Bătrâni şi singuri: „Să trăiască cei de la conducere în halul în care trăiesc eu”

Singure, neputincioase, cu pensii mici, persoanele în etate din R. Moldova caută soluţii de supravieţuire. Mulţi pensionari nu mai speră la o viaţă mai uşoară. Singura lor dorinţă, spun unii, e ca cei de la guvernare să aibă parte de o bătrâneţe similară cu a lor. Bătrânii din Chişinău beneficiază uneori de acte de caritate din partea statului sau a unor organizaţii umanitare. Persoanele în etate din provincie, însă, nu ajung prea des în vizorul acestor organizaţii. Din această cauză, Misiunea Socială „Diaconia” a lansat campania de Paşti „Masa Bucuriei”, destinată bătrânilor singuratici.

N-am de unde aştepta un bănuţ

Igor Belei, directorul Misiunii Sociale „Diaconia”, spune că asistenţa oferită de organizaţiile umanitare se face doar de sărbători, „dar aceşti oameni, aflaţi în dificultate, nu au nevoie de mâncare doar de sărbători”. „De aceea, prin acţiunea noastră, îndemnăm pe oricine să contribuie cât de puţin pentru ca această masă a bucuriei, pe care o pregătesc de Sfintele sărbători, să fie una reală anul întreg”, spune Belei.

Teodora Gatman este una dintre beneficiarele acestei campanii. Femeia are 89 de ani şi îi este greu să se descurce cu o pensie de 700 de lei: „Plăteşti una-alta… Imediat cum vin facturile, plătesc, că vin şi-mi taie lumina şi celelalte. Mi-am luat vreo 600 kg de cărbuni, am luat şi lemne. Apoi am plătit pentru tăiat, pentru despicat. Când eram în puteri, despicam singură, dar acum, dacă mă dor mâinile, nu mai pot”.

O altă beneficiară este Maria Cojocari, de 76 de ani. Ea se plânge că trebuie să suporte o operaţie la ochi, pentru care nu are banii necesari. Copiii, în căutare de lucru, au plecat peste hotare. Rămasă singură, femeia încearcă să se descurce în limita posibilităţilor, dar recunoaşte că, pe zi ce trece, îi este tot mai greu să facă faţă: „N-am de unde aştepta un bănuţ. Să trăiască cei de la conducere în halul în care trăiesc eu şi alţi bătrâni”.

Problema bătrânilor este singurătatea

Pe lângă problema financiară, persoanele în etate se confruntă cu o problemă de o gravitate similară – singurătatea. Igor Belei, directorul Misiunii „Diaconia”, spune că e mult mai dificil să fie coordonate activităţile pentru bătrâni, aceştia fiind „o categorie respinsă. Din păcate, tot ce au acumulat în viaţă nu le dă posibilitate să trăiască o bătrâneţe decentă, aşa cum e prin alte părţi, unde bătrâneţea e cea mai fericită perioadă din viaţă. Problema cea mare, însă, sunt bătrânii care rămân singuri”. Uneori, doar voluntarii sunt cei care le calcă pragul.

De aceeaşi părere este şi Sergiu Aga, preot consilier la Mitropolia Basarabiei. El explică esenţa participării voluntarilor în viaţa bătrânilor, a căror misiune este nu doar de a-i ajuta fizic, ci şi de a-i sprijini moral: „Aceştia merg, îi ajută la spălatul vaselor, aduc rufe la spălat la spălătoria socială, după care le duc înapoi. Îi ajută la diferite activităţi casnice. Cel mai mare ajutor al lor fiind comunicarea cu ei. Discuţiile sunt o adevărată binecuvântare pentru bătrânii singuratici”.

Soţul Olgăi Viziru, de 61 de ani, a decedat  pe când ea era însărcinată cu al patrulea copil, aceştia rămânând doar în grija sa. În prezent, copiii vin în vizită, vin şi nepoţii, dar singurătatea oricum o macină. Pentru a-şi alina singurătatea, Olga vine la Centrul de zi din or. Străşeni, unde are posibilitatea să discute cu alte persoane. Aici ea croşetează, vizionează programe TV sau citeşte ziare. Important e că toate aceste activităţi nu le face de una singură, ci în compania altor oameni care, la rândul lor, sunt la fel de singuratici.

Timp de 3 ore a ars totul

Cu Ion Barac, de 72 de ani, am făcut cunoştinţă tot la centru. Deşi a trecut prin multe greutăţi în viaţă, Ion nu se plânge nici de pensia mai mult simbolică, nici de faptul că nu şi-a văzut de mult timp copiii. Mai mult, încearcă să privească pozitiv viitorul şi să muncească atât timp cât îi permit puterile. Despre dificultăţile prin care a trecut povesteşte cu un zâmbet trist, de învingător: „Au fost multe, dar am supravieţuit. Vom trece şi de toate celelalte”.

Acum cinci ani, lui Ion Barac i-a ars casa. Totul a pornit de la o scânteie adusă de vânt de la vecinii care au dat foc la nişte frunze. În acest timp, Ion nu era acasă, îşi dusese căpriţele să pască. La întoarcere, intacţi au rămas doar pereţii casei. „Timp de trei ore, a ars totul. Bine că pereţii au rămas. Vecinii şi-au schimbat acoperişul şi au aruncat ardezia veche, iar eu am luat-o şi am pus-o la mine. Am mai pus şi ceva stuh. Tot ei mi-au dat o uşă, o fereastră şi mi-am făcut aşa… să am unde înnopta”.

După nenorocire, Ion adună tot ce poate. Nu aruncă nimic de teamă că nu va avea lucrul dat atunci când va fi nevoie de el: „Vecinii aruncă, iar eu strâng. Adun totul la mine. Unele lucruri le mai pun pe foc iarna, ca să nu îngheţ”. Singura alinare a lui Ion Barac sunt animalele pe care le are. El recunoaşte că nu şi-ar fi revenit atât de curând după cele întâmplate dacă n-ar fi avut căpriţele: „Cu animalele am ieşit din stresul pe care l-am avut. Mi-a fost foarte rău atunci. Am avut tensiune, dar cu animalele m-am liniştit”.

Sănătatea bătrânilor, discutată de stat

Numeroşi bătrâni suferă dureri fizice şi sufleteşti din cauza sărăciei, a neputinţei şi a lipsei de comunicare. Dar starea lor este privită în mod diferit de instituţiile statului. Astfel, potrivit datelor ministrului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Valentina Buliga, „în ziua de azi, starea de sănătate a persoanelor în vârstă este din ce în ce mai bună. În plus, acestea au acumulat o experienţă și competențe care pot fi utile pentru cei tineri”. Pe de altă parte, persoanele în etate care au muncit fizic o viaţă întreagă nu se pot lăuda cu o sănătate de invidiat.

Marina Croitoru, de 89 de ani, vine la centrul de zi deoarece pensia nu-i ajunge pentru toate cele necesare, ea vine în primul rând pentru produse alimentare. Salariul fiicei sale este şi el foarte mic, insuficient pentru două persoane: „Eu am 780 şi ea are 700. Ce faci cu 700? Încercăm să ne descurcăm cum putem. Când mâncăm, când nu mâncăm…”. Atât vârsta, cât şi sănătatea au adus-o pe Marina la cârje, fără de care nu se poate descurca: „Ameţesc şi cad. Am tensiune, dar şi picioarele mă dor. Dacă nu m-ar durea, aş merge fără băţ”.

Potrivit Liubei Valcov, consultant superior în Secţia politici demografice a Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, bărbaţii care au atins vârsta de 60 de ani „mai trăiesc 14, aproape 15 ani, iar femeile un pic peste 18”. Populaţia unei localităţi este considerată îmbătrânită atunci când numărul vârstnicilor depăşeşte 16%. În 11 raioane ale R. Moldova acest prag critic a fost deja depăşit. Statisticile ne arată că fiecare a patra persoană din ţară are vârsta cuprinsă între 60 și 64 de ani. Anul 2012 a fost declarat la nivel internaţional anul îmbătrânirii active și al solidarității între generații.

Olga BULAT