Arestul fiului, chinul părinţilor

În noaptea de 20 spre 21 martie, Ilie Cazacu, angajat al Inspectoratului Fiscal din Bender, specialist principal în disciplinarea datornicilor, a fost arestat „pentru spionaj în favoarea R. Moldova”. Cazacu se află în arestul autorităţilor transnistrene şi riscă 12-20 de ani de închisoare. Părinţii acestuia, după ce au bătut la mai multe uşi ale oficialilor de diferit rang, au declarat greva foamei în faţa Ambasadei Rusiei în R. Moldova.

Fiul său mai mic, Oleg, i-a sunat atunci pe părinţi, anunţându-i că au venit 7 maşini la ei şi au percheziţionat casa, iar fratele său, Ilie Cazacu, încătuşat, era în una dintre maşini. Părinţii au venit imediat de la lucru acasă, pentru a înţelege ce se întâmplă cu fiul lor, cine l-a reţinut şi din ce cauză.

„El este un copil cuminte, a terminat Universitatea Liberă Internaţională, Facultatea bănci, economie şi finanţe. La 21 martie, seara, a sunat un reprezentant al mgb-ului, Ianina Pirojenco, afirmând că Ilie Cazacu este în ordine şi că ea este avocatul lui. Pirojenco a mai spus că el a fost reţinut pentru trădare şi spionaj în favoarea R. Moldova”, spune Stela Surchisean, mama lui Ilie.

Tot Ianina Pirojenco i-a anunţat că fiul lor va sta închis mai mult timp. Pe 22 martie, părinţii lui Ilie au achitat peste 200 USD, serviciile avocatului, după care aceasta nu a mai răspuns la telefon, iar dacă răspundea, spunea că e bolnavă, dar că se ocupă de caz. Într-o zi, ei au hotărît să plece la Ianina Pirojenco la serviciu, ca să afle ce mai ştie despre fiul lor. Au găsit-o pe avocată sănătoasă, zâmbitoare. „Totul e bine, nu vă îngrijoraţi, mă ocup de caz”, le-a spus Pirojenco atunci.

Părinţii lui Ilie, însă, nu s-au oprit aici. Ei au apelat la anchetatorul Davîdov, care le-a spus că le poate permite accesul la Ilie, el având acest drept, dar că nu este obligat şi nici nu doreşte să facă acest lucru. Ulterior, părinţii au aflat de la locul de muncă al fiului lor că, prin aprilie, cu o lună înainte de arest, lui Ilie i-au fost date pentru lucru nişte documente secrete, pe care el nici nu a reusit să le vadă.

Din ajunul arestării, părinţii nu şi-au mai văzut fiul. Mama sa, împreună cu alt avocat, au scris numeroase scrisori pe adresa autorităţilor transnistrene, dar nu au primit răspuns sau li s-a spus că informaţiile sunt secrete. Au mai trimis o scrisoare la ministerul de finanţe şi la inspectoratul fiscal, de unde li s-a spus că ei nu oferă asemenea informaţii, din cauza confidenţialităţii.

I-au scris şi anchetatorului, solicitând să vadă actul de percheziţie, decizia de ridicare a unor bunuri şi mandatul de arest al fiului lor. Anchetatorul nu le-a răspuns. Şi cererea noului lor avocat, de a vorbi cu Ilie, a fost tratată cu refuz. La 24 martie, mama lui Ilie Cazacu a stat timp de 4 ore în faţa mgb-ului, pentru a-şi vedea fiul şi a-i transmite ceva de mâncare, însă nu a fost acceptată.

Avocatul spune că el a fost informat, oral, că Ilie Cazacu nu vrea să o vadă pe mama sa, că nu vrea să se întâlnească cu avocaţii. El a primit un singur răspuns în scris, în care se spune că Ilie nu are nevoie de asistenţă medicală.

Pe 17 mai, mama lui Ilie, Stela Surchisean, s-a întâlnit cu anchetatorul transnistrean. La întrebările sale: dacă au fost martori ai reţinerii fiului său?; unde este mandatul de percheziţie, în lipsa părinţilor, care sunt proprietarii locuinţei?; care sunt cauzele arestului?; când va fi eliberat? – nu a primit niciun răspuns. Şi aici lupta mamei nu a luat sfârşit. Ea a expediat trei scrisori, în diferite instanţe, solicitând verificarea sănătăţii fiului său. A primit trei răspunsuri diferite. Dintr-o scrisoare de răspuns a aflat că Ilie ar fi refuzat controlul medical. Din alta, a înţeles că Ilie ar fi sănătos. Din cea de-a treia scrisoare a aflat că nu a existat un medic pentru a-l vizita în penitenciar. „Eu nu ştiu dacă fiul meu este sănătos sau nu, dacă el mai este în viaţă sau nu, la aceste întrebări acum caut răspuns şi nimeni nu mi-l poate da. Toţi spun că e totul în ordine şi că totul e legitim”, povesteşte mama lui Ilie.

Şi acum, potrivit părinţilor, urmărirea familiei continuă. „Înainte de a se întâmpla acest necaz, fiul mai mic se ducea la şcoală fără frică. După arestarea lui Ilie, tatăl îl duce şi îl aduce de la şcoală, deoarece, într-o zi, în faţa şcolii, băiatul mai mic era aşteptat de o maşină a poliţiei. Cineva s-a apropiat de el şi a început să-l caute în geantă. Tatăl, văzând situaţia, s-a apropiat de ei şi i-a întrebat cine sunt şi cu ce drept îl caută în geantă pe băiat. Poliţiştii nu i-au răspuns, dar s-au urcat în maşină şi au plecat”, povesteşte familia lui Ilie, care, descurajată de situaţie, a decis să vină la Chişinău, la Ambasada Rusiei, cerând diplomaţilor să se implice în rezolvarea cazului. Au adresat trei scrisori, dar situaţia rămâne neschimbată.

În faţa Ambasadei, un necunoscut s-a apropiat de ei şi le-a vorbit multe lucruri despre familia lor, pe care nimeni nu le cunoştea. El le-a spus că stau degeaba acolo, în greva foamei.

În noaptea de 12 spre 13 iunie, opt tineri îmbrăcaţi în cămăşi albe au răsturnat cortul în care se afla mama lui Ilie Cazacu şi au început a bate din palme. Când au văzut un echipaj al poliţiei, au dat bir cu fugiţii.

De ce în faţa Ambasadei Rusiei? „Transnistria este susţinută de Federaţia Rusă. Ea să rezolve problema”, spune Stela Surchisean.

Olesea Vasilachi