5,2 milioane $ destinate unor oportunităţi mai bune pentru tineri şi femei
Potrivit raportului de finalizare a proiectului „Oportunităţi mai bune pentru tineri şi femei”, implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD)—Moldova cu susţinerea USAID, a Guvernului României şi a Fundaţiei Soros—Moldova, 7231 de persoane, printre care absolvenţi ai şcolilor-internat şi profesionale, femei din grupuri social-vulnerabile şi copiii lor, au beneficiat de diverse servicii în cadrul unor centre de plasament.
Scopul proiectului a fost crearea de infrastructuri sociale, accesul la serviciile sociale, stimularea participării la viaţa economică şi crearea unor noi locuri de muncă pentru tinerii din categoriile vulnerabile. În cei 6 ani de activitate, au fost create 10 centre şi 9 servicii de formare şi integrare profesională (Edineţ, Soroca, Bălţi, Ungheni, Călăraşi, Chişinau, Hânceşti, Căuşeni şi Comrat). Bugetul proiectului a constituit 5,2 milioane USD.
Centrul de plasament „Oportunităţi mai bune pentru tineri şi femei” din Călăraşi a fost deschis acum 6 ani şi a început să funcţioneze în 2006, oficial însă şi-a deschis uşile la 27 martie 2007. Acest Centru este destinat în special tinerilor vulnerabili cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani. De obicei, aceştia sunt copii care au absolvit şcolile-internat, copii orfani sau lipsiţi de îngrijire părintească. În prezent, Centrul este finanţat de Consiliul Raional Călăraşi, care le oferă tinerilor cazare similară cu cea de tip familial, consiliere psiho-socială şi posibilităţi de dezvoltatre a deprinderilor de viaţă, iar cel mai important este că încearcă să-i instruiască şi să-i orienteze profesional. „Mai întâi identificăm şcoala la care vor învăţa, apoi pregătim toate actele necesare. Aici întâmpinăm dificultăţi, deoarece unii copii nu au pregătirea necesară pentru şcolarizare sau, şi mai grav, nu au atestat de studii gimnaziale şi ne este mai greu să-i înmatriculăm. Unele şcoli însă au pachetul de documente mai restrâns, ceea ce permite înscrierea acestor copii. După absolvirea instituţiilor de învăţământ ei obţin un document şi o calificare, acest lucru dându-le posibilitatea de a se încadra în câmpul muncii. În prezent avem 10 copii în plasament la Călăraşi, pe o perioadă de timp redusă, de la 6 luni până la 1,2 ani. Au fost create astfel de condiţii, încât tinerii să nu ajungă dependenţi de Centru”, afirmă Aliona Grulea, managerul Centrului de plasament pentru tinerii defavorizaţi din Călăraşi.
Specialiştii spun că experienţa de până acum a tinerilor le va marca viitorul şi va rămâne în memoria lor pentru totdeauna.
Lenuţa, 17 ani
Din fragedă copilarie a avut parte de cea mai dură dramă care poate avea loc în viaţa unui copil – moartea unuia dintre parinţi. După decesul soţului, maică-sa s-a recăsătorit, iar când fetiţa avea cel mai mult nevoie de mamă, aceasta a decedat. Acum un an, toate speranţele şi visele fetei păreau să se fi spulberat, dar la iniţiativa tatălui său vitreg, Lenuţa a ajuns la Centrul de plasament, unde are parte de îngrijire. Ea spune că îi place aici: „Am urmat cursurile de vânzător, iar acum fac un stagiu la Magazinul Universal din Călăraşi. Centrul de plasament îmi oferă foarte multe oportunităţi. Aici învăţ lucruri utile pentru viitor. Am mulţi prieteni, cărora le duc dorul atunci când merg acasă. În toamnă, după absolvirea cursurilor de vânzător, aş dori să fiu admisă la Colegiul Pedagogic din Călăraşi. Vreau să devin profesoară la clasele primare, ca să pot ajuta şi eu alţi copii”, ne spune Lenuţa.
Petrică, 16 ani
S-a născut în Ucraina. După decesul tatălui său, împreună cu mama şi cu fratele mai mare, Mihai, au venit să locuiască în Moldova. Despre soarta celorlalţi fraţi, Petrică nu cunoaşte prea multe. El ştie doar că au rămas în Ucraina. „Mihai a stat un timp la mănăstire, apoi a fost înfiat de o familie din Soroca, la care locuieşte şi în prezent. Ţinem legătura, uneori chiar merg în vizită la el. Eu am plecat de acasă, deoarece mama a început să consume alcool, iar casa în care locuiam nici nu poate fi numită casă. De fapt, nici nu aveam un loc de trai stabil. Am stat un timp la internat, la Chişinău, după care am ajuns aici”. Într-o zi, dorul de colegii şi prietenii rămaşi la internat l-a făcut să plece la Chişinău, să-i viziteze. A lipsit o perioadă bună de timp, iar acum două săptămâni a fost adus din nou la Călăraşi. El spune că nu va mai pleca niciodată, deoarece nu îşi doreşte o viaţă similară cu cea a mamei sale. „Mi-aş dori ca, în viitor, să devin bucătar. Îmi place să gătesc bucate”, spune băiatul, deşi, în condiţiile în care a locuit, nu a prea ştiut ce-i aceea o bucătărie normală şi nu a avut niciodată posibilitatea să gătească.
„Petru nu a absolvit gimnaziul. Acum ne ocupăm de perfectarea actelor pentru a-l înscrie la o şcoală de meserii”, spune Aliona Grulea.
Mariana, 16 ani
„Mariana a urmărit moartea îndelungată a mamei sale. Ea o descrie în detaliu, ori de câte ori are ocazia”, explică Aliona Grulea. Mariana mi-a povestit că mama ei s-a îmbolnăvit de cancer pe când ea avea 13 ani. A fost internată la spital în repetate rânduri, iar din lipsă de bani, de fiecare dată era trimisă acasă, deoarce medicamentele şi tot necesarul costa destul de mult, iar familia lor nu avea posibilităţi financiare. Boala se agrava, iar într-o zi mama a insistat ca Mariana să nu mai meargă la şcoală. Timp de trei ani, Mariana a avut grijă de maică-sa. A îndurat toate chinurile şi necazurile, iar fiecare zi trăită alături de ea îi părea un coşmar nesfârşit. După moartea mamei sale, medicul de famile a îndemnat-o să vină la Centrul de plasament. Întrebată despre persoanele apropiate, spune că are doar un frate mai mare, consumator de alcool, şi o soră casătorită, plecată peste hotare.
Mariana nu a absolvit studiile gimnaziale. Când a venit la Centru, avea doar un certificat de 7 clase. „A fost complicat să obţină o meserie. Am înscris-o la cursuri de croitor-cusător, la dorinţa sa. Acum e la practică la Fabrica „Ionel” din Chişinău, unde speră să fie angajată în câmpul muncii”, spune Aliona Grulea.
Dumitru, 18 ani
Pe parcursul discuţiei era tăcut, ţinând capul plecat. A intervenit doar când i-a venit rândul să vorbească. Este convingător atunci când are ce spune. Se trage dintr-o famile numeroasă, cu 5 copii. Ambii părinţi sunt bolnavi, iar el este responsabil de toată gospodăria, fiind unul dintre fraţii mai mari.
„După clasa a 9-a, am plecat la muncă în Rusia, cu un unchi de-al meu. Acolo am lucrat în construcţii. Banii pe care îi obţineam îi trimiteam acasă pentru surorile mai mici, care învăţau la şcoală”. Deşi munca peste hotare e foarte grea, mai este tentat să plece, deoarece acolo este plătit mai bine.
„Am cutreierat lumea vreo trei ani, după care am revenit acasă, să-mi fac o meserie şi să-mi pot găsi un loc de muncă mai bine plătit, ca să-mi fie mai uşor în viaţă. Am mers la o şcoală de meserii din Chişinău, dar trebuia să achit contractul, să-mi caut o gazdă. Nu am avut o astfel de posibilitate. Aşa am apelat la acest Centru. Aveam nevoie de susţinere”, povesteşte Dumitru.
Psihologul Diana Munteanu spune că aici vin în special copii care se confruntă cu probleme în relaţiile cu semenii lor, dar şi cu maturii. „Cei mai mulţi dintre ei au locuit la internate ori sunt orfani. Unii sunt agresivi, alţii au retard în dezvoltare. Efectul este mai vizibil atunci când lucrăm mai mult timp cu ei, deşi progresele depind şi de voinţa copilului”, explică Diana Munteanu.
„Nu vreau să se înţeleagă că toţi copiii care vin la acest Centru sunt cu restanţe la capitolul studii”, ne-a declarat Aliona Grulea. Ea aminteşte despre un caz destul de curios, care a avut loc aici cu ceva timp în urmă. „Un tânăr ne-a rugat să-l cazăm pentru un timp. A doua zi a venit cu două genţi mari. Toţi au rămas uimiţi. „Tu ai atâtea lucruri?”- îl întreb, la care el mi-a răspuns: „Acestea sunt cărţi!”, a deschis genţile şi mi-a arătat cărţile. Avea colecţii întregi, opere ale marilor scriitori Maupassant, Voltaire, Hugo…”
În perioada 2006-2011, pe la Centrul de plasament din Călăraşi au trecut circa 700 de tineri. Unii dintre discipolii Centrului activează la Chişinău, deoarece Călăraşiul e un oraş mai mic şi nu poate să asigure prea multe locuri de muncă. Alţii au obţinut contracte de muncă peste hotare.
Potrivit raportului de finalizare a proiectului „Oportunităţi mai bune pentru tineri şi femei”, rezultatele sunt vizibile. În acest răstimp, 7231 de persoane, printre care absolvenţi ai şcolilor-internat şi profesionale, femei din grupuri social-vulnerabile şi copiii lor, au beneficiat de diverse servicii la centrele de plasament create în cadrul proiectului, 2034 de persoane au fost instruite profesional, 1711 au fost angajate în câmpul muncii. De asemenea, au fost create peste 100 de parteneriate cu sectorul privat şi cu întreprinderile sociale şi au fost finanţate 18 planuri de afaceri.
Ina Mândru
