Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Brio Sonores: "Arta nu are…

Brio Sonores: „Arta nu are plafon. Ea este infinită”

La Biserica “Sfânta Teodora de la Sihla”, deja de un an, în fiecare duminică, poate fi auzit un cor de bărbaţi. Oamenii îşi ridică privirile atunci când acest cor începe a cânta, alţii cântă concomitent sau se aprofundează în rugăciuni. Nimeni nu se întreabă cine sunt aceşti tineri, dar recunosc că vocile lor le inspiră încredere în ziua de mâine.

Corul “Brio Sonores” este unul de bărbaţi, care cântă muzică de diferite genuri: populară, clasică, a cappella, dar şi cu acompaniament, de estradă. Chiar şi aşa, acest cor nu renunţă la muzica bisericească, aflându-se în fiecare duminică, dar şi în zilele de sărbători religioase, la biserica “Sfânta Teodora de la Sihla”. Ion Brătescu, dirijorul, dar şi ceilalţi corişti, spun că evoluţa lor ar fi o mulţumire adusă Domnului pentru harul cu care au fost înzestraţi – vocea.

Domnul ne-a trimis alţi oameni în loc

Denumirea corului – “Brio Sonores” – corespunde întru totul cu activitatea acestui colectiv, pentru că înseamnă “Sunet strălucitor”. Imediat ce încep să cânte, oamenii din biserică îşi ridică privirile spre locul în care se află corul. Unii îşi opresc privirile pe imaginile sfinţilor de pe podul  lăcaşului sfânt, ascultând vocile ce răsună de sus. Alţii încearcă să-i vadă, pentru ca, în final, să înceapă a cânta odată cu ei.

Corul a fost fondat în 2009, însă istoria lui începe mai devreme, în 2007. În acea perioadă, Ion Brătescu, dirijorul corului şi prim-maestru de cor la Teatrul Naţional de Operă şi Balet, era student la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, iar, în paralel, activa în calitate de profesor de muzică la Seminarul Teologic “Sfântul Mucenic Foca” din Zabriceni, raionul Edineţ. În incinta Seminarului, a reuşit să organizeze un cor bărbătesc. După desfiinţarea Seminarului, fiecare şi-a urmat propriul drum, însă o parte dintre cei care au cântat în cor au decis să continue.

Astfel, în 2009, s-a creat un nou cor de bărbaţi, de data aceasta, însă, e un cor care nu se axează doar pe muzica bisericească, ci interpretează diverse genuri muzicale. În toţi aceşti ani, dirijorul recunoaşte că componenţa colectivului coral s-a modificat de mai multe ori. “Unii au venit, alţii au plecat. Când plecau, mă durea sufletul, pentru că depun multă muncă la creşterea fiecărui corist şi, în final, trebuia s-o iau de la început. Domnul, însă, ne-a trimis alţi oameni în loc, uneori mai buni decât cei plecaţi”, spune Ion.

Membrii corului – o adevărată familie

Cu timpul, foarte mulţi prieteni ai membrilor acestui cor, studenţi de la Academia de Muzică, solişti de la Teatrul de Operă şi Balet, au decis să li se alăture. Printre aceştia sunt Valeriu Moruz şi Alexei Digore. “Ceea ce m-a impresionat şi m-a determinat să mă alătur acestui colectiv e faptul că, deşi sunt mulţi, sunt o echipă. Am reuşit şi noi să ne contopim în această unitate. Suntem la etapa când ne simţim la distanţă, chiar şi fără a comunica. Parcă am avea telepatie. Dirijorul doar se gândeşte, iar noi deja îi realizăm gândul, uneori chiar înainte ca el să reuşească să ne arate”, explică Valeriu.

Astăzi, toţi membrii corului au devenit o adevărată familie. “Dacă nu i-aş fi unit eu, n-ar fi existat acest cor. Dacă n-ar fi fost ei, nu eram eu. Ne-am putea asocia cu o pasăre. Ea are nevoie de două aripi ca să zboare. Aşa suntem şi noi. Ne avem unii pe alţii. Suntem un echilibru care ne permite să zburăm cât mai sus, pentru că arta nu are plafon. Ea este infinită”, mărturiseşte Ion Brătescu, în timp ce ceilalţi membri ai “familiei” dau afirmativ din cap.

Ion recunoaşte că doritorii de a cânta în acest cor trebuie să posede foarte multe calităţi: auz muzical, simţ ritmic, disciplină şi, bineînţeles, voce. Cel mai important, însă, este “sufletul omului. Sunt oameni care nu au timbrul necesar, dar care vor şi muncesc enorm de mult pentru a-şi atinge scopul. Dacă este această sete de cunoştinţe, există mari şanse să realizezi multe lucruri”. La început, mulţi nu aveau studii muzicale, iar alţii părea să nu aibă nici talent.

Asta e soarta…

Dirijorul îşi aminteşte cu zâmbet de unul dintre corişti. Este vorba de Veaceslav Timofti, pe care l-a cunoscut încă la Seminarul din Zăbriceni. Încă atunci Veaceslav s-a apropiat de dirijor, spunându-i că vrea să cânte. Ion Brătescu l-a ascultat, însă a înţeles imediat că persoana nu posedă calităţile necesare. “N-avea nicio legătură cu muzica. Era zero. Ca să nu-l dezamăgesc, i-am spus să asculte repetiţiile şi să exerseze”, îşi aminteşte Ion. Peste o jumătate de an, Veaceslav iarăşi s-a apropiat de dirijor cu aceeaşi rugăminte, însă nivelul lui era acelaşi.

În scurt timp, Ion Brătescu i-a anunţat pe corişti că ar fi nevoie de o voce gravă, de bas. Băieţii i-au spus că ar cunoaşte pe cineva cu o voce foarte frumoasă. “Când am văzut că mi-l aduc… Ei, ce să-i faci? M-am găndit că asta e soarta şi l-am acceptat”, zâmbeşte dirijorul. În tot acest timp, Veaceslav exersa alături de ceilalţi. În una din zile, ceilalţi başi au întârziat la repetiţie şi tânărul a avut posibilitatea să-şi etaleze cunoştinţele. “A cântat ideal, dând dovadă de calităţi muzicale impecabile”, relatează Ion.

În prezent, Veaceslav este student în anul II la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. “Veaceslav este un adevărat exemplu pentru noi toţi. Iată ce poate obţine persoana care vrea şi munceşte pentru realizarea visului său”, adaugă dirijorul. Veaceslav recunoaşte că tot ce a obţinut până acum se datorează lui Ion Brătescu, pe care-l consideră şi mentorul său. Anume la insistenţa dirijorului, tânărul a aplicat la Academie. “Mă bucur că am ascultat sfatul lui Ion”, mărturiseşte Veaceslav.

„Brio Sonores” – naşi de botez

Astăzi, Ion Brătescu poate spune cu certitudine că vede roadele muncii sale şi se bucură că nu mai trebuie să descifreze cu fiecare notele muzicale: “Astăzi ei citesc partitura din prima. E mult mai simplu”. Deşi toţi membrii colectivului în prezent cunosc notele muzicale şi chiar au studii muzicale, dirijorul continuă să ofere posibilitate şi altora să se manifeste. “Este un băiat căruia i-am dat o şansă. I-am dat timp să se adapteze, să se obişnuiască cu noi. Nu contează ce vrem noi, dar ceea ce vrea el. De el depinde ce va fi în continuare”, subliniază Ion Brătescu.

În timpul slujbei, odată cu interpretarea corului, pe alocuri se auzea şi vocea unui copilaş care, pare-se, îngâna aceeaşi melodie/rugăciune. Este fiica celui mai tânăr membru al colectivului, Mihai Gandramar. Aceasta are doar cinci luni. Soţia acestuia, Diana, spune că muzica ocupă un loc special în viaţa lor şi este fericită că poate veni alături de soţ la biserică. “Copiliţa noastră, probabil, încă din burtică a început să cânte”, zâmbeşte Diana. Mai mult, ca o adevărată familie, toţi membrii “Brio Sonores” au devenit naşi de botez ai micuţei, care acceptă să fie luată în braţe de fiecare dintre ei, mai puţin de unii străini. Deşi e fetiţă, dirijorul spune că are toate şansele, pe viitor, să cânte alături de ei: “Un cor de bărbaţi şi o voce de soprană ar fi ideal”.

Deşi fiecare membru îşi are propriile activităţi zilnice: unii îşi fac studiile la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, alţii activează la Teatrul de Operă şi Balet, repetiţiile “Brio Sonores” au loc zilnic. Pe viitor, colectivul şi-ar dori să participe şi la diverse concursuri, dar, deocamdată, nu se grăbeşte. Tinerii spun că o vor face după ce vor pregăti un repertoriu cât mai vast şi vor fi pregătiţi la nivelul cel mai înalt, iar, pentru aceasta, continuă să muncească zilnic.

Olga BULAT