Bacul de la Molovata: între două Moldove
O modalitate de a traversa râul Nistru fără a trece prin așa-zisele posturi vamale controlate de forțele militare transnistrene este trecerea râului Nistru cu bacul de la Molovata. Acesta este un pod plutitor care unește satele Molovata, din dreapta râului Nistru și Molovata Nouă din stânga Nistrului. Fiind la un pas distanță, aceste sate se află în două Moldove diferite: una în care te poți informa de la un canal TV al presei libere, care difuzează conținut autohton și alta în care oamenii pot privi doar posturi de televiziune străine sau controlate politic, altele decât cele ce dezvăluie realitățile din R. Moldova.
Dinspre Moldova „informată”
Bacul pornește la orele pare ale zilei din satul Molovata, din dreapta Nistrului. Trecerea pentru automobile și pentru pietoni se face pe gratis. La ora zece dimineața, în preajma punctului de trecere, s-au format două rânduri de mașini care așteptă îmbarcarea pe podul plutitor. Unii oameni se întreabă, dacă vor încăpea toate sau va trebui să aștepte două ore ca să ajungă pe celălalt mal al Nistrului. Un bărbat purtând uniforma Poliției R. Moldova este în preajmă. Acesta înscrie ceva într-un registru, pe care îl ține în mână. Din când în când, schimbă câteva vorbe cu cei care vor să treacă peste râu.
Dintr-odată, accesul spre pod se deschide, iar un bărbat îmbrăcat într-un maiou cu dungi similare cu cele ale marinarilor de altă dată le arată grăbit mașinilor unde să treacă. Este marinarul Leonid, așa cum se prezintă el. El muncește aici de aproape zece ani. Rolul său e de a așeza mașinile astfel încât să încapă cât mai multe. Pe pod pot intra 30 de mașini mici. Dacă urcă și mașini mari, încap mai puține. Leonid le face semn șoferilor care urcă pe pod să fie atenți la trecerea de pe pistă și îi ghidează să le așeze în așa mod, încât să încapă cât mai multe. Cu „Davai, davai! Îndreaptă ruliu’ (n.r. volanul). Acum dă-i înainte”.
Au urcat 22 de mașini și au parcat una lângă alta. Unele mai mari, altele mai mici, toate au fost ghidate cu iscusință de marinar: mașini din perioada sovietică, mașini de mărci europene, mașina unei farmacii, a unei companii de mezeluri, dar și camioane de tonaj mic. „Cred că mai încape una”, spune marinarul Leonid. „Poșta nu-i? Mai sunt încă șase minute”, zice uitându-se la ceas.
Pe bac au urcat și câțiva pietoni. Motorul împingătorului care face ca podul plutitor să se miște a pornit. Mașina poștei nu a venit, iar bacul s-a dezlipit de mal acompaniat de melodiile postului „Radio Șanson”.
Unii șoferi au ieșit din mașini și privesc peisajul care se deschide: trei canoe cu vâslași ageri, care par să se pregătească mai mult de competiții, decât să admire natura. Alții discută despre starea ecologică a râului Nistru. Un tată îi explică fiicei sale cum e construit motorul ambarcațiunii, îi arată râul și apa care se mișcă în cercuri.
Eugenia Demianova s-a așezat pe scaunul din zona destinată pietonilor. Are grijă de casa surorii sale din satul Molovata. Aceasta a decedat, iar copiii ei sunt plecați peste hotare. Astfel, de casă a ajuns să aibă grijă ea. Trece rar cu bacul peste Nistru. „Mai demult, când nu era bazar (n.r. piață) în sat, era lume multă. Acum ne aduc în sat toate celea și e tare bine”, spune femeia.
La cârmă este Fiodor Nicolaevici, ajutorul de căpitan, așa cum se prezintă el. Nu pierde din ochi nici pentru o clipă celălalt mal al Nistrului și explică că ambarcațiunea pe care o manevrează este compusă din două părți: podul plutitor, pe care sunt aranjate mașinile, și împingătorul, care îl face ca acesta să se miște. Dacă împingătorul va fi dezlipit de podul plutitor, acesta nu va putea pluti de sine stătător. Întreaga viață a marinarului a fost legată de râul Nistru. S-a născut într-o localitate de pe malul râului, iar aici lucrează încă din anul 1989, de pe când acest punct de trecere aparținea portului din Rîbnița. Din 60 de ani ai săi, 10 i-a trăit la cârma împingătorului care mișcă bacul peste Nistru.
Întrebat cum s-a schimbat Nistrul în acești ani, marinarul spune că „Râul moare. Cu ceva timp în urmă, portul îl ținea într-o stare navigabilă. Acum râul se mâlește. De la mal, de unde ne-am pornit noi, cu ani în urmă, cea mai mică apă era de doi metri și jumătate sau chiar de trei metri. Acum, au fost timpuri când apa a fost de 70 de cm. Atunci bacul nu a mai putut funcționa”, explică ajutorul de căpitan, spunând că atunci când nivelul apei este mai mare, este mai ușor de lucrat.
Întrebat cum reușește să manevreze ambarcațiunea și dacă împingătorul dispune de utilaje care să le ghideze calea, cârmaciul spune că e destul de obositor să lucrezi: „E răspundere, tehnica e veche, așteptăm să o reînnoiască”, zice ajutorul de căpitan. O parte din tehnica care se folosește este rămasă încă de pe timpurile URSS. O altă parte a fost procurată mai târziu, dar oricum, aceasta nu poate acoperi necesitățile punctului de trecere. „Te orientezi la ochi. În funcție de puterea vântului, de direcția vântului”, spune ajutorul de căpitan și povestește că în practică i s-a format un instinct, dar și tehnicile de a cârmui împingătorul. Iar aceste lucruri vin odată cu experiența. „Cadre tinere nu vin, iar dacă vin, la așa salariu nu stau. Dacă s-ar mări lefurile, ar atrage tinerii să vină să muncească cu noi”, spune bărbatul, explicând că salariile pe care le primesc nu fac față prețurilor și cheltuielilor. Cât despre cadrele tinere, spune că ar fi nevoie de un pic de timp pentru a-i învăța aspectele practice ale acestei profesii. „Ar fi bine să avem o școală care sa-i pregătească teoretic, dar Moldova, practic, nu are flotă și nici cadre nu pregătește”, a conchis ajutorul de căpitan, mânuind abil cârma împingătorului.
În 15 minute, ambarcațiunea a trecut pe diagonală cei aproape doi kilometri de râu. Motoarele mașinilor au pornit, iar cu aceleași „dă-i înainte” și „davai, davai”, marinarul Leonid le arată direcția spre ieșire.
În Moldova setoasă de noutăți
Satele Cocieri și Molovata Nouă se află teritorial în stânga Nistrului, dar se subordonează Guvernului de la Chișinău. Aici oamenii împart timpul în două: până la războiul de pe Nistru și după acel război. Sunt atenți cu cine vorbesc, recunosc cu ușurință dacă cineva nu este de la ei din sat și se interesează cu ce scop au venit.
„E adevărat că a fugit Plahotniuc?”
Tanti Nina este una dintre puținii săteni, pe care i-am întâlnit pe străzile din Cocieri. Înțelegând că suntem veniți și că probabil cunoaștem mai multe decât ea, ne întreabă cu o curiozitate de copil: „E adevărat că a fugit Plahotniuc?”. În satele Cocieri și Molovata Nouă nu există un agent economic care să presteze servicii de televiziune prin cablu de fibră optică și care să conțină în grilă posturile de televiziune independentă din R. Moldova. Din spusele Primarei satului Cocieri, Raisa Spinovschi, locuitorii de aici au mai multe tipuri de antene care le asigură accesul la posturile de televiziune: antene simple, antene parabolice sau televiziunea transnistreană prin cablu „Sheriff”.
Nina Ursu, directoarea Sanatoriului „Struguraș” din această localitate, spune că pentru beneficiarii sanatoriului lipsa posturilor independente de televiziune este o mare problemă. Instituția nu le poate asigura clienților săi nici internet sau telefonie de calitate. Zice că s-a adresat de mai multe ori cu demersuri către operatorul care le prestează servicii de telefonie, internet și televiziune, dar toate demersurile au rămas fără răspuns. Ea crede că doar conectarea la rețeaua de fibră optică ar rezolva problema, însă nu cunoaște din care motive acest lucru încă nu s-a întâmplat.
Maria Boldu este pensionară și locuiește în Chișinău. A venit la reabilitare la Sanatoriul „Struguraș” din Cocieri. Fiind în vâltoarea evenimentelor politice din luna iunie, atunci când noul guvern a fost investit, iar în instituțiile statului se fac schimbări, femeia spune că, fiind la sanatoriu, nu se poate informa corect de la posturile de televiziune, pe care le urmărea acasă. „Nu-mi place aici că suntem dezinformați. Nu știu din ce cauză noi nu avem Jurnal TV, TV8, ProTV, iată astea lipsesc. Chipurile suntem în Moldova, dar nu înțeleg de ce lipsesc de aici”, spune femeia.
O altă beneficiară a sanatoriului din Cocieri este Violeta Druță, profesoară la un liceu din Chișinău. Aceasta a întâmpinat probleme nu doar cât ține de televiziune, dar și de internet, atunci când în anul 2018, pentru a trimite niște acte prin intermediul poștei electronice, a fost nevoită să plece tocmai la Chișinău.
Primara satului Cocieri, Raisa Spinovschi, spune că nu a primit nici o plângere din partea localnicilor referitor la accesul la televiziune. „Atunci când nu apare întrebarea, nici nu se cere rezolvarea”, spune primara. Făcând referire la antena parabolică pe care o are acasă, spune că într-adevăr, uneori posturile de televiziune independente din R. Moldova nu sunt difuzate, iar ca să le poată privi, de fiecare dată trebuie să cheme specialistul ca să regleze antena. Primara mai spune că, anul trecut, un agent economic își manifestase interesul să instaleze televiziune prin cablu în localitate, primăria a comunicat cu el, însă acesta a dispărut.
Primara spune că, dacă ar apărea un agent economic care ar dori să presteze servicii de televiziune prin cablu, va trebui mai întâi să facă un sondaj în rândul populației, ca aceasta să analizeze costul serviciului și ce ar avea de câștigat.
În R. Moldova a existat o perioadă în care autoritățile de pe malul drept al Nistrului nu acceptau să le supere pe cele de pe malul stâng, este de părere expertul media Ion Bunduchi. Mai mult ca atât, problema neacoperirii cu posturile de televiziune independente există și în alte regiuni ale R. Moldova. „În perioada electorală, o treime din circumscripții nu au avut radio, televiziune sau ziar din care să se informeze”, spune expertul. Dacă ar fi existat vreo solicitare în adresa Întreprinderii de Stat „Radiocomunicații”, poate se calcula o frecvență mică care le-ar fi permis acestor localități să se informeze de la posturile de televiziune independente. R. Moldova încearcă să treacă de la televiziunea analoagă la cea digitală terestră, iar acest lucru nu prea îi reușește, deoarece este prea scump. În opinia expertului, această problemă ar putea fi soluționată, dacă în regiune ar exista un agent economic care să ofere servicii de televiziune prin cablu și ar include în grila de canale și pe cele ale televiziunilor independente. Acest lucru le-ar permite locuitorilor din satele Cocieri și Molovata Nouă să fie informați, inclusiv din aceste posturi de televiziune.
Întreprinderea de Stat „Radiocomunicații”, cea care asigură difuzarea programelor de radio și televiziune pe teritoriul R. Moldova, susține că instituția asigură difuzarea posturilor care dispun de licență de emisie eliberată de Consiliul Audiovizualului. Distribuirea acestor posturi se face prin trei rețele naționale, pe care compania le are în gestiune. Din informația oferită de instituție, reiese că satele Cocieri și Molovata sunt asigurate printr-un canal analogic cu postul TV Moldova 1, TV3, Radio Moldova 1 și frecvența 100,5 MHz. În format digital, locuitorii acestor localități pot viziona posturile: Moldova 1, TVR 1, Canal 2, Canal 3, Prime și Publika TV.
Canal 2, Canal 3, Prime și Publika TV au fost vizate în studiul „Capturarea mass-mediei şi a altor mijloace de comunicare publică în R. Moldova”, realizat de Asociația Presei Independente în anul 2017, precum că ar aparține fostului lider democrat, Vladimir Plahotniuc și că difuzează mesaje cu conținut manipulator în favoarea Partidului Democrat.
Postul național Moldova 1 a fost criticat în repetate rânduri de blocul ACUM că ar evita difuzarea evenimentelor importante din țară și că nu i-ar fi oferit spațiu de emisie pe când acesta se afla în opoziție.
Lia Guțu, șefa Direcției Generale Licențiere, Autorizare și Monitorizare din cadrul Consiliului Coordonator al Audiovizualului, a menționat că toate posturile de televiziune, inclusiv cele pe care și le doresc oamenii să le aibă în grila de emisie, dispun de licență. O problemă o constituie faptul că semnalele sunt bruiate de instalații care există în stânga Nistrului și că aceasta trebuie rezolvată la alt nivel. Pentru aceasta este necesară implicarea guvernului și un dialog cu așa-zisele autorități transnistrene.
Conform datelor recensământului din 2014, în satele Cocieri și Molovata Nouă locuiesc 5882 de persoane. Aceste localități au întâmpinat dificultăți pe timp de iarnă, când bacul și aeroglisorul nu au navigat pe Nistru din cauza gheții prea subțiri, dar și atunci când administrația transnistreană le-a îngrădit accesul oamenilor la terenurile agricole pentru ca să le prelucreze.
Corina Șeremet
