Aşteptat într-o zi de Paşti

Bunelul meu, Teodor Viziru, din satul Zahoreni, Orhei, a fost luat la război în aprilie 1944. Lăsa acasă patru copii mici – o fată şi trei băieţi – şi soţia însărcinată, aşteptând cel de-al cincilea prunc. Soţia sa, Maria Viziru, şi cei cinci copii nu aveau sa-l mai vadă vreodată. Autorităţile sovietice le-au trimis doar o scrisoare, în care se spunea că “a dispărut fără veste pe teritoriul Germaniei”. Şi iată că, abia după aproape 65 de ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial, cei cinci copii rămaşi orfani de tată au putut afla unde este înmormântat părintele lor. Potrivit bazei de date www.obd-memorial.ru, acesta odihneşte la cimitirul din or. Bad Freienwalde (Germania), loc unde, în afară de bunelul meu, au mai fost înhumaţi cel puţin 15 basarabeni.

Bunica şi-a aşteptat soţul toată viaţa. Cuvintele “dispărut fără urmă” îi dădeau speranţa că e în viaţă, că a fost luat prizonier şi că s-ar putea întoarce acasă într-o zi. Această speranţă era alimentată şi de apariţia periodică prin sat a unor femei, aşa-zise prezicătoare, care-i spuneau că soţul ei “nu a murit la război”, că “va veni într-o zi de Paşti” etc.

Se deschid arhivele

Despre baza de date “OBD Memorial” (www.obd-memorial.ru) am aflat acum câteva luni din blogul directorului Centrului pentru Jurnalism în Situaţii Extreme din Moscova, Oleg Panfilov. Graţie Internetului, acum orice persoană poate avea acces la arhivele sovietice. După şase decenii de la încheierea celui de-al II-lea război mondial, milioane de oameni pot afla detalii despre rudele lor decedate pe front, le pot găsi mormintele. În cadrul proiectului, potrivit iniţiatorilor, au fost scanate cca. 10 mil. de file din arhivele Federaţiei Ruse şi peste 30 mii de fişe ale cimitirelor militare, aceasta fiind singura bază de date de acest fel din lume. Completarea ei continuă. Ultima actualizare s-a făcut la 18 mai 2009.

Trebuie să adăugăm, însă, că documentele din această bază de date conţin multe greşeli, mai ales în cazul numelor de persoane, al denumirilor de localităţi etc., uneori acestea fiind schimonosite substanţial. De exemplu, localitatea Cucuruzeni, r. Orhei, a fost scrisă “Cocorzent”, “Cucurudza”, “Cuciurud Zel”, “Corozeni”, “Cucuruzeţ”, “Carazen”, “Carazenî”, “Cuccurucin” etc. Numele uneia şi aceleiaşi persoane poate fi ortografiat diferit, adică aşa cum a înţeles sau a descifrat un oarecare funcţionar scrisul de mână al altui scrib, ceea ce face ca procesul de căutare a unei rude decedate pe front să fie unul destul de dificil. În cazul basarabenilor, nu trebuie să uităm şi de tendinţa de rusificare a unor nume de familie. Aşa s-a întâmplat şi în cazul bunelului meu. Numele de familie al bunelului, Viziru, a fost ortografiat “Vizir”, dar şi “Viziro”. Doar că despre cea de-a doua variantă de ortografiere a numelui său am aflat abia după revenirea din Germania.

Cimitirul din Bad Freienwalde

Din baza de date “OBD Memorial” am aflat că sergentul Vizir F.P., care poate fi bunelul meu, a decedat în jurul datei de 21 aprilie ‘45 şi a fost înmormântat în localitatea Bad Freienwalde, landul Brandenburg, un orăşel situat la 50 km de Berlin.

Am avut şansa să ajung la Bad Freienwalde în această primăvară. Cimitirul l-am găsit foarte uşor. Înainte de a ajunge în această localitate, am trimis un mesaj electronic unei funcţionare de la primărie, Frau Deinhardt, despre care am aflat că m-ar putea ajuta (primăria are grijă de acest cimitir al ostaşilor fostei armate sovietice). Spre surprinderea mea, doamna Deinhardt mi-a răspuns peste câteva ore, oferindu-mi toate detaliile necesare, inclusiv fotografii ale mormântului pe care-l căutam! De adăugat că nici scrisoarea, trimisă de familia mea la primăria din Bad Freienwalde, prin poşta tradiţională, nu a rămas fără răspuns. Scrisoarea de răspuns, care conţinea şi fotografii ale cimitirului, a venit destul de repede, deşi a ajuns la noi via Maldive!

În cimitirul ostaşilor din cel de-al doilea război mondial, de pe Berliner strasse (fosta stradă a Prieteniei germano-sovietice, cum e scris în arhivele ruseşti), au fost înmormântaţi peste 1 700 de soldaţi. Circa 90 dintre aceştia au rămas neidentificaţi. Potrivit „OBD Memorial”, cimitirul datează din 1945, iar în 1983 a fost restaurat. Aici au fost înhumaţi ostaşii căzuţi în localităţile din apropierea or. Bad Freienwalde.

Basarabeni rămaşi în Germania

Din păcate, şi numele celor identificaţi este incomplet. Pe morminte sunt indicate doar numele de familie şi iniţialele prenumelui şi patronimicului, sau doar numele de familie şi gradul militar, ceea ce face şi mai dificilă stabilirea exactă a identităţii ostaşului înmormântat acolo. Judecând după numele de familie înscrise pe morminte, în cimitirul din Bad Freienwalde odihnesc încă cel puţin 15 ostaşi basarabeni. Este vorba de sergentul Chiţanu N.I. şi soldaţii Sava, Cebotari A.V., Cebotari S.A., Negru T.T., Romanescu A.C., Guţ F.G. (care poate fi Guţu – n. n.), Guştiuc A.S., Badpeanu (sau Badleanu) G.P., Livada P.V., precum şi soldatul Ploşnita (Ploşniţă, probabil – n.n.), Focşa I.G., Barbu P.V., Lungu G.A., Pojoga F.I., Badiu D.E., Grasu S.G. ş.a. Potrivit aceleiaşi baze de date, majoritatea acestor ostaşi au fost iniţial înhumaţi în alte localităţi, în cele mai dese cazuri în morminte comune în satele unde au fost ucişi în lupte, pentru ca mai târziu să fie reînhumaţi în cimitirul din or. Bad Freienwalde.

Despre sergentul N.I. Chiţanu am găsit doar informaţia că a fost iniţial înhumat în localitatea Werneuchen, din apropierea or. Bad Freienwalde, şi că ar fi de naţionalitate leton (sic!). În acest caz, probabil, există o greşeală în ortografierea numelui sau datele din arhiva electronică urmează a fi completate, pentru că acum poate fi găsită doar informaţia privind locul unde e înmormântat.

Potrivit investigaţiilor noastre, soldatul A.V. Cebotari ar putea fi Andrei (fiul lui Vasile) Cebotari, născut în 1904 în s. Topala, r. Cimişlia, luat la război în 1944, sau Alexandru Vasile Cebotari, născut în 1921, ambii fiind ucişi în aprilie 1945, în landul Brandenburg.

Ostaşul T.T. Negru este, probabil, Todos, fiul lui Timofei Negru, născut în 1909, în s. Roşu, r. Cahul, dat „dispărut fără urmă” în mai 1945.

A.C. Romanescu ar putea fi Alexandru sau Andrei Romanescu, ambii având patronimicul Constantin şi fiind născuţi în 1903, în raionul (azi – satul) Bujor. Ambii au fost chemaţi la oaste în 1944 şi au decedat în aprilie sau mai 1945.

Soldatul A.S. Guştiuc este, probabil, Alexandru Simion Guştiuc, născut în s. Covurlui, r. Leova, care a fost ucis în aprilie 1945.

I.G. Focşa ar putea fi Ion (Ivan) Gheorghe Focşa, născut în 1926, în raionul Ocniţa, şi decedat la începutul lui mai ’45, într-un spital militar.

Despre P.V. Barbu nu am putut afla alte detalii decât cele despre locul unde a fost înmormântat.

Soldatul G.A. Lungu este, probabil, Grigore Alexandru Lungu, născut în 1907, în reg. Ismail, şi decedat la sfârşitul lui aprilie 1945.

Puşcaşul F. I. Pojoga ar putea fi Fiodor, fiul lui Ion Pojoga, născut în 1910 într-un sat din raionul Hânceşti şi ucis în aprilie ’45.

Despre S.G. Grasu, care poate fi şi Grosu, am găsit doar date despre locul înmormântării. Iar soldatul D.E. Badiu ar putea fi Dumitru E. Bodiu, născut în 1909 şi decedat într-o localitate din landul Brandenbrug, în aprilie ‘45.

Cercetările continuă

Din cauză că pe mormânt nu este indicat numele complet al sergentului F.P. Vizir, am putea presupune că persoana înmormântată acolo poate fi şi Filip Pahomie Viziru, născut în 1906 în s. Saharna, Rezina, şi luat la război în 1944. Ca şi bunelul meu, ostaşul Filip Viziru a fost ucis în aprilie 1945.

După revenirea din Germania, am continuat investigaţiile, ţinând cont şi de faptul că baza de date se completează periodic. De această dată am inclus în motorul de căutare prenumele şi patronimicul bunelului, aşa cum era scris în actele sovietice – Fiodor Panteleimonovici. Mare mi-a fost mirarea când am găsit în dreptul acestora numele de familie Viziro. De data aceasta, am descoperit date complete despre bunelul meu, inclusiv numele complet al său şi al soţiei sale, data şi locul naşterii, data înrolării etc. Conform acestor acte din 1945, bunelul a fost înmormântat iniţial în s. Neulewin, ulterior fiind reînhumat în or. Wriezen, situat la 11 km de Bad Freienwalde, ceea ce ne face să credem că Bad Freienwalde este ultimul său loc de veci.

Maria PRAPORŞCIC, 
pentru Ziarul de Gardă

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *