Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   15 ierni în gura de…

15 ierni în gura de canal

Sunt deja 15 ani de când Arcadie Chilimari locuieşte într-o gură de canalizare de pe strada Vasile Alecsandri din Chişinău. La cei 72 de ani, bătrânul nu-şi mai aminteşte cum este să locuieşti într-o casă, cum e să iei masa la bucătărie sau să te foloseşti de camera de baie. Totuşi, el munceşte în fiecare zi pentru oamenii „de la suprafaţă” ca să îşi asigure existenţa „de la subsol”.

Chiar dacă are 72 de ani, Arcadie Chilimari luptă pentru fiecare zi. Spune că nu are o pensie, nici nu beneficiază de vreun ajutor social. El îşi asigură pâinea de sine stătător, măturând sau curăţând zăpada din faţa alimentarelor din preajmă. Cu toate că în mare parte face totul gratis, el nu poate fără muncă, şi explică cuminte că „pentru munca mea, oamenii îmi dau două, trei ruble ca să-mi cumpăr de mâncare”.

Nu-şi aminteşte cu exactitate când a mâncat pentru ultima dată o ciorbă caldă sau când a dormit într-un pat. Ştie doar că ultima dată a făcut baie vara trecută într-un lac. Iar pe timp de iarnă – se foloseşte de  o găleată, cu care-şi aduce apă de la spălătoria auto din vecinătate şi se spală.

Dacă la început îi era mai greu, cu anii, s-a acomodat. Se consideră norocos, deoarece prin „canalizaţia sa” trece o ţeavă cu apă caldă, care deja de 15 ani îl salvează de frigul iernii.

La vârsta sa nu e uşor să coboare şi să urce din gura de canal. Spune că poliţiştii din preajmă l-au înţeles şi l-au ajutat.  I-au adus o scară mai rezistentă, iar în interiorul canalului şi-a amenajat lucrurile cum a putut: o masă pe care sunt aranjate vasele, o saltea pe care doarme, iar ţeava caldă e şi sobă, şi cuier, şi uscător pentru haine.

Chiar dacă o duce greu, bătrânul Chilimari nu cerşeşte mila nimănui, nici nu se plânge de condiţiile în care a ajuns şi nu acuză pe nimeni. Ştie că unii trecători îl consideră ciudat sau alcoolic, însă el nu reacţionează la atitudinile celor din jur. Zice că are griji mai importante: „Azi am mâncat pâine cu sare, mă gândesc cum să fac rost şi mâine măcar de atâta”.

De după gratii, în canalizaţie

Este originar din Cricova, localitate în care a avut cândva casă şi familie. Cu mai mulţi ani în urmă, după un conflict, a ajuns să fie condamnat. Câţiva ani a fost în detenţie, iar după ispăşirea pedepsei, Arcadie Chilimari a înţeles că nu mai are niciun drept la propria casă şi la bunurile pe care le deţinea anterior. Nici familia nu l-ar mai fi aşteptat, de aceea s-a retras.

Bătrânul nu-şi aminteşte când şi-a văzut ultima dată copiii, cât despre soţie, presupune chiar că ar putea fi decedată deja. „Nu i-am văzut de când am fost arestat, nu am idee pe unde-mi sunt copiii acum, poate sunt în ţară, poate peste hotare, nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu ei”, povesteşte îngândurat.  Nici nu îşi pune întrebarea dacă ei l-ar fi căutat, dacă poate în ziua de azi îl caută cineva, dacă apropiaţii săi mai cred că el există.

Odată cu eliberarea din detenţie, s-a pomenit fără identitate. „Am fost eliberat, dar fără actele de identitate”, spune el. Cum nu mai avea dovezi şi documente că există, a ales să existe undeva unde nu i se vor cere acte de identitate – într-o gură de canal. Nu s-a sinchisit de faptul că fântâna subterană din care ieşea în fiecare dimineaţă dă chiar în uşa secţiei de poliţie numărul 16, sectorul Râşcani din Chişinău. În tot acest răstimp, îi tot roagă să fie ajutat cu refacerea actelor de identitate.

Ofiţerul operativ-superior de sector, Ruslan Rabovil, explică că actele nu pot fi refăcute decât în baza unor proceduri speciale. „La eliberarea deţinutului, documentele acestuia erau expirate, nu mai avea rost să i se întoarcă în acea formă. Noi i-am dat o îndreptare la secţia de paşapoarte pentru a-şi reface documentele, dar el a refuzat.” Arcadie neagă aceste afirmaţii.

Nu castelul te face om

Chiar dacă stă într-un canal subteran, Arcadie este caracterizat de oamenii care locuiesc în blocurile din preajmă ca fiind un om foarte bun şi harnic. Ion este mecanic şi lucrează la un autoservice de lângă „locuinţa” bătrânului, de aceea a avut ocazia să îl cunoască personal. „Arcadie este un om extraordinar, mă ajută deseori, este un om cuminte şi nu face probleme nimănui”, spune Ion, adăugând că uneori beau un ceai împreună.

Chiar şi poliţiştii de la secţia de alături spun că Arcadie Chilimari nu reprezintă niciun pericol pentru public, este un om pe care toţi cei din cartier îl respectă şi îl ajută cu ce pot. „Noi am chemat într-o seară ambulanţa, pentru o consultaţie medicală, dar el a refuzat şi nu a dorit să vorbească cu medicii, spunând că se simte bine şi nu are nevoie de îngrijiri medicale”, ne-a declarat un ofiţer din secţia de poliţie. O vecină din blocul de peste drum spune că chiar se roagă pentru sănătatea lui. „Sper să-i dea Domnul putere să reziste, că este un om bun şi respectuos”, afirmă ea.

Elena SPINACHE, ŞSAJ