptate amorudar. Dar daca statul e de vina, inseamna ca, practic, toti trebuie sa ia mita. Or, te asiguram, ca sunt persoane care se descurca si fara sa faca acest lucru, chiar daca se simt uneori tentati.
    PS. Insa chiar daca ajungi sa faci acest lucru, trebuie sa tii minte a in tot exista o limita.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *