Acasă printre străini
În Ungaria, locuiesc aproximativ 10 mil. de oameni, dintre care circa 300 sunt originari din R. Moldova. Aceştia au fost adoptaţi de ţara marelui Ferenc Puskas, care le-a oferit compatrioţilor noştri ceea ce nu le-a putut oferi Moldova: casă, bani şi un trai decent. Unii şi-au deschis mici afaceri, iar alţii lucrează la companii cu renume. Toţi, însă, indiferent de statutul social, păstrează Moldova într-un colţ de suflet.
Nu există date oficiale ce ar arăta numărul exact al basarabenilor care locuiesc în Ungaria. Datele de la Ambasada R. Moldova în Ungaria oferă cu aproximaţie cifra de 300 de basarabeni, cu tot cu studenţii care îşi fac studiile în Ungaria. Aproape 150 de cetăţeni au votat la alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010. Majoritatea basarabenilor din Ungaria se autoidentifică ca moldoveni şi ca vorbitori de limbă moldovenească, în speranţa că nu vor fi trataţi de către unguri drept români, fiind bine cunoscută antipatia istorică reciprocă dintre cele două naţiuni.
Fericit departe de casă
Oleg Damaşcan poate afirma cu certitudine că este un om realizat. Are un post de lucru prestigios, un salariu satisfăcător, automobil de ultimă generaţie, o casă frumoasă şi o familie fericită. Toate acestea Oleg le-a realizat în Ungaria, departe de baştina sa. Oleg Damaşcan este originar din Soroca. A ajuns în Ungaria în 1984, la studii. În 1989, a revenit acasă, dar peste doar un an şi jumătate s-a întors în ţara care avea să-l a-dopte. „Greutăţile din Moldova m-au făcut să revin în Ungaria”. În acel an şi jumătate, petrecut acasă, s-a căsătorit, iar apoi, împreună cu soţia, au luat drumul pribegiei. A lucrat iniţial la o bancă din Budapesta, din 1995 şi până în 2001 a lucrat la Ambasada R. Moldova din Ungaria, iar din 2003 activează la Compania „Lukoil”, tot în Ungaria, în calitate de manager de personal şi şef de oficiu.
„Trăim bine. Nu avem ambiţia să fim primii, dar nici ultimii”, spune Oleg. Are doi copii, Mihai şi Elena, şi spune că atunci când vine în Moldova, este acasă. În familia Damaşcan se vorbeşte preponderent româna. „Cei doi copii cunosc Moldova mai mult din internet. Îi văd că sunt flămânzi, vrând să afle istoria neamului nostru. Venim acasă de două ori pe an: de Paştele Blajinilor şi la sfârşit de vară”. Spune că nu a luat o decizie definitivă în privinţa viitorului familiei sale, dar că, cel mai probabil, vor rămâne în Ungaria. „În Moldova nu aveam tot ce am aici. În străinătate, arăt şi spun că sunt moldovean, iar R. Moldova este ţara mea”, concluzionează Oleg Damaşcan.
Chişinău – Cluj – Budapesta
Angela Podaru (numele de domnişoară, n.r.) este originară din Leova. A ajuns la Budapesta prin Cluj, România, acolo unde a fost la studii în 1992 şi unde a făcut cunoştinţă cu soţul său, ungur, care venise la Cluj pentru a-l studia pe Lucian Blaga, el fiind deja profesor la Universitatea din Budapesta.
„Eram tânără şi naivă. De aia, cred, m-am acomodat mai uşor în Ungaria. Dacă ar fi să dau timpul înapoi, nu ştiu dacă aş mai reface acelaşi drum”, spune Angela. Acum ea este preşedinta Asociaţiei moldovenilor din Ungaria, care are „vreo 30 de membri activi”. Are ore la Universitatea „Elte” din Budapesta. Este specialistă în limba rusă şi lingvistica slavă. Are 3 fete: Sofia, Yolan-Lucia şi Marta şi un soţ care are grijă de ele. Toţi copiii vorbesc şi limba română, sau „moldoveneasca”, cum îi spun basarabenii din Ungaria. „Sofia, fata cea mare, când a ajuns în liceu şi a spus că vorbeşte limba moldovenească, toţi din clasă au fost curioşi ce limbă e „moldoveneasca”. Ea le-a spus că e la fel ca româna… Toţi au făcut „fuui”. De atunci spune că vorbeşte moldoveneasca”, povesteşte Angela, care admite că basarabenii din Ungaria se autoidentifică drept „moldoveni” şi încearcă să se distanţeze de denumirile „români” sau „limba română”, pentru a nu fi respinşi de unguri. Spune că va păstra legăturile cu ţara mamă şi că Moldova i-a rămas în suflet pentru totdeauna.
De la 19 ani printre unguri
Vasile Duca a venit în Ungaria în 1996, la vârsta de 19 ani, pentru că, pe atunci, ca să ajungi în Ungaria nu aveai nevoie de viză. „Auzisem că se câştigă mai bine decât în Moldova. Ca orice moldovean, am venit după bani”, recunoaşte Vasile.
A început mai greu, dar, încet, a reuşit să se impună şi să câştige respectul celor mai invidioşi unguri. De vreo patru ani a încercat să-şi deschidă o pizzerie, iar cu 4 luni în urmă, visul i s-a împlinit. La doar 1 km de Budapesta, Vasile Duca are o mică afacere. Şi nu este prima pe pământ maghiar. Acesta mai are o companie de construcţii care, printre altele, s-a ocupat şi de renovarea Ambasadei R. Moldova în Ungaria. „La început a fost mai bine decât acum. Câştigai un pic, dar îţi ajungea, acum câştigi mai mult, dar nu-ţi ajunge”, spune Vasile, care însă recunoaşte că în Moldova i-ar fi fost greu să-şi deschidă o afacere. „În Moldova e greu să faci afaceri. Aici se câştigă bine, dar e greu de intrat pe piaţă. Acolo, dacă deschizi ceva, deodată vin cu controale peste tine. Mită există oriunde, doar că aici ea are o limită”, zice Vasile Duca. Chiar şi aşa, îşi doreşte să se lanseze în afaceri şi acasă. „Sunt multe lucruri care pot fi aduse din Moldova în Ungaria şi invers”, spune misterios Vasile, fără a intra în detalii.
Cu gândul la Moldova
Are două fiice şi o soţie rusoaică, care lucrează la o companie ungurească, şi un venit lunar care le permite să trăiască bine. „Pe fiica mai mică, dacă o întrebi ce naţionalitate are, îţi spune că-i moldoveancă. Deşi cu accent, vorbeşte moldoveneşte. Am rude în Italia care vorbesc italiana cu copiii. Îi întreb de ce fac asta, iar ei îmi spun că-s în Italia. Nu-i înţeleg”, afirmă Vasile…. „Nu ştiu ce voi face peste 10 ani. Dacă nu voi pleca în altă ţară, cred că voi reveni acasă. Contează cine va învinge în alegeri şi cum va fi viaţa”, conchide el.
„Ungurii nu prea iubesc alte naţiuni”
Victor Cucu a ajuns în Ungaria la începutul anilor ’90. L-am întâlnit la pizzeria lui Vasile Duca. Spune că atunci când i-a fost greu acasă, şi-a luat „zborul” spre Ungaria. Anterior, la Odesa, îşi cunoscu viitoarea soţie. Acum e şofer de curse lungi la o firmă rusească din Budapesta, cu un salariu decent şi un acoperiş propriu deasupra capului. Spune, însă, că anterior, în Ungaria, era mai bine şi că criza economică şi-a făcut efectul. Nu-i prea încântat de unguri, despre care zice că „nu prea iubesc alte naţiuni”. Victor vine în Moldova în fiecare an, la rudele care îl aşteaptă şi îl cheamă acasă, dar nu are de gând să se stabilească cu traiul în Moldova. „Aici m-am deprins, am prieteni. Nu vreau să încep viaţa din nou. Cred că, în Moldova, e rău”, admite Victor. „Aici e casa mea, nu cred că în Moldova reuşeam să-mi iau casă şi să trăiesc aşa”, concluzionează el.
Sculptor în Ungaria
Victor Ştirbu, originar din satul Bahmut, Călăraşi, a ajuns în Ungaria la începutul anilor ’90, la invitaţia fratelui său, stabilit acolo. Din 1997, s-a stabilit şi el cu traiul în Ungaria, iar din 2000 i s-au alăturat soţia, Cristina, şi fiicele, Daniela şi Gabriela. Acum munceşte la o uzină japoneză de maşini, iar în paralel e preocupat de vechea sa pasiune – sculptura în lemn, organizând mai multe expoziţii apreciate de unguri. Soţia sa, Cristina, lucrează la o firmă de electronică, iar fiicele învaţă la şcoli cu predare în limba maghiară. Daniela era în clasa I când a ajuns în Ungaria şi, de atunci, nici ea şi nici sora ei mai mică nu au mai trecut pe acasă. „Nu am reuşit să le duc în Moldova, dar voi încerca. Ele, sărmanele, vor să vadă ţara în care s-au născut”, povesteşte Victor.
În familia Ştirbu se vorbeşte în două limbi, româna, sau „moldoveneasca”, cum preferă să-i spună Victor Ştirbu, şi maghiara. „Cu părere de rău, fetele vorbesc ungureşte. Cunosc, dar au accent şi le este ruşine să vorbească moldoveneşte. Eu cu soţia vorbesc”.
„Cum ar fi Moldova, eu o iubesc”
Despre Moldova, nu ne poate spune prea multe. „Ştiu doar că a fost cândva Voronin la putere, iar acum ştiu că nu avem preşedinte. Nu am auzit de Filat, Ghimpu, Lupu sau Chirtoacă”, spune Victor Ştirbu. „Am fost cândva politician în Moldova şi nu prea mi-a plăcut! S-a dobândit limba maternă, Moldova a devenit stat, dar s-a distrus altceva, care nu trebuia distrus, relaţia cu Rusia”.
Deşi trăieşte în Ungaria de aproape 15 ani, Victor Ştirbu este încă cetăţean al R. Moldova. Păstrează obiceiurile şi tradiţiile de acasă, sfinţeşte pasca, iar „mămăliguţa şi pârjoalele nu lipsesc de pe masă”. „Nu am vrut să pierd cetăţenia R. Moldova. Cum ar fi Moldova, eu o iubesc, că acolo sunt născut, acolo am făcut primii paşi. Am vrut să am cetăţenie dublă, dar nu am reuşit, că e cam scump, aşa că am rămas cu cea de acasă”.
„Suntem respectaţi în Ungaria”
Ambasada R. Moldova în Ungaria este aproape de centrul Budapestei şi se află într-o clădire modernă, cumpărată de autorităţile noastre în 2005. Alexandru Codreanu deţine funcţia de ambasador al R. Moldova în Ungaria, Slovenia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina şi Vatican, din toamna anului 2010. „Relaţia noastră cu Ungaria e foarte bună. În general, moldovenii sunt respectaţi aici. Ambasada organizează mai multe evenimente la care invită cetăţenii noştri… Bunăoară, de Crăciun sau la Mărţişor, pentru fi cât mai aproape unii de alţii”, spune ambasadorul Alexandru Codreanu.
Victor MOŞNEAG
