„Bancherii” din spatele cerşetorilor

Zilnic, trei femei de origine romă organizează acte de cerşetorie pe bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt. Poliţia nu intervine în aceste cazuri, deşi, de mai multe ori pe zi, se află exact în locurile unde cerşesc invalizii aflaţi în serviciul celor trei femei.

Cerşetoria a devenit o sursă importantă de venit, dar şi o modalitate de exploatare a unor oameni inapţi. Valeriu este unul dintre numeroşii cerşetori care zilnic stau cu mâna întinsă pe bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt. Are vreo 50 de ani. Este invalid, ambele picioare fiindu-i tăiate de la genunchi. În spatele său, precum şi în urma altor cerşetori, stau „bancherii” – 3 femei de origine romă, care iau toţi banii adunaţi din cerşit. Cele trei îl supraveghează toată ziua. După ce iau banii, îi lasă ţigări şi ceva tărie. Mâncare mai puţin. Seara, îl duc într-o casă din sectorul Telecentru al capitalei, acolo unde, de altfel, se află şi „sediul” celor care „au grijă” de cerşetor. 

Aproape zilnic, Valeriu este lăsat timp de 20—30 de minute să cerşească, după care femeile vin pe rând şi îi i-au banii din geanta de care acesta nu se desparte cât timp cerşeşte. Atunci când se apropie de el pentru a-i lua banii, îi verifică toate buzunarele, îl întorc de pe o parte pe alta, asigurându-se că acesta nu a reuşit să ascundă ceva.

Câştiguri zilnice de 500 lei

După cum ne-au povestit surse care îl văd zilnic pe Valeriu, vorbesc cu el, acesta ar acumula circa 400—500 lei pe zi. „Dacă mai au încă 4—5 invalizi ca el, cred că nu o duc deloc rău, în comparaţie cu mine, care fac 100 de lei pe zi, stând şi pe ploaie, şi pe frig aici, în stradă”. „Măcar de i-ar reveni lui, aşa, însă, el este mereu flămând”, ne spune Nadia, una dintre vânzătoare din stradă.

Ina M., din Nisporeni, tot vânzătoare, spune că îl vede zilnic pe Valeriu şi că „de două ori i-am dat şi eu bani, dar când am văzut în a cui geantă ajung, nu-i mai dau”.

De obicei, trecătorii îi dau lui Valeriu câte 1 leu. Alţii, rareori, câte 5 lei sau şi mai mult. Una dintre femei, atunci când trecătorii traversează nepăsători pe lână Valeriu, simulează, scoţând din geantă 5 lei, ca să-i dea invalidului, îndemnându-i astfel şi pe alţii să-i urmeze exemplul.

Valeriu cerşeşte, femeile cheltuiesc

Cerşetorului i se dă de mâncare de două ori pe zi, puţin de tot. Atunci când Valeriu încearcă să profite de cele câteva minute, cât rămâne nesupravegheat de „banchere”, se apropie de ghişeele alimentare din apropiere, căutând de mâncare. De cele mai dese ori, însă, nu reuşeşte să cumpere ceva, pentru că apare „stăpâna”, oprindu-l din cheltuieli. Uneori, spun martori oculari, i se mai dă şi câte o palmă, pentru încercările sale de a cheltui pe ascuns banii.

Acum o săptămână, într-o zi ploioasă, pe Valeriu l-am găsit tot la cerşit. Îmbrăcat în aceleaşi haine, şi pe ploaie, şi pe vânt, şi pe soare, acesta întindea jalnic mâna, pentru a-şi îndeplini, probabil, norma zilnică, stabilită de către „bancheri”. Deşi ploua, nu a fost lăsat nesupravegheat de cele trei femei. Acestea, ce-i drept, se odihneau relaxate în una din cafenelele de pe bl. Ştefan cel Mare.

Cere doar bani

Cerşetorul doreşte doar bani, asta am putut observa urmărind acţiunile sale. Nu-l bucură dulciurile sau apa, dacă îi sunt oferite. Am urmărit cum, pe lângă bani, o domnişoară i-a întins o floare. Valeriu a admirat-o, amintindu-şi, probabil, de tinereţe şi de momentele în care el însuşi putea dărui flori, apoi a aruncat-o, lăsând impresia că florile nu-l mai pot sensibiliza, după atâtea necazuri.

Valeriu spune că a rămas fără picioare prin 1991, după ce a fost bătut cu cruzime de doi tineri. El recunoaşte că toţi banii pe care îi agoniseşte, îi dă celor care îi poartă de grijă. Acesta ne-a mai spus că femeile care-i iau banii îi promit că îi vor procura proteze, deşi, într-o discuţie anterioară, acesta susţinea că protezele îi revin gratuit, pentru că este invalid.

Zilnic, în jurul orei 20.00,  femeile „banchere” adună genţile pline cu mâncare, de obicei la intersecţia bd. Ştefan cel Mare cu  str. Vasile Alecsandri. În scurt timp, în acelaşi loc, soseşte cerşetorul, însoţit în fiecare zi de femei diferite. În grup, toţi se îndreaptă spre casă, care este la vreo 3 km de locul respectiv.

Sveta îi cunoaşte pe cei care îl ţin în „co-proprietate” pe Valeriu. Ea ne-a indicat corect chiar şi adresa unde locuiesc aceştia. Sveta nu a dorit să ne spună cum se comportă cu el aceste femei, îndemnându-ne să îl întrebăm singuri, pentru a afla adevărul. Toţi vecinii îl cunosc pe Valeriu, dar nici unul nu ştie povestea prin care acesta a ajuns la romi. „S-a întâmplat asta cu vreo 2—3 ani în urmă”, ne spun aceştia, în rest nimic.

Unul dintre vecini, Diana Răilean, a declarat că, din câte ştie ea, bătrânul a ajuns în casa respectivă într-un fel cu totul ciudat. Fosta soţie a lui Valeriu trăieşte acum cu stăpânul casei unde stau aceştia. Aceasta ne-a mai spus că ” vara era o gălăgie insuportabilă la ei în apartament. Se certau la orice pas, se îmbătau, se băteau. Acum nu-i mai aud. Am închis ferestrele, că e iarnă”, susţine Răilean.

„Bancherii” riscă puşcărie

Potrivit art. 302 al Codului Penal, „iniţierea sau organizarea cerşetoriei asupra unei persoane cu grave deficienţe fizice sau psihice, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 5 la 7 ani”.

La 16 octombrie, în jurul orei  17.00, l-am găsit pe Valeriu în preajma intersecţiei bd. Ştefan cel Mare cu str. Mihai Eminescu. Era lovit grav la cap, având o hemoragie uşoară. Tot atunci am vorbit cu trei dintre femeile care-l însoţesc zilnic pe Valeriu, pentru a-i lua banii agonisiţi de acesta. Femeile serviseră băuturi alcoolice într-o cafenea. La ieşire, i-au adus şi lui Valeriu un pahar. Acesta l-a băut, fără să stea mult pe gânduri.

Ne-am apropiat de una dintre ele. Aceasta ne-a spus că se numeşte Irina, şi că este fiica cerşetorului Valeriu. Pe celelalte două femei ni le-a prezentat ca fiind mama ei, adică soţia lui Valeriu, şi o mătuşă. Ne-a mai spus că nici una dintre ele nu este angajată în câmpul muncii. Irina ne-a mai spus că ele îl ajută pe Valeriu să strângă bani pentru medicamente. Tot ea ne-a spus: „Valeriu are ascită”. Irina ne-a zis că lovitura din capul lui Valeriu este o consecinţă a căderii acestuia din scaunul cu rotile. Irina spune că ele se comportă bine cu el şi că habar nu are cum tatăl său cade din scaunul cu rotile şi se loveşte la cap.

Le-am întrebat pe femei dacă poliţia nu le reţine pentru că ele exploatează acest bărbat, punându-l să cerşească. „Poliţia nu ne face nimic, că Valeriu este de-al nostru. „Poliţia ne înţelege perfect situaţia”, ne-a explicat una dintre cele trei femei. Am mai întrebat din ce cauză îi dau băuturi alcoolice, contraindicate bolnavilor de ascită, dar răspunsul nu a mai urmat.

Ştefan Urâtu, preşedintele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din R. Moldova, ne-a declarat că statul ar trebui să se asigure dacă persoana în cauză este într-adevăr îngrijită, după cum susţin cele trei femei, şi dacă cerşeşte din propria dorinţă. Dacă se demonstrează că, într-adevăr, el este lovit şi forţat să cerşească, femeile respective ar trebui trase la răspundere. La Comitetul Helsinki au fost înregistrate mai multe cazuri în care persoane bolnave de alcoolism cronic, care nu se puteau apăra, erau supuse muncii forţate. Aceştia, însă, nu recunoşteau acest fapt, spunând că sunt mulţumiţi de viaţa lor. „Aceste persoane nu mai erau conştiente de ceea ce fac”, ne-a declarat Urâtu.

Acesta ne-a mai zis că statul ar trebui să se asigure de buna voinţă a femeilor şi să le asigure acestora o calificare medicală corespunzătoare pentru ca ele să poată îngriji cu adevărat de acesta. „E nevoie ca el să fie pus la evidenţă undeva, pentru că sunt cunoscute cazuri frecvente când cerşetorii sunt traficaţi, ajungând să cerşească prin Roma, Viena sau Madrid”, susţine Urâtu.

La Biroul de Presă al MAI am fost informaţi că au fost intentate 10 dosare penale pentru exploatarea de minori şi forţarea lor să cerşească. Cazuri de implicare a maturilor, potrivit oficialilor de la MAI, nu au fost depistate.

Iurie Sanduţa

Victor Moşneag