Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Bătrâna de lângă uşă

Bătrâna de lângă uşă

La 80 de ani, a ajuns în stradă fără să-şi dea seama. Este vorba de Anas-tasia Mironaş, deposedată  de apartamentul în care locuia din 1994.

287-mironas2La 26 iulie, femeia a fost externată din spital. I se făcuse rău cu două săptămâni în urmă, fusese anunţată că va trebui să elibereze apartamentul. Când s-a întors din spital, a găsit uşa schimbată. La 15 iulie, pe când mai era la spital, primise o scrisoare din care a aflat că lucrurile din casă au fost scoase. Scrisoarea era de la Eulita Sănduţă, proprietara ap. 32, din str. Hânceşti, 62: «La 12 iulie 2007, bunurile dvs. au fost evacuate din imobil şi au fost depozitate în boxa nr. 4 a Bazei Auto de la Academia de Ştiinţe a Moldovei din str. Sprâncenoaia, 5, pentru care achit arendă».

«S-au folosit de durerea mea»

Bătrâna se plânge că avea în casă munca agonisită de-o viaţă. Dacă n-am avut copii, am strâns multe lucruri, pentru cine era să muncesc? Am avut cumpărate de moarte toate cele necesare, ca atunci când îmi va veni ceasul să nu mai cheltuiască vecinii. Sub prosoape aveam 6000 mii de lei. Unde să-i caut acum?

Într-o seară, am găsit-o lângă uşă, pe un ţol. Avea alături o legătură cu haine, o cană cu apă şi câteva acte în mână. Nu mă duc de aici. Vreau să mor între pereţii mei.

Povestea e veche, din 1997, când îi primise în gazdă pe copiii Eulitei Sănduţă, pe atunci locuitoare a satului Curchi, Orhei. În toamna anului 1997, Vasile Stăvilă, soţul ei, de care a avut grijă 35 de ani, fiindcă era surdomut, s-a îmbolnăvit. Ea a fost dusă la notar să semneze testamentul prin care se certifica că moşul îi lasă apartamentul ei. Soţii Sănduţă s-au oferit să o ducă la notar. Acolo, însă, semnase actul de vânzare-cumpărare. Nu ştiam ce semnez, pentru că nu ştiu a citi. Nu mi s-a citit acel document. M-au amăgit, s-au folosit de durerea mea».

Şi-a vândut propriul apartament, fără  bani. «Lumea vinde case cu bani, eu l-am vândut doar cu o iscălitură».

Din contractul semnat la 11 septembrie 1997 se adevereşte faptul că bătrâna este numită «vânzător», iar Eulita Sănduţă este cumpărător al apartamentului.

13 ani în căutarea dreptăţii

După ce şi-a dat seama că a fost înşelată, Anastasia Mironaş a bătut la mai multe uşi. A fost la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei, la Curtea Supremă de Justiţie (CSJ), dar toate încercările de a demonstra escrocheria au eşuat. «Am fost şi la Mihai Ghimpu, şi la Alexandru Tănase, şi la Gheorghe Susarenco, dar nimeni nu mă poate ajuta».

Este adevărat, actul este legal. Bătrâna nu avea martori când l-a semnat. «Când i-am spus Eulitei să iau câţiva vecini cu mine, mi-a spus că nu-i nevoie să mai deranjăm pe cineva». Eulita Sănduţă susţine totuşi că  «Bătrâna avea martori. Ea este o mincinoasă. I-am dat pe apartament 4500 USD. A luat banii, iar acum zice că nu a văzut nimic. Să-i fie ruşine!» Eulita Sănduţă nu a mai dorit să răspundă la alte întrebări: «M-am săturat că mă poartă prin judecăţi atâţia ani».

Alexandra Vidraşcu, notarul la care a fost semnat contractul în acea perioadă, acum şefa Direcţiei notariat şi avocatură, a Ministerului Justiţiei, spune că bătrâna ştia ce semna. Ea minte, ştie şi a citi, şi a scrie».

Cristian Bumbu, notar public, spune că, potrivit legislaţiei, la o astfel de tranzacţie un notar citeşte în voce ceea ce legalizează. «Chiar dacă persoana este analfabetă, ea aude textul lecturat de notar. Actul poate fi încheiat şi fără martori. După aceea ea îşi dă acordul. Dacă este vorba de o înşelăciune, persoana este pusă doar să semneze. Atunci când avem clienţi care nu cunosc limba de stat, se aduce traducător. În cazul dat, s-a mizat doar pe naivitatea omului».

Leonid Chirtoacă, fost avocat al bătrânei, spune că atâta timp cât s-a ocupat de acest caz, câştigase în toate instanţele, demonstrând că Eulita Sănduţă a înşelat-o. «Sănduţă trebuia să facă puşcărie, dar, în final, Curtea Supremă de Justiţie a achitat-o, neexaminând în fond celelalte decizii. Eram mult timp plecat din Moldova. Am transmis acest caz altui coleg».

Paulian Popa, avocatul care s-a ocupat de caz în continuare, susţine că la orice şedinţă de judecată Eulita îi reproşa bătrânei că a ajutat-o la înmormântarea moşului, ce mai vrea? «Lucrul acesta m-a făcut să cred că atunci i-a uns ochii. Mătuşa nu mai poate face nimic, dacă este decizia CSJ. Deşi, s-ar putea adresa pentru revizuirea procesului penal. Dacă nici aici nu se poate rezolva, singura soluţie ar fi CEDO». Avocatul Popa afirmă că va fi greu de argumentat, deoarece actul în sine este legal, iar martori care să infirme acest lucru nu există.

Boris Mihalcenco, vecinul Anastasiei Mironaş, e cel care o ajută pe bătrână. «În decembrie, am trimis dosarul la CEDO. La 9 februarie, cazul a fost pus pe rol. Aşteptăm».

Până atunci, mâtuşa Anastasia va sta în drum, deoarece nu doreşte să plece de lângă casa pentru care a muncit o viaţă. Doarme lângă uşă, asemeni unui câine alungat de stăpân.

Lilia Zaharia-Cravcenco