Bătrâneţe cu năbădăi

De mai bine de 6 ani, un bărbat în vârstă de 76 de ani umblă prin judecăţi şi se plânge pe la ziare de faptul că fosta sa soţie, de care a divorţat în 2000, nu-i permite să trăiască în apartamentul la a cărui cumpărare a contribuit şi el. Oficial, contribuţia sa a fost de 179 de ruble. Totuşi, bătrânul consideră că factorul decisiv în lupta cu fosta sa soţie este avocata acesteia, Galina Balaban, soţia procurorului general de pe timpul procesului, Valeriu Balaban.

De fapt, povestea apartamentului de pe str. Teodorovici, 11, la care încă mai speră Gheorghe Hiorescu, este una mai mult decât interesantă. După cum ne spune chiar el, apartamentul i-a aparţinut lui Boris Plămădeală. Acesta îl obţinuse în 1980. În acelaşi an, Boris s-a căsătorit cu Lidia Orlova, decedând la doar doi ani de mariaj. După alţi doi ani, Gheorghe Hiorescu şi Lidia Orlova, personajele principale ale acestei poveşti, s-au cunoscut, iar bărbatul, care era căsătorit cu Maria, o femeie din s. Ursoaia, r-nul Cahul, s-a transferat cu traiul la Chişinău, în apartamentul care urma să-i revină soţiei decedatului. De fapt, pentru ca apartamentul să intre în posesia Lidiei Orlova, aceasta trebuia să achite suma de 2795 de ruble, pe care începuse să o plătească după moartea soţului. Hiorescu, odată ajuns acolo, aflase că, de fapt, îl cunoştea pe fostul soţ al Lidiei, Boris, şi susţine că aceasta l-ar fi omorât, doar pentru a pune mâna pe apartament. La 10 august 1984, apartamentul a fost trecut în proprietatea Lidiei Orlova.

Divorţ la 70 de ani

Deşi trăia în concubinaj cu aceasta încă de la începutul anului 1984, şi-au oficializat relaţia în februarie 1985. „În tot acest timp, lucram, făceam bani, renovam apartamentul. Eram cu banii împreună. Când Lidia dorea ceva, lua din banii noştri şi plătea”, susţine Gheorghe Hiorescu, care ne-a mai spus că s-au căsătorit abia la un an după ce au început să trăiască împreună pentru că Lidia nu avea paşaport. Două luni mai târziu, după oficializarea căsătoriei, cu acordul Lidiei Orlova, Gheorghe Hiorescu şi-a perfectat viza de reşedinţă în locuinţă, instalându-se acolo cu traiul permanent. Conform certificatului Oficiului Cadastral Teritorial Chişinău (OCT) din 13 august 2003, apartamentul era în proprietatea comună a soţilor Hiorescu-Orlova. Oricum, faptul că Hiorescu avea viză de reşedinţă în acel apartament nu-i oferă dreptul să se considere proprietar, spun juriştii.

După ce au trăit împreună timp de 15 ani, în 2000 au hotărât să divorţeze. La 21 decembrie 2000, s-a pronunţat divorţul, însă cei doi au păstrat relaţii amicale, Hiorescu locuind până în aprilie 2002 în acelaşi apartament cu Orlova. Ulterior, acesta s-a întors la prima sa soţie, însă, „o dată la 2—3 luni, revenea în apartamentul litigios, rămânând pentru câteva zile”, se spune în hotărârea Judecătoriei Buiucani. Bătrânul ne-a povestit că acest lucru nu a mai fost posibil începând cu anul 2003, când uşa veche a apartamentului a fost schimbată cu una de metal, fiindu-i interzis accesul în încăpere. Atunci s-a şi adresat instanţei de judecată, cerând „înlăturarea obstacolelor la folosirea spaţiului locativ”.

Pe de altă parte, Lidia Orlova susţine că Gheorghe Hiorescu a dorit să divorţeze pentru a sta cu copiii şi cu prima lui soţie. „Nu eu l-am alungat. Nu l-am mai primit înapoi în timpul procesului, nu până la proces. De ce să-l primesc, că doar îşi luase toate lucrurile şi plecase cu totul?” – întreabă femeia. „El a revenit peste câţiva ani şi m-a dat în judecată, dorind să-mi ia apartamentul”.

Decizii judecătoreşti contradictorii

Între timp, au urmat mai multe procese de judecată. La ele nu a participat Lidia Orlova, ci Galina Balaban, soţia fostului procuror general Valeriu Balaban, pe care, printr-o procură semnată în 2003, Orlova a delegat-o să o reprezinte. „Implicarea Galinei Balaban în proces, dar şi faptul că soţul acesteia deţinea funcţia de procuror general al R. Moldova, a stat la baza deciziilor luate în favoarea Lidiei Orlova”, afirmă Gheorghe Hiorescu. Acesta nu-şi explică cum a ajuns Galina Balaban să reprezinte prin procură o altă persoană, fiind avocat.

Deşi, la 23 martie 2005, Judecătoria Buiucani a hotărât instalarea lui Hiorescu în ap. 19, str. A. Teodorovici, 11/1, mun, Chişinău, şi „de a o obliga pe Orlova să nu-i creeze obstacole la utilizarea spaţiului locativ”, acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece Galina Balaban a făcut recurs în instanţa de Apel. În şedinţele ulterioare, Balaban a prezentat un certificat de la Oficul Cadastral Chişinău, din care rezulta că Lidia Orlova Nicolai este singurul proprietar al apartamentului. Amintim că şi Gheorghe Hiorescu deţine un astfel de certificat, eliberat de acelaşi Oficiu Cadastral, dar care atestă că apartamentul litigios are doi proprietari. Hiorescu se întreabă cum este posibil ca acelaşi oficiu să dea răspunsuri total diferite. „Când eu am scris cerere, am primit răspuns că apartamentul are doi proprietari, eu şi Orlova. Când au scris ei, li s-a răspuns că Orlova este singurul proprietar. Gheorghe Hiorescu bănuieşte că anume relaţiile soţiei procurorului general au condus la un asemenea deznodământ. Am sunat-o pe Galina Balaban la numărul 232524, dar nu a fost de găsit. Lidia Orlova ne-a declarat că nu cunoaşte un alt număr la care am putea-o găsi pe avocată, însă a făcut referire la decizia definitivă a judecăţii şi ne-a rugat să n-o mai deranjăm.

Lupta continuă

La 25 februarie 2009, Curtea Supremă de Justiţie a dat o încheiere care nu se supune niciunei căi de atac. Astfel, apartamentul, cotat la 19500 USD, a fost împărţit, lui Gheorghe Hiorescu revenindu-i 3,4% din valoare, dat fiind faptul că, în timpul căsătoriei cu Orlova, aceştia au achitat împreună suma de 179 de ruble pentru răscumpărarea apartamentului.

Acum, deşi există o hotărâre de judecată definitivă şi deşi Gheorghe Hiorescu a încasat 663 USD, sub formă de cotă a plăţii pentru apartament, se consideră încă nedreptăţit. Continuă să lupte şi a depus o altă cerere la Procuratură, prin care cere anchetarea cazului său. „Aici este corupţie, nu pe la grădiniţe şi şcoli, unde o caută ei” – este motivaţia care îl face pe Gheorghe Hiorescu să spere că cazul său încă nu este unul pierdut.

Victor MOŞNEAG