ANII în Moldova – în haine grele

Îmbătrânirea este o provocare economică pentru mai multe ţări ale lumii. În satele cu o economie precară, problemele sociale aduc şi mai multe dificultăţi persoanelor vulnerabile, îndeosebi bătrânilor. Rămaşi singuri, în timp ce copiii le sunt plecaţi peste hotare în căutarea unui loc de muncă şi a unui trai decent, în lipsa unui azil sau a unui centru social, şansele de supravieţuire ale persoanelor în etate sunt minime.

În timp ce unii bătrâni, pentru o bucată de pâine, scot din casă ultimele lucruri de vânzare, alţii se roagă ca cel puţin cineva să le bată la uşă şi sunt fericiţi dacă se găseşte vreun suflet care să le intre în casă şi să-i întrebe cum se simt, povestindu-le şi despre ce se mai întâmplă în jur. Uşile acestor bătrâni sunt deschise pentru oricine, dar tot mai puţini sunt cei care găsesc timp să le păşească pragul.

Nu mă pot îndrepta nici măcar să aprind lumina

Când am intrat în casă la Vera Memei, aceasta a ţinut să ne spună că am întârziat cu o zi, căci în ajun a fost ziua sa de naştere. Împlinise 79 de ani. O vârstă frumoasă pentru cineva care se poate bucura de această etapă a vieţii. Nu este şi cazul mătuşii Vera. Femeia abia de se mişcă prin casă, şi asta pentru că nu-şi poate îndrepta spinarea. A făcut şi o consultare medicală, însă recunoaşte că nu prea a înţeles din ce cauză a ajuns în halul ăsta. “Ce s-a întâmplat, nu ştiu. Cred că s-a mişcat un disc”, îşi face femeia propria concluzie. Necăjită, aceasta stă cu scăunelul alături, încercând să se deplaseze. Fără suport, mătuşa Vera nu poate face niciun pas. “Nu mă pot îndrepta nici măcar să aprind lumina. Ce să fac? Umblu cu scaunul”, spune femeia, netezind taburetul acoperit cu pânză.

Mătuşa Vera nu se plânge c-ar fi lipsită de atenţia copiilor. Înţelege că şi ei au familiile lor. Fiica s-a stabilit cu traiul în Ucraina şi nu vine prea des pe acasă. Băiatul, în schimb, a rămas în Moldova. Acesta se străduieşte să-şi viziteze mama în fiecare săptămână, să-i aducă ceva de mâncare şi să-i mai facă puţină ordine. Totuşi, nu-i reuşeşte prea des. Femeia, însă, nu se supără, pentru că şi el, tânăr fiind, are probleme de sănătate, iar ea, ca mamă, îl înţelege şi ar vrea să-l susţină. Financiar, însă, nu poate s-o facă, de aceea, îi rămâne doar rugăciunea. În trecut, Vera Memei a fost profesoară, dar niciun elev de al ei nu vine în vizită, pentru că şi ei au problemele lor. În ajun, de ziua sa, mătuşa Vera a avut casa plină, ceea ce o bucură nespus de mult. După o pauză, însă, spune cu tristeţe: “Deja s-au dus. Când o să mai vină? Nu ştiu”.

Aud ce spui, dar nu te văd

Femeia nu se poate odihni nici pe timp de noapte, când durerile se amplifică. Din această cauză, nu se poate culca, iar aşezată nu poate dormi: “Culcată mi-e mai rău şi nu mă pot culca aproape deloc. Noaptea dorm greu. Sunt chiar nopţi în care nu pot închide un ochi, dar aşa sunt bătrâneţile”. Cât timp ne-am aflat în casa mătuşii Vera, se tot îngrijora să nu stau prea mult în picioare, să nu obosesc, rugându-mă să mai intru pe la ea, căci ea nu se poate duce la nimeni, dar se bucură când îi păşeşte cineva pragul. Când am plecat, gazda n-a putut să mă conducă până la uşă. Nici eu n-am insistat, lăsând-o cu capul plecat de povara anilor şi a nevoilor.

Ieşind din casa mătuşii Vera, am coborât mai la vale şi am intrat în casa lui Nicolae Calmîc, de 87 de ani. Bărbatul asculta radioul, unde tocmai se vorbea despre necesităţile persoanelor în etate. Radioul e singurul care îi mai vorbeşte, însă, imediat ce ne-a auzit, l-a oprit. Abia atunci când a început să pipăie butoanele aparatului ca să-l găsească pe cel potrivit, am înţeles că nu vede. Moş Nicolae e orb şi, din cauza anilor, nici nu aude prea bine. De aceea, când îi vorbeam, trebuia să ridic vocea ca să fiu auzită. Bărbatul era bucuros să aibă oaspeţi. Întotdeauna se bucură când vine cineva să-l viziteze, să-l mai întrebe ceva. Spune că, uneori, îşi întreabă şi aparatul de radio câte ceva, dar acesta nu-i răspunde niciodată. Îi părea rău, totuşi, că nu mă poate vedea: “De auzit aud ce spui, dar nu te văd”.

Unul cântă, altul râde, celălalt plânge

Vera Memei sau Nicolae Calmîc nu sunt singurii bătrâni care au nevoie de ajutor. În localitatea lor, Văsieni, Ialoveni, dar şi în întreaga republică, centrele sociale vin cu o soluţie. Autorităţile, la rândul lor, susţin că sunt la curent cu problemele cu care se confruntă persoanele în etate şi lucrează în direcţia soluţionării acestora. “Trebuie să promovăm şi în continuare incluziunea socială a persoanelor în etate, nediscriminarea lor, să elaborăm diferite programe pentru a reduce, de fapt, sărăcia în rândul persoanelor în etate”, spunea Valentina Buliga, ministra Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei, cu prilejul Zilei persoanelor în etate. La Văsieni, problema bătrânilor a fost parţial soluţionată prin crearea unui centru geriatric.

Deşi este încă în construcţie, acesta a fost deschis deja, iar oamenii vin încoace o dată pe săptămână. Vladimir Plămădeală, de 80 de ani, vine regulat la Centrul Geriatric, şi asta pentru că acasă nu-l aşteaptă nimeni. A rămas singur, acum 7 ani, când i-a decedat soţia. “Sunt singur. Intru în ogradă ca într-un impas. Nu pot găsi ieşire. Ori încuie-mă, ori descuie-mă, mi-e totuna”, relatează bărbatul. La centru oricine îşi poate împărţi bucuria sau amarul cu altcineva şi fiecare îl va înţelege, pentru că trăieşte şi el sentimente similare. “În zilele de joi, când venim încoace,  mai sfătuim. Unul cântă, altul râde, celălalt plânge. Stăm un ceas-două aici, apoi ne ducem acasă şi ne punem iar pe gânduri”, spune moş Vladimir, dând din mână.

Bătrânii se simt inutili şi abandonaţi

Parascovia Topadă, psihologa Centrului Geriatric din Văsieni, subliniază că nu este vorba despre un azil, ci despre “un centru geriatric. Asta înseamnă că el implică şi activităţi sociale, şi activităţi terapeutice. Este important ca persoanele în etate să înveţe cum să se îngrijească şi să trăiască cu demnitate această etapă a vieţii”. Bătrânii vin aici să comunice, iar acest fapt îi ajută să nu se simtă atât de singuri. “O mare parte dintre ei suferă din cauza depresiilor, se simt inutili, abandonaţi”, explică psihologa. Lucrătorii centrului se deplasează şi la domiciliu, în cazul persoanelor care nu pot ajunge la centru. Tot ei au legat de stâlpii din ograda lui moş Nicolae nişte sârme, pentru ca acesta să poată ieşi din casă fără a se rătăci.

Autorităţile centrale sunt de părere că cea mai eficientă metodă de soluţionare a problemelor persoanelor în etate ar fi descentralizarea, care prevede că “fiecare comunitate va avea posibilitatea să-şi aleagă acei conducători care vor administra  treburile locale şi vor asigura servicii pentru toţi cetăţenii”, informează Adrian Ionescu, consilier tehnic principal PCDLI. Această reformă a început. Astfel, Victoria Cujbă, şefa Direcţiei guvernamentale pentru politici de descentralizare, remarcă faptul că persoanele în etate au participat activ la discuţii publice şi au făcut diferite propuneri, pentru că “persoanele în etate, graţie înţelepciunii de care dau dovadă ca urmare a unui parcurs de viaţă, pot foarte uşor să identifice soluţiile necesare”.

Olga BULAT

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. vera

    POVARA ANULOR

    Batrinete – haine grele…
    Iubiti viat’-asa cum este,
    Multumiti lui dumnezeu,
    C-ati trait ca-ntr-o poveste,
    Cand mai bine, cand mai rau,

    Nu catati haine usoare,
    Tineretea-i trecatoare
    Ca si floarea pe pamant,
    Batrinetea-i clipa care
    Ochii lacrima sau rid!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *