Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   A doua mamă pentru zeci…

A doua mamă pentru zeci de copii

Şi-a dedicat viaţa pedagogiei. Astăzi, poate spune cu certitudine că a contribuit la formarea fiecărui elev de-al său. Aceştia, la rândul lor, peste zeci de ani, mărturisesc că tot ce-au realizat îi datorează ei.

Tatiana Babuc, profesoară de limba franceză, activează în învăţământ de 38 de ani. Foştii săi elevi continuă şi acum s-o felicite de sărbători sau să organizeze diverse surprize pentru cea care i-a ajutat nu doar să înveţe, dar şi să facă alegerea potrivită la timp, să le dea un sfat şi să-i susţină în momente de impas.

Şi-a căutat gazdă, dar şi-a găsit prieteni

Tatiana Babuc activează din 1974. În tot acest timp, ea nu şi-a luat niciodată concediu de boală. Când s-a angajat în câmpul muncii, tânărul specialist deja avea o fiică de doi anişori. Pentru a putea merge la serviciu, a lăsat-o în grija unei dădace, care s-a ataşat mult de ea. Fetiţa profesoarei mânca foarte prost şi dădaca, ca să o alinte un pic, îi gătea zilnic zeamă, pe care copila o devora cu poftă, ca pe un deliciu. “Deşi nu era foarte cărturară, avea calităţi mult mai însemnate, cum ar fi omenia, înţelepciunea ţărănească. Era manierată, de o bunătate şi o corectitudine aparte”, îşi aminteşte Tatiana Babuc.

Relaţiile cu dădaca nu s-au încheiat odată ce fetiţa a început să frecventeze grădiniţa. Mai mult, Tatiana Babuc mărturiseşte că toţi ai casei s-au împrietenit şi cu familia acesteia, în mod special cu cel mai mare dintre nepoţi, care este oaspete frecvent în casa lor şi le-a devenit un prieten devotat. Femeia care a îngrijit de fiica profesoarei era gazda la care locuia tânărul specialist cu familia sa. Atunci când s-a dus într-o localitate străină (s. Sărata Galbenă, Hânceşti) să se angajeze, preşedintele a refuzat să-i dea una dintre casele destinate specialiştilor, care erau pustii la acel moment, motivându-şi decizia prin faptul că profesorii nu sunt specialişti în colhoz.

Astfel, familia a fost nevoită să-şi caute gazdă, dar şi-a găsit buni prieteni. Tatiana Babuc îşi aminteşte cu gingăşie de femeia la care a locuit, dar mai ales de corectitudinea acesteia, care se manifesta în toate. Soţul profesoarei, Nicolae (profesor şi el), ajuta la treburile casnice. În una dintre zile, tăia lemne în curte şi n-a observat când inelul de cununie i-a căzut de pe deget. Bătrânica l-a găsit şi i l-a adus, speriată, bărbatului, ca nu cumva acesta să creadă că l-a pierdut definitiv.

Ca mamă, nu puteam să mă resemnez

După ce a activat doi ani la şcoala din satul Sărata Galbenă, Tatiana Babuc s-a transferat cu traiul la Chişinău. Aici a activat timp de 14 ani la Şcoala nr. 32 (astăzi LT “Iulia Hasdeu”), după care a trecut la LT “Mircea Eliade”, unde profesează până în prezent. Totuşi, relaţiile cu foştii săi elevi continuă şi astăzi. Aceştia vin să-şi împărtăşească necazurile, dar şi bucuriile cu fosta lor dirigintă, cerând un sfat sau pur şi simplu aducându-i un buchet de flori. Unii vin să o invite la nuntă, iar alţii deja la nunta copiilor lor. “Un băiat din clasa mea s-a căsătorit cu o fetiţă din clasa soţului meu, iar toamna aceasta ei şi-au căsătorit feciorul şi ne-au invitat la nuntă”, spune profesoara cu vocea tremurându-i de emoţie.

Deşi a reuşit să devină, practic, o a doua mamă pentru zeci de copii, fiica ei i-a reproşat deseori acest fapt. Ca orice copil, şi-ar fi dorit ca ea să fie doar mama ei. Totuşi, relaţia bazată pe încredere şi dragoste a reuşit să şteargă acest egoism copilăresc. Acum zece ani, însă, Tatiana Babuc şi-a pierdut unica fiică. O maladie cumplită – cancerul – i-a curmat viaţa.
„Ni s-a spus că nu există speranţe, însă, ca mamă, nu puteam să mă resemnez. Am fost la toţi medicii posibili, însă nu a mai putut fi salvată”, spune femeia, în timp ce lacrimile îi curg şiroaie. Ca mângâiere, i-au rămas cei doi nepoţei, care pe atunci erau prea mici ca să conştientizeze ce se întâmplă.

Peste trei ani după ce mama lor a urcat la ceruri, în casă a intrat o altă femeie, care nu a pretins niciodată să ocupe locul mamei lor biologice, dar care a făcut tot posibilul ca ei să-i simtă mai puţin lipsa. Mai mult, Tatiana Babuc recunoaşte că şi ea s-a ataşat de această femeie, care seamănă mult cu fiica ei şi care-i iubeşte pe copii ca şi pe ai ei proprii. Apariţia ei a fost binevenită în casa lor, pentru că cei mici simţeau mult nevoia de a fi mângâiaţi de o mamă. Recent, însă, profesoara a trăit iarăşi acele sentimente de frică şi neputinţă, pentru că sora sa a plecat în lumea celor drepţi, fiind şi ea răpusă de cancer. Din această cauză nu şi-a putut sărbători jubileul de 60 de ani.

Omul care avea răspuns la toate întrebările

După ce şi-a pierdut copila, Tatiana Babuc s-a dedicat în totalitate elevilor săi, cărora le era devotată şi anterior. Nu în zadar, aceştia îşi amintesc de diriginta lor chiar şi peste zeci de ani. Una dintre fostele sale eleve este Julieta Malai, care locuieşte în prezent în Germania. A plecat în această ţară tot la îndemnul fostei profesoare. “A încercat de mai multe ori să intre la facultate. A patra oară a reuşit, pentru că este foarte ambiţioasă şi foarte muncitoare”, îşi aminteşte profesoara. Nici fosta elevă n-a uitat de ea.

Deşi locuieşte la Berlin, Julieta a ţinut să-i mulţumească dirigintei sale pentru faptul că a putut să-i dea un sfat potrivit în alegerea profesiei: “Ne învăţa să fim perseverenţi, să învăţăm şi din nereuşite, iar eşecurile să nu ne taie aripile, ci dimpotrivă, să ne motiveze pentru a încerca din nou, până vom realiza ce ne-am pus în gând”. Astăzi, datorită faptului că a urmat sfatul profesoarei şi datorită  muncii depuse, Julieta este proprietara a două hoteluri din Berlin.

Tot Tatiana Babuc este cea care şi-a învăţat elevii să fie atenţi unii faţă de alţii, sentimentul de colegialitate fiind în prim-plan. Astăzi, uitându-se în urmă, poate spune cu bucurie că practic fiecare elev de-al ei a reuşit în viaţă. “Este omul care avea răspuns la toate întrebările noastre, care găsea soluţii în cele mai complicate situaţii”, îşi aminteşte Viorica Fulga, o altă elevă de-a profesoarei. Mai mult, Tatiana Babuc a interacţionat nu doar cu elevii, ci şi cu părinţii acestora, în folosul copiilor. Natalia Madan, fostă elevă, mărturiseşte că “a ştiut să găsească cheia pentru sufletul fiecăruia, chiar şi al părinţilor noştri, atunci când considera că există decizii mai bune pentru viitorul nostru sau când nu eram susţinuţi în dorinţele noastre”.

Olga BULAT