Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   "Burjuika" şi ceaunul din faţa…

„Burjuika” şi ceaunul din faţa Guvernului

Tudor Pânzaru, protestatarul care acum zece ani a rămas fără casă în oraşul Căuşeni, îşi adaptează pentru vremea rece construcţia provizorie din faţa Guvernului. Timp de câteva săptămâni, a adunat bucăţi de scândură, a găsit un ferăstrău, cuie, un topor, nişte bucăţi de tablă veche şi s-a apucat de construcţie.

„Mă pregătesc de iarnă aşa cum pot. Caut scânduri, uşi, tablă, tot ce găsesc pe la gunoişti. Chiar acum am adus două uşi vechi, două ferestre uzate… Vreau să termin căsuţa, ca să nu îngheţăm de frig iarna“, spune Tudor Pânzaru, muncind de zor.

Cu “burjuika” în faţa Guvernului

De doi ani, familia Pânzaru trăieşte în stradă, protestând în faţa Casei Guvernului. “Intrăm în iarnă cu pielea goală, fără casă în care să poţi sta la cald, unde să poţi intra şi ieşi, atunci când vrei. Nici mâncare nu ştiu de unde vom lua. Aşa vom ierna, în faţa Guvernului, dar e bine măcar că putem face aici o căsuţă care să ne ferească de frig şi să ne putem ascunde pe timp de iarnă, să nu şedem chiar în drum. Norocul nostru e că avem şi o sobă, care ne va încălzi şi poate vom face şi mâncare la plită, să avem ce pune în gură”,  spune Galina, soţia lui Tudor, în timp ce pune nişte lemne pe foc, în soba abia montată în interiorul construcţiei bizare din faţa clădirii Guvernului.

„Un om bun la suflet ne-a dat o “burjuikă” şi, iaca, facem focul, ne încălzim. Pentru început, parcă încălzeşte bine căsuţa, dar se şi răceşte repede, vine frigul prin toate găurile, şuieră vântul toată noaptea. Vrem să o acoperim cu nişte peliculă, dar nu avem bani să cumpărăm”, ne spune Tudor în timp ce încearcă să aşeze scândura ca să acopere nişte găuri din pereţii construcţiei improvizate.

Poliţistul, ca un trecător bun la inimă

Zile la rând, l-am găsit pe Tudor în aceleaşi haine cu care a venit acum un an şi jumătate în faţa Guvernului, acelaşi pulover uzat, aceiaşi pantofi de vară rupţi şi căciula care îi astupă ochii întristaţi şi plini de griji. “Suntem în hainele astea din iarna trecută, nu le-am spălat niciodată. Nu am nici încălţăminte mai călduroasă, mi-a adus un trecător o pereche, dar e de vară şi îngheţ în ea. Trăim ca nişte boschetari, avem noroc de nişte plăpumi aduse de oameni cu inimă mare, cu care ne învelim noaptea“, spune cu voce seacă Tudor.

Foamea se pare că e un exerciţiu obişnuit pentru Tudor Pânzaru. “Nu am mâncat de 2 zile, nici bani nu avem cu ce cumpăra, poate dacă mai vine cineva şi ne dă vreo câţiva lei, cumpărăm nişte cartofi, o pâine ca să ne amăgim foamea cumva. Mulţumim băiatului care a venit azi dimineaţă şi ne-a adus o franzelă şi un chefir. Un poliţist a venit într-o dimineaţă  devreme şi ne-a dat un ceaun, ca să putem fierbe nişte cartofi sau ce vom avea”, explică Tudor realitatea din “bucătăria” familiei sale.

În general, familia Pânzaru se descurcă din mila trecătorilor. Unii le aduc instrumente pentru construcţie, alţii – ceva de mâncare, chiar câte un borcan cu borş, un termos cu ceai, produse lactate, pâine sau chiar câte 10—50 de lei. Natalia Malenchi, o pensionară din Chişinău, îşi face deseori drum pe la casa din scânduri din faţa Guvernului. Iarna trecută, a avut grijă să le aducă soţilor Pânzaru lumânări pentru a se încălzi, pentru că nu aveau sobă.  Îi vizitează şi acum când poate şi le aduce din puţinul pe care îl are. “Iarna trecută, când afară erau  -15 grade, Tudor a rezistat. Cred că va rezista şi iarna asta. Eu chiar îl admir că a avut curajul să stea aici 15 luni şi încă nu se ştie cât va sta. Trebuie să ai tărie de carcater să stai pe frig şi ploaie şi să aştepţi să ţi se facă dreptate“, spune cu îngrijorare bătrâna.

Mulţi dintre trecători îşi pun întrebări despre puterea de rezistenţă a acestei familii. Nadia Roşcovanu, o trecătoare, crede că cei doi rezistă doar pentru că sunt căliţi. “Au experienţa din anul trecut, corpul le este deja călit. Probabil o să se descurce. Nu le-aş recomanda să-şi petreacă iarna aici, dar din păcate altă soluţie nu au”.

Soluţia oficială: anul 2012

Tudor spune că s-a adresat în repetate rânduri la autorităţi, solicitând un spaţiu locativ, după ce locuinţa sa din Căuşeni a fost distrusă. Tudor Pânzaru spune că, până în present, este în proces de judecată cu autorităţile şi nu vede o alternativă a luptei pentru dreptate, decât să stea în stradă. Am solicitat opinia oficialilor de la Guvern faţă de acest caz. Mihai Moldovanu, vicepremier pentru probleme de protecţie socială, crede că iernatul în stradă nu este o soluţie. ”Nu îl obligă nimeni să trăiască în faţa Guvernului, el are o problemă care trebuie să fie rezolvată la nivel de consiliu raional. Trebuie să plece şi să-şi rezovle acolo problema. Nu i-aş sugera să petreacă iarna în stradă, pentru că nu se ştie ce iarnă vom avea şi se poate îmbolnăvi oricând. Noi vom încerca să mai vorbim cu dumnealui, să-l convingem că nu este bine să stea în stradă mai ales acum, pe timp de iarnă”, a explicat demnitarul.

Grigore Repeşciuc, primar de Căuşeni, spune că problema lui Tudor Pânzaru este cunoscută, dar nu există o soluţie financiară la momentul actual. “Din câte cunosc, fostul primar, Anatolie Zaremba, i-a propus lui Tudor Pânzaru o cameră într-un cămin pentru familişti, dar dânsul a refuzat, invocând condiţiile nefavorabile din cameră. Primăria Căuşeni la acest moment nu dispune de resurse financiare, nu avem niciun apartament liber pentru a-l asigura pe timp de iarnă. Preconizăm să discutăm problema asigurării cu spaţiu locativ în prima jumătate a anului 2012, vrem să căutăm o casă în satele învecinate şi, după posibilitate, să o procurăm. Nu cunosc unde stă Tudor Pânzaru, dar nu cred că e cea mai bună idee să ierneze în faţa Guvernului”.

Casa Mare cea mică

Tudor susţine că nu va renunţa la proteste, oricât de frig ar fi, pentru că altfel nu ştie cum să convingă autorităţile să obţină un loc de trai. “Iarna trecută, tot aici am stat, ne-am încălzit cu lumânări, eram afumaţi de parcă lucram în “kociugarkă”, am răcit de câteva ori, acum iar îmi curge nasul şi soţia este răcită. Chemăm ambulanţa de fiecare dată când suntem grav bolnavi, ei însă ne recomandă să stăm la cald, să ne tratăm, dar bani de medicamente nu avem, şi nici să ne ducem în alt loc mai cald tot nu avem unde“, povesteşte Tudor.

Cu o suprafaţă de aproximativ 4,5 m. p., fără ferestre, cu o uşă care seamănă mai mult a poartă, cu acoperiş şubred, care se poate dezlipi la orice rafală de vânt, fără conectare la reţelele de comunicare şi curent electric, casa familiei Pânzaru este unică în două sensuri: unica construcţie cu sobă din faţa Guvernului şi unica locuinţă pentru o familie în căutarea dreptăţii. Galina, soţia lu Tudor, îşi doreşte pe perete un covor moldovensesc, să arate şi casa lor a casă mare.

Mariana Cotoviţchi, ŞSAJ