1 omor, 1 suicid şi 3 orfani

În ultimii opt ani, soţul îşi bătea cu regularitate soţia. De obicei, cei trei copii, dintre care unul minor, erau martori ai actelor de violenţă. De un an, autorităţile din oraşul în care locuiesc ştiau, la nivel oficial, despre problemele acestei familii. Erau înregistraţi la poliţie ca familie afectată de violenţă. Acum, aceştia nu mai dau bătăi de cap nimănui, inclusiv autorităţilor. Au încheiat războiul la mijlocul lunii august, când după ultima confruntare, ea a decedat înjunghiată, iar el s-a spânzurat.

Aveau o familie obişnuită, într-un orăşel din zona centrală a R. Moldova. Ea lucra într-o instituţie de stat, având o funcţie ce necesita multă responsabilitate. Soţul, fiind şomer, lucra doar sezonier, în schimb câştiga mult mai bine decât soţia, care depindea financiar de el. Căsătoriţi de aproape 40 de ani, urmau ca în viitorul apropiat să privatizeze casa în care locuiau. Într-un spaţiu nu prea încăpător, trăiau împreună cu doi dintre cei trei copii ai lor, unul căsătorit, iar altul încă elev. O bună parte din căsnicie a trecut în bună înţelegere. Problemele au început în ultimii ani. El a început să o bată şi să bea, iar ea îi ţinea uneori companie.

Cu un an în urmă, după o nouă bătaie, soţia a mers la procuratură cu o plângere împotriva soţului violent. La acel moment, Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie avea un an de la data intrării în vigoare. Astfel, ea a fost prima persoană din R. Moldova care a beneficiat de protecţia noii legi. Atunci a fost găsită o soluţie, dar a fost una de scurtă durată. În baza ordonanţei de protecţie, bărbatul a fost obligat să plece din casă şi să nu se apropie de soţie timp de câteva luni. A trăit «la stadion», unde îşi găsise şi de lucru, spune Marin Iojiţă, poliţistul care a supravegheat acest caz. După aceasta, a plecat pentru o perioadă peste hotare, la muncă. A revenit în aceeaşi casă, chiar dacă avea, prin instanţa de judecată, o odaie separată.

„Vizual, părea totul bine”

Conform aceleiaşi Legi cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, evoluţia acestui caz urma să fie monitorizată de către poliţist, împreună cu asistentul social, ambii reprezentanţi ai echipei multidisciplinare în domeniul violenţei în familie. Toţi cei care ar fi putut să se implice ca să fie evitată această tragedie susţin că şi-au făcut meseria. «Vizual, părea totul bine. Ea spunea că nu mai are probleme. Au fost şi văzuţi îmbrăţişaţi în oraş», îşi arată nedumerirea Ecaterina Tarasenco, asistenta socială.

«Toate măsurile s-au întreprins, trăiau separat, dar în aceeaşi casă. El a fost la mine şi am discutat. Mi-a spus că înţelege totul. Soţia îl provoca. El era un om cumsecade, liniştit. Pe parcurs, au fost implicate în acest caz toate autorităţile, dar el a făcut ce şi-a pus în gând. Lucrul poliţistului este insuficient. Este grupul multidisciplinar, se discută, dar oricum, cea mai bună soluţie în cazul unor astfel de familii este să se lucreze mai insistent cu ei. Pot fi numeroase comisii, putem discuta între noi, dar atât timp cât nu le vom explica noi (victimei şi abuzatorului, n.r.) ce au de făcut, n-au s-o scoată în capăt», crede poliţistul Iojiţă.

„Nu am fi putut influenţa sau schimba lucrurile”

«Primăria a decis că nimic nu trebuie schimbat, specialiştii lucrează foarte bine, legea este bună, iar acest caz nicicum nu trebuie să influenţeze, pentru că este unul specific: consumau ambii alcool, locuiau în aceeaşi casă şi nu aveau posibilităţi financiare să trăiască separat. Este o excepţie. Am avut şi alte familii şi am avut succes cu ele. Concluzia echipei multidisciplinare este că totul decurge normal şi acesta este singurul caz neplăcut. Mai devreme sau mai târziu, oricum s-ar fi ajuns la această situaţie, iar noi nicicum nu am fi putut influenţa sau schimba lucrurile», este convins Vitalie Vdovicenco, viceprimarul oraşului, care este şi preşedintele grupului multidisciplinar.

„Trebuie să fie monitorizate cazurile de violenţă”

Absolut de altă părere este procurorul raionului Căuşeni, Ion Oboroceanu, care acum un an a fost avocatul femeii şi care atunci conducea un Centru specializat în acordarea de asistenţă victimelor violenţei în familie. «Monitorizarea pe termen mediu sau lung a cazurilor este insuficientă. Trebuie să recunoaştem că sistemul nu lucrează în mod adecvat. În lipsa unor servicii specializate, se lasă soluţionarea cazurilor de violenţă în seama unui sau altui specialist. În cadrul echipelor multidisciplinare au loc multe discuţii, multe instruiri, dar se vede, inclusiv în baza acestui caz, că nu se lucrează unitar şi eficient în echipă. Ca să fie evitate situaţiile tragice, trebuie, în primul rând, să fie monitorizate cazurile de violenţă în familie. Totodată, atât cu victima, cât şi cu agresorul, să se lucreze în mod sistematic, dar nu sporadic şi de la caz la caz», este convins Oboroceanu.

„Persoana agresivă nu este ajutată nicicum”

Legea prevede ca abuzatorul să beneficieze de servicii specializate, însă acestea nu există în Moldova. Daniela Misail-Nichitin, preşedinta Centrului Internaţional „La Strada”, crede că este nevoie de servicii specializate pentru agresori, ca să putem vorbi despre rezultate în rezolvarea cazurilor de violenţă în familie. «Când a fost elaborată legea se credea că acelaşi asistent social sau poliţist de sector ar putea să lucreze cu agresorul, ceea ce nici pe departe nu este aşa, pentru că el nu are nici pregătirea necesară, pe de o parte, dar nici agresorul nu este gata, nu are voinţa să meargă la aceste persoane ca să-şi rezolve problema. Dacă nu sunt create servicii specializate pentru agresor, ordonanţa va rămâne doar ca un instrument care izolează victima, dar nu rezolvă situaţia familiei», susţine Daniela.

«La moment, persoana agresivă nu este ajutată nicicum. Doar atunci când este dispusă ordonanţa de protecţie, vorbeşte poliţistul cu el şi-i spune care sunt consecinţele dacă va mai face aşa ceva, şi în cel mai bun caz, asistentul social poate să-i explice că nu-i bine şi că nu trebuie să mai fie violent. Neurmând un curs de consiliere sau terapie, în funcţie de caz, el pur şi simplu priveşte ordonanţa de protecţie ca un atentat la drepturile părinteşti sau ale celora de proprietate, că-i îndepărtat de casă şi nu ştie sau nu are unde se duce. Din această cauză, devine şi mai agresiv. »

„Aparent, s-a făcut totul”

Cazul de mai sus este unul din care trebuie să învăţăm. Aparent, s-a făcut totul, dar dacă s-ar fi lucrat cu acest bărbat, nu s-ar fi ajuns la acea situaţie critică», este convinsă Daniela Misail-Nichitin.

Pentru soluţionarea pozitivă a cazurilor de violenţă în familie este necesar mult timp şi multă implicare a profesioniştilor din domeniu. Profesionişti, care trebuie să fie instruiţi cum să abordeze astfel de probleme şi cum să lucreze cu astfel de grupuri. Pentru că, la o anumită etapă, cei doi soţi nu au fost ajutaţi, 3 copii au rămas orfani de ambii părinţi.

NB: În opt luni ale anului curent, în urma violenţelor în familie au decedat 14 persoane, dintre care opt femei, patru bărbaţi şi doi copii, arată datele Ministerului Afacerilor Interne.

Tatiana EŢCO