Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   7 ani de istorie: Jurnal…

7 ani de istorie: Jurnal redacţional

Februarie 2004

„Ziarul de Gardă” a primit certificat de la Camera Înregistrării de Stat. De ce am ales această denumire? De fapt, ajunsesem la cameră cu o listă de titluri, dar acolo am aflat că toate sunt ocupate şi că asemenea ziare au fost deja înregistrate. Ştiam că vroiam să fie un ziar de investigaţii, să urmărească corupţia, intransparenţa, de aceea a ieşit de la sine numele unui ziar de gardă. Nu bănuiam că, peste 7 ani, această denumire va fi atât de atractivă, încât să fim clonaţi de 2 ori – la Chişinău în campania electorală, în format print, şi în România, pe o pagină web.

Martie—iulie 2004

Căutăm sediu, dar nimeni nu vrea să accepte “bombe în chirie”, ca să îşi strice relaţiile cu partidul comunist de la guvernare. La limita căutărilor, Centrul pentru Jurnalism Independent ne acceptă pe câteva săptămâni în biblioteca de la demisol. Acolo producem primele numere de ziar, deranjand şi fiind deranjaţi de către toţi vizitatorii bibliotecii.

29 iulie 2004

Vede lumina tiparului primul număr al Săptămânalului Independent de Investigaţii “Ziarul de Gardă”. Opt pagini, A3, alb-negru. (vezi aici prima versiune electronică a ziarului)

Septembrie 2004

La solicitarea cititorilor, lansăm campania “În drum spre Haga”. În primele săptămâni de existenţă ale ziarului am publicat mai multe mărturii ale oamenilor pătimiţi din Transnistria. Scrisori despre copii omorâţi, femei mutilate, bărbaţi dispăruţi vin şi vin la redacţie. Din septembrie 2004, am publicat în fiecare săptămână cel puţin un articol despre situaţia membrilor Grupului Ilaşcu. Rubrica a fost închisă abia în iunie 2007, când au fost eliberaţi ultimii doi deţinuţi: Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa. În paralel, în 2004, am pornit o corespondenţă cu Curtea Penală de la Haga, în vederea depunerii unui dosar de condamnare a regimului neconstituţional de la Tiraspol. În câteva luni se adunaseră multe obligaţii: acumularea probelor cu privire la oamenii omorâţi fără vină, traducerea tuturor materialelor în engleză. Era nevoie de consultarea permanentă a unor jurişti. Eram doar câţiva reporteri fără sediu.

Octombrie 2004

După presiuni şi rugăminţi, ni se oferă, pe şoptite, fără reducere de preţ, un birou la Casa Sindicatelor de pe str. 31 august, la et. 9. Aflăm că o bancă şi-a reechipat oficiile şi a scos din uz nişte calculatoare. Cu o plată simbolică ne-am făcut şi cu 3 calculatoare vechi. Unul dintre ele a fost chiar conectat la internet. Aveam şi un calculator nou pentru machetare. Ne simţeam o redacţie în toată firea.

Noiembrie 2004

Comunicând tot mai mult cu oamenii din Transnistria, ne dăm seama că e nevoie de mai mult decât de jurnalism. Lansăm campania “Mos Crăciun pentru copiii din Transnistria”. Cititorii au reacţionat: dulciuri, ghiozdane, cărţi, săniuţe, bilete la teatru. Un voluntar s-a oferit să fie Moş Crăciun, având costumul necesar. Un binevoitor ne-a oferit un microbuz pentru o zi. Altul – petrol. Inimosul Tudor Tabunşcic a discutat cu şcolile româneşti din Transnistria şi ne-am dat întâlnire la Coşniţa, acolo unde au venit elevii din 4 şcoli. Peste câţiva ani Tudor Tabunşcic nu va mai fi. Unii dintre elevii de atunci sunt azi studenţi în România.

15 decembrie 2004

La intrare în şcoala din Coşniţa am primit un avertisment: să nu ieşim din şcoală, căci în sat e Tarlev, venise să taie o panglică la un sediu şi nu trebuia să deranjăm atmosfera. Am comunicat bucuroşi cu câteva sute de copii, apreciind faptul că panglica de tăiat nu era la şcoală.

Ianuarie 2005

Tot mai multe solicitări din partea cititorilor să punem altfel în dezbatere problema transnistreană. Lansăm un Club de dezbateri “Spune Adevărul”. Primele şedinţe le organizăm într-o sală de şedinţe de la Teatrul Ginta Latină. Mulţumim Zinaidei şi lui Veaceslav Ţărnă pentru înţelegere.

4 februarie 2005

În această zi facem ceea ce nu a mai făcut niciodată nicio redacţie din lume, probabil. Era campanie electorală parlamentară. ZdG, împreună cu Eudochia Ivanţoc, l-a înregistrat la CEC pe deţinutul politic Andrei Ivanţoc în calitate de candidat independent. Lunile următoare le-am ars pentru o cauză frumoasă în care am crezut doar noi: am scris articole, am tipărit afişe, am mers prin sate, promovând candidatura lui Andrei Ivanţoc. Andrei, de la închisoare, nu credea în această campanie, dar ne ruga doar “să nu îi pătăm numele”. Ne-au vizitat mai mulţi politicieni, să ia în “împrumutat” candidatul pe listele lor. Nu l-am “împrmutat”, ca să nu “pătăm” listele acelor partide. Atunci ne-a vizitat la redacţie Grigore Vieru. I-a scris o scrisoare frumoasă lui Andrei. Am păstrat de atunci manuscrisul, temându-ne că va veni o zi în care vom vorbi la trecut despre Maestru.

Iunie 2005

Organizăm o altă campanie, “Ajută cel mai sărac sat din Europa”. De data aceasta nu doar cărţi, dar şi încălţăminte, îmbrăcăminte, produse alimentare. Mergem la Haragâş, raionul Cantemir – un sat rupt, prin poziţia sa, de civilizaţie.

Iulie 2005

Consemnăm un an de ZdG în cadrul unui eveniment organizat în sala Expoziţiei Presei de la Muzeul de Istorie. La eveniment participă Ilie Ilascu. Discutăm despre Transnistria şi despre camarazii săi neeliberaţi încă. Scriitorul Vasile Vasilache a vorbit cu multă vervă şi am ciocnit împreună o cupă de şampanie. Nu ştiam că, în câţiva ani, nu îl vom mai avea.

August 2005

În redacţia noastră se află Collin J.Venettis din SUA, primul stagiar străin la ZdG. În aceeaşi perioadă am fost alungaţi de la Casa Sindicatelor. Collin ne-a susţinut cum a putut. La fel ne-au susţinut şi stagiarii din următorii ani, care au venit la ZdG din Canada, SUA, China, Marea Britanie, Olanda, dar şi stagiari de la toate facultăţile de jurnalism din Moldova.

Octombrie 2005

Lansăm Topul Anticorupţie. Acţiunea e motivată de prea multe semnale de corupţie care ne sunt comunicate şi prea puţini oameni motivaţi să participe personal în combaterea corupţiei. Încercăm să identificăm şi să încurajăm pe cei mai transparenţi şi mai curajoşi.

16 decembrie 2005

Aneta Grosu este reţinută la Curtea de Apel de către Serviciul de Pază, fiind agresată verbal şi închisă într-o boxă. Cauza agresiunii a fost faptul că Aneta a reuşit să fotografieze un judecător care comunica pe holul judecătoriei cu un avocat.

Ianuarie 2006

Apare raportul anual al CJI cu privire la libertatea de exprimare în Moldova. ZdG este menţionat în câteva rânduri pentru inacces la informaţii. “Jurnaliştii care efectuează investigaţii nu se bucură de garanţii, de facilităţi legale sau de vreo susţinere din partea organelor de drept. Alarmant este şi faptul că organele de drept nu reacţionează la dezvăluirile publicate în presă. Totodată, jurnaliştii sunt ţinta diferitelor tipuri de intimidări: procese civile, ameninţări etc. Printre jurnaliştii care au făcut publice ameninţările la care au fost supuşi în legătură cu investigaţiile efectuate se numără şi cei de la “Ziarul de Gardă”.

1 martie 2006

Organizăm o acţiune deosebită: “Un mărţişor pentru o carte”. Toată echipa Ziarului de Gardă s-a adunat pe Aleea Clasicilor, lângă bustul lui Ion Creangă, care e născut de 1 martie. Oferim trecătorilor mărţişoare. Cei mai devotaţi cititori vin cu cărţi. În câteva ore s-au adunat multe cărţi, nu încăpeau pe câteva bănci de pe Alee. Abia au încăput în redacţie. Cărţile anului 2006 au fost distribuite la Penitenciarul de minori de la Lipcani. Acţiunea a fost reluată în fiecare an. În 2007 – am oferit oamenilor mărţişoare făcute de liceenii de la Vulcăneşti – care au primit în schimb o frumoasă colectă de carte. În 2008 – donatorii de cărţi au primit simbolul primăverii confecţionat de către deţinutele de la Rusca, iar ele au primit în schimb un lot de cărţi.

29 iulie 2006

ZdG a implinit 2 ani. În aceşti doi ani am scris sute de articole despre exod, migraţie, trafic de fiinţe umane. În această zi am organizat o conferinţă de totalizare a proiectului “Antiexod“. Constatam atunci că au acceptat invitaţia de participare chiar şi procurori, şi poliţişti.

Decembrie 2006

Ediţia a doua a Topului Anticorupţie. Sala a fost neîncăpătoare, oamenii premiaţi fiind desemnaţi de către cititori.

Ianuarie 2007

Un alt reporter de la ZdG este reţinut la Curtea de Apel Chişinău. Diana Răilean era acolo pentru un reportaj despre dosarul lui Alexandr Covali, alias Şalun. Lui Covali nu i-a plăcut că reportera fotografia în holul instanţei şi i-a sugerat gardianului să o reţină şi să îi şteargă imaginile. Gardianul a îndeplinit tot ce i-a zis Şalun, ba mai mult. Deşi era spaţiu public, deşi am rugat conducerea instanţei să intervină, gardianul ne-a spus ulterior că toţi jurnaliştii merită asta.

Iunie 2006

Revenim la cazul accidentului tragic din 2005, de la Vulcăneşti, unde au fost omorâte 4 persoane: mama şi 3 copii. Am decis să aflăm ce se întâmplă cu singurul supravieţuitor al acelui accident ucigaş – Lilia Diaconu. O găsim la Vulcăneşti, plină de cicatrici pe corp, în urma intervenţiilor chirurgicale, fără să fi fost timp de un an consultată de medici, psihologi, jurişti, asistenţi sociali. Organizăm o vizită a ei, împreună cu tatăl, la Chişinău. Solicităm cei mai buni medici să se implice. De la tatăl său, Ion Diaconu, am aflat că nu a avut loc niciun proces judiciar împotriva tânărului care i-a omorât soţia şi 3 copii. Din 2006 nu ne-am mai despărţit de familia Diaconu. La insistenţa ZdG dosarul a fost remis în instanţă, vinovatul fiind condamnat.

2007, 2008, 2009, 2010

Edităm ZdG, menţinem pagina web, participăm la procesele judiciare în care suntem implicaţi. Plecăm prin sate şi raioane să comunicăm cu oamenii.

Decembrie 2010

Lansăm primul Departament de investigaţii jurnalistice în format TV. Moldova 1 acceptă să difuzeze programele în fiecare joi.

Aprilie 2011

În vinerea Paştelui cititorii ne-au sunat alarmaţi că ZdG a fost clonat. Autorităţile nu au spus cine sunt politicienii implicaţi nici până azi.

29 Iulie 2011

Mâine nu suntem în redacţie. Avem 7 ani. Am decis să ne retragem petru 2 zile ca să discutăm noi cu noi, întreaga echipă, ca să înţelegem ce facem mai departe. Orice sugestii sunt binevenite la redactia@zdg.md sau la 079232633, 068322226

Multumiri

Ziarul de Gardă nu ar fi apărut şi nu ar fi existat dacă nu ar fi primit asistenţa unor instituţii care susţin presa independentă şi dezvoltarea democraţiei în Moldova. Apreciem sprijinul acordat de: DRRP, Ambasada SUA, AED, Eurasia, PNUD, UNICEF, CJI, API, Transparency International.