Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   Ajutorul social: cine îl cere…

Ajutorul social: cine îl cere şi cine îl primeşte?

499-social2De câţiva ani în R.Moldova au intrat ăn vigoare noi prevederi legislative cu privire la acordarea ajutorului social. Beneficiarii apreciază aceste ajutoare, dar după expirarea termenului de acordare a acestor ajutoare, deseori rămân în aceleaşi condiţşii de sărăcie.

Livia Rusu (42 de ani) din Chişinău beneficiază de ajutor social de aproape un an de zile. Ea spune că a fost nevoită să depună o cerere pentru ajutor social. Are 4 copii, dintre care unul cu invaliditate severă de care are grijă permanent. Soţul este şomer. Banii familiei proveneau doar din alocaţia de îngrijire a copilului bolnav. Astfel, timp de jumătate de an, Livia Rusu primea lunar ca şi ajutor din partea statului suma de 600 lei. După 6 luni femeia a solicitat prelungirea acordării ajutorului social, deoarece în situaţia financiară a familiei nu apăruseră îmbunătăţiri . Pentru următoarele luni i s-au acordat doar 300 lei lunar în calitate de ajutor social. Livia spune că aceşti bani nu le acoperă integral nevoile, dar crede că ajutorul social e de mare ajutor pentru familiile aflate în impas.

Olga Cernei este asistentă socială în sectorul Botanica din Chişinău. Ea s-a ngajat în urmă cu doi ani, fiind selectată prin concurs, imediat după absolvirea masterului în acelaşi domeniu. În pofida disabilităţii pa care o are, ea nu s-a temut niciodată de greutăţi şi perseverează în domeniul pe care şi l-a ales. Ea spune că deşi nu activează de foarte mult timp în asistenţă socială, a reuşit să vadă destule şi să facă anumite observaţii: ,,Beneficiarii de ajutor social trebuie, într-adevăr, să întrunească anumite criterii, fie încadraţi într-un grad de dizabilitate, fie pensionari,şomeri, sau salariaşi cu venituri mici”.

499-social3

Olga Cernei explică faptul că beneficiind de ajutor social timp de 6 luni conform legii, persoana este obligată să-şi caute un serviciu şi să raporteze schimbările statutului său. „Rareori, însă se întâmplă acest lucru. Mulţi dintre beneficiari percep ajutorul social ca şi pe o pensie din partea statului, ceea ce nu este deloc adevărat pentru că aici persoanele nu au contribuit cu nimic”.

Tinerii cu disabilităţi – eliminaţi din lista ajutoarelor

Vasile Guţu (25 de ani) este invalid de gradul doi. În acest an el a absolvit o facultate la Chişinău, după care tot aici a început să-şi caute un serviciu. Situaţia materială proastă de acasă şi costurile ridicate din capitală, l-au făcut pe Vasile să se adreseze la Direcţie de Asistenţă Socială din sectorul în care se afla la gazdă pentru acordarea unui ajutor social sau material, care se acordă o dată pe an pentru cei defavorizaţi. Cererea lui a fost respinsă pe motiv că nu are viză de reşedinţă sau de domiciliu în Chişinău. Vasile s-a adresat şi la Floreşti, în localitatea de reşedinţă, cu aceeaşi solicitare.

Şi acolo spune că cererea sa a fost respinsă pe motiv că nu întruneşte condiţiile necesare, deoarece ajutorul social se acordă familiei (sau celor aflaţi sub acelaşi acoperiş). I s-a spus că aici venitul familiei se calculează în dependenţă de toţi membrii ei, raportat la cuantumul stabilit de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Familia lui nu se încadrează deoarece părinţii dispun de două cote de pământ şi un mic teren pe lângă casă. „Noi luăm roadă de pe aceste terenuri atât cât să nu murim de foame, spune Vasile. Dar sunt ani, mai ales, când recolta e foarte slabă, nici pentru asta nu ne ajunge. Totodată, cunosc oameni cu mult mai înstăriţi în sat decât noi, dar care au beneficiat de ajutor social”, explică nedumerit Vasile.

Tânărul spune că îşi doreşte o viaţă independentă, în pofida disabilităţii pe care o are de la naştere şi nu înţelege de ce statul în loc să-l încurajeze, îi stopează orice iniţiativă venită din partea sa. Mai ales că ştie că nu e uşor pentru un invalid să găsească de lucru, aici în Moldova şi în tot ce face nu vede nici o susţinere din partea statului, nici măcar posibilitatea acordării unui ajutor social. Vasile Guţu crede că „legea ar trebui să fie în folosul cetăţeanului, nu în defavoaea lui, pe când noi ne lovim la tot pasul de birocraţie şi tot felul de chestii care parcă sunt făcute contra noastră. M-am adresat şi la Minister, dar aşa şi nu am văzut problema mea rezolvată, sunt purtat pe drumuri doar,” mai explică el.

Asistenta socială Olga Cernei spune că pe de cât de nobilă s-ar părea profesia de asistent social, pe atât este de grea. Asistentul social vede zilnic lacrimi adevărate, lacrimi false, oameni cinstiţi şi corecţi dar şi dintre cei care joacă teatru şi nu sunt atât de săraci după cum se plâng la asistenţa socială. El trebuie să fie şi un bun psiholog, dar cu toate acestea nu prea poate schimba nimic deoarece setul de documente prezentat decide tot.

Frigiderul vechi – motiv de descalificare

Andrei Spânu are 29 de ani şi are gradul doi de invaliditate. Este din Cahul şi locuieşte împreună cu soţia şi copilul de doi ani în chirie. Andrei este de mai mult timp în căutarea unui serviciu, însă puţini sunt cei care sunt gata să-l ia la lucru, mai ales când observă că are o disabilitate locomotorie. Familia stă practic, mai mult pe umerii soţiei, care are un venit de nici 2000 de lei lunar.

„Acum jumătate de an, am depus o cerere pentru ajutor social, însă nu ni s-a acordat deoarece atunci când a fost în vizită Inspecţia Socială a depistat că în locuinţă este un televizor şi un frigider (vechi, încă din perioada sovietică)», spune Vasile, adăugând că aceste bunuri, de fapt, nu sunt ale lor, ci sunt ale oamenilor care le-au oferit în chirie odaia în care stau. Andrei Spânu este foarte revoltat din această cauză şi spune că va depune o plângere la Minister.

Asistenţii sociali spun că se confruntă cu diferite situaţii. Atunci când merg pe la casele beneficiarilor de ajutor social pentru a efectua ancheta la domiciliu, uneori sunt nevoiţi să treacă la anchetă şi obiecte vechi sau nu prea funcţionale, dar aşa le cere regulamentul. Alteori, însă, găsesc obiecte care vorbesc despre un trai decent al solicitanţilor de ajutor social. Olga Cernei spune că: ,,am văzut şi oameni care vin la noi, foarte bine îmbrăcaţi, femei cu manichiură scumpă, dar solicită ajutor social şi rămân supăraţi, de obicei dacă nu li se acordă”. Olga Cernei spune că a văzut şi oameni foarte săraci, dar care declară tot în ancheta socială, fiind foarte corecţi, dar a simţit că unii mai înstăriţi întotdeauna au ce ascunde.

Totodată, aceştia sunt cei pe care asistentul social nu-i poate găsi acasă pentru a efectua ancheta socială, refuză să deschidă uşa asistentului social, fiind de negăsit cu săptămânile. Atunci când descoperă bunuri scumpe la domiciliile solicitanţilor, li se răspunde că nu sunt ale lor. Pensionarii, de exemplu, spun că au copii peste hotare şi le-au trimis pentru păstrare etc. Olga Cernei spune că a întâlnit şi cazuri, când oamenii au nevoie de ajutor social, dar nu se adresează, explicând că le este ruşine, pentru că au fost educaţi că este o ruşine să te ajute statul şi trebuie să trăieşti cum poţi. « Chiar aflându-se în situaţii extrem de grele refuză ajutorul din partea statului. De obicei, ne contactează rudele lor si ne roagă să facem ceva pentru ei ».

Regiunea transistreană: fără ajutor social, dar cu alte facilităţi

Familia Stoianov este o familie cu mulţi copii din regiunea transnistreană. Dacă veniţi în vizită la ei, observaţi la intrare mai mult de 10 perechi de încălţăminte. Nu au oaspeţi, sunt toţi ai casei: 8 copii şi părinţii. Istoria acestei familii a lui Veaceslav şi a Tatianei nu e simplă. S-au întâlnit întâmplător, şi s-au îndrăgostit. Chiar de la prima întâlnire femeia a recunoscut că este mamă a şapte copii. Veaceslav a decis să devină parte a acestei familii, iar după câţiva ani a venit pe lume încă un copil.

499-social1

Bărbatul ştie că el trebuie să le ofere copiilor nu doar educaţia necesară, dar şi să-i protejeze de lipsuri. Oxana, Vova, Slava, Nastea, Liuda, Vladic, Dima, Mişutka – toţi de vârste diferite, pe unii trebuie să-i dai la grădiniţă, pe alţii trebuie să-i pregăteşti de şcoală.

De asemenea, Veaceslav se străduie să-l ajute şi pe fiul său mai mare, care locuieşte în alt oraş. Vorbind de susţinerea din partea statului, acordată familiilor cu mulţi copii, capul familiei spune că, « până ce, practic, nu există. Dar, să educi opt copii, este greu, fără îndoială ».

La Ministerul Protecţiei Sociale din R.Moldova ne-am interesat despre înlesnirile care sunt prevăzute pentru familiile cu mulţi copii din regiunea transnistreană. Legislaşia califică drept familie cu mulţi copii acele familii care au câte trei şi mai mulţi copii, inclusiv înfiaţi sau luaţi sub tutelă, crescuţi până la 18 ani şi aflaţi la studii de zi la şcoli profesionale sau în instituţii de învăţământ superior, până la încheierea studiilor, dar nu mai mult de atingerea vârstei de 23 de ani, iar alocaţiile se oferă celor care deţin cetăţenia moldovenească indiferent de regiune.

În regiunea transnistreană, autorităţile locale acordă de regulă familiilor care educă trei sau mai mulţi copii, reduceri la energia termică în valoare de 20 % şi la apa caldă, canalizare, gaze şi energia electrică. Este prevăzut şi transportul gratuit pentru copiii din familii numeroase – care îşi fac studiile în instituţiile publice de învăţământ, şcoli profesionale, colegii şi instituţii de învăţământ superior, la toate tipurile de transport urban şi suburban, în afară de taxiuri.

Potrivit prevederilor legislative din această regiune, în primul rând sunt repartizaţi în grădiniţe copiii din familiile cu mulţi copii. Iar familiilor care se pregătesc să-şi dea copilul în clasa întâi, le sunt prevăzute compensaţii pentru fiecare copil, pentru procurarea rechizitelor şcolare în valoare de 100 de ruble transnistrene.

Asistenta socială Olga Cernei e de părere că ajutorul social trebuie să ajungă la oamenii care într-adevăr au mare nevoie iar statul trebuie să adapteze legislaţia, mai ales ţinând cont de anumite realităţi spre a se evita acordarea ajutorului social în mod eronat. „Consider că mai este de lucrat încă la acest capitol, atâta timp cât cetăţenii nu totdeauna dau dovadă de corectitudine şi atitudine civică”, a mai adăugat asistenta socială.

Acest articol a fost publicat în cadrul proiectului „Promovarea drepturilor minorităţilor şi ale grupurilor marginalizate din regiunea transnistreană şi UTA Gagauz-Yeri prin intermediul mass-media”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent, în parteneriat şi cu suportul organizaţiei Civil Rights Defenders din Suedia. Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în articol aparţine autorilor acestora şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Centrului pentru Jurnalism Independent sau Civil Rights Defenders, dar nici instituţiei de media care îl publică.

Autori: Tatiana Mîrza, Irina Şlaeva