Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   13, duminică

13, duminică

Duminică-dimineaţă, un grup de creştini în frunte cu preotul Anatol Cibric a scos sfeşnicul evreiesc Menorah, instalat cu o zi înainte în scuarul Europei, şi l-a dus lângă monumentul lui Ştefan cel Mare. Incidentul a fost calificat drept antisemit de comunitatea evreiască, care a cerut forţelor de ordine să ia măsuri. Acţiunea grupului de creştini a fost condamnată de autorităţile R.Moldova, de Ministerul israelian de externe, de alte instituţii şi organizaţii naţionale şi internaţionale. În timp ce Mitropolia Basarabiei a calificat acest gest drept anticreştinesc, Mitropolia Moldovei, din sânul căreia face parte preotul Cibric, nu a emis nicio explicaţie a celor întâmplate.

Cibric, AIE şi Cruciadele

Potrivit dreptului bisericesc, acţiunea de duminică nu are nimic comun cu normele şi dogmele creştinismului ortodox. Or, religia ortodoxă se bazează pe credinţă, dragoste, nădejde şi viaţa în slujba lui Dumnezeu, dar nu pe bâte, simboluri fasciste, profanare a altor confesiuni sau fanatism. Fundamentalismul sau fanatismul nu este acceptat în creştinismul ortodox, ba chiar mai mult, este calificat mai periculos chiar decât necredinţa. Dar se pare că preotul Anatolie Cibric împreună cu comunitatea sa de credincioşi au chiulit la această lecţie.

Pe de altă parte, evenimentul consumat duminică ridică mai multe semne de întrebare. Primul dintre ele s-ar referi cu precădere la profilul Asociaţiei religioase „Sfînta Maică Matroana”. Potrivit statutului, organizaţia pledează pentru apărarea creștinismului ortodox şi a tradiţiilor naţionale. Dacă e aşa, atunci nu prea sunt clare câteva lucruri din acest „film”, şi anume: Sunt oare tradiţionale şi creştine drapelele extremiste purtate de protestatari? şi, Cât este de acceptată/susținută de religia creştin-ortodoxă violenţa, intoleranţa, ura şi vandalizarea obiectelor de cult ale altor confesiuni? Or, din câte îmi dau seama, virtutea creştină supremă este socotită dragostea şi iubirea atât a aproapelui, cât şi a duşmanului.

Al doilea moment este legat de „eroul filmului”, şi anume, preotul Anatolie Cibric. Acesta este cunoscut publicului larg ca “un mare apărător al ortodoxiei”, fapt confirmat prin diferitele sale acţiuni: excluderea acordării paşapoartelor electronice sau acţiunile împotriva rulării filmului „Codul lui Da Vinci”. Pentru testarea „zelului de apărător al credinţei” în cazul acestei persoane, rog creştinii să îi adreseze o întrebare simplă preotului Cibric când li se va ivi ocazia să îl prindă „în acţiune”: Care a fost cauza “retrogradării” dânsului de la preot întâistătător la Catedrala „Naşterii Mântuitorului” din centrul Chişinăului la una dintre parohiile mici din capitală? Dar, vorba ceea: „prietenii ştiu de ce…”.

Totuşi, cel mai necunoscut element al acestei ecuaţii este factorul politic, pe care mulţi ori l-au omis, ori nu l-au luat în seamă. Protestul de duminică va aduce mari bătăi de cap pentru AIE, iar acţiunile întreprinse de către guvernare vor putea fi speculate pe viitor de către adversarii săi politici. Guvernarea AIE a fost pusă într-o situaţie nu tocmai plăcută, altfel vorbind, a nimerit „între ciocan şi nicovală”.

Teoretic, avem două scenarii de aplanare a conflictului interconfesional. Primul dintre ele este acela că AIE, așa cum a declarat, va trage la răspundere pe cei implicaţi în acest eveniment, dacă aceştia vor fi găsiţi vinovaţi. Ce înseamnă aceasta? Nu altceva decât confirmarea declaraţiilor lansate de către PCRM potrivit cărora actuala guvernare este într-adevăr balaurul rău, antistatal şi antinaţional, care, pe lângă toate, nu are nimic sfânt şi prigoneşte Biserica. Or, o lupta deschisă împotriva Bisericii într-o ţară în care 95% din populaţie se declară creştin-ortodocşi şi unde Biserica se bucură de cea mai mare încredere în societate, aproximativ 80%, nu prea ar da bine pentru AIE la viitoarele alegeri parlamentare. În acest sens nici nu mai este de mirare graba de care a dat dovadă preotul Cibric când a declarat că el nu se teme de un viitor proces în instanţa de judecată. Este clar ca „sfinţia” sa se aştepta la asemenea urmări.

Al doilea scenariu este faptul că AIE va înţelege că i se întinde o capcană şi nu întreprinde nimic, sau …întreprinde doar nişte măsuri cosmetice, pentru a da bine în faţa organismelor internaţionale şi a alina puţin oful comunităţii evreieşti. Şi în acest caz guvernarea actuală are de pierdut, pentru că şi aici comuniştii vor specula în viitoarea campanie electorală, probabil, avansând idei precum că AIE a adus societatea în pragul violenţelor şi a urii interreligioase. Pe lângă toate, dacă nu va rezolva problema în sensul de tragere la răspundere a protestatarilor, atunci toţi se vor întreba unde este egalitatea, democraţia şi respectarea drepturilor pentru care a pledat guvernarea actuală când a acces la conducerea ţării?

Este sigur, campania electorală a început, şi, într-o ţară religioasă precum Republica Moldova, Biserica poate deveni un instrument electoral perfect de atragere a voturilor, iar cei care îl vor stăpâni şi folosi „cu cap” vor avea, ca urmare, numai de câştigat.

Victor Gotişan