VACILE şi FRONTIERELE
Un vis pentru orice cosmar
Tudora este o localitate cunoscută mai mult datorită drumului spre Odesa, pe care îl parcurg cei care pleacă în această zonă prin postul vamal Palanca.
Dacă aveţi timp, puteţi coti de pe drumul principal, ca să mergeţi pe jos sau cu automobilul până la Nistru, şi veţi descoperi un peisaj deosebit de frumos şi liniştit pe malul acestui râu: o luncă fertilă, o zonă de pădure care acoperă o curbă ascuţită a râului şi o vedere fantastică a arborilor aliniaţi pitoreşte pe partea ucraineană.
De asemenea, pot fi văzuţi şi stâlpii tricolori ce marchează o frontieră internaţională.
Mai târziu, am aflat că, în cazul trecerii ilegale a râului, până în partea cealaltă, pot fi aplicate amenzi de până la 3000 de lei.
Din fericire, această regulă pare să nu fie aplicată prea strict, inclusiv din cauza lipsei unor patrule. Pe partea ucraineană, care reprezintă o parte a raionului Beliaevskii, regiunea Odesa, nu există drumuri sau căi vizibile, doar un teren vast, aproape sălbatic, cu multe lacuri, mlaştini, copaci şi stufării care, de regulă, sunt arse într-un rug imens primăvara.
În schimb, locuitorii din Tudora se folosesc de această zonă verde. Ei pescuiesc caras, somn, biban şi raci de pe malul moldovenesc al râului. Dacă, însă, cineva foloseşte barca, atunci aceasta trebuie să rămână pe „partea noastră“, adică ţi se permite să ajungi doar până la mijlocul râului, dar nu şi până la alt mal, cel puţin aşa mi s-a spus.
Copiii par a fi singura excepţie: înotul, fără a ajunge pe celălalt mal, poate fi plictisitor – cel puţin pentru înotătorii mai buni, dar şi racii sunt mai uşor de găsit sub copacii mari care se aliniază pe partea ucraineană.
Am văzut chiar şi vaci pe cealaltă parte a Nistrului, iar sătenii din Tudora m-au asigurat că acestea le aparţin.
Aşa şi nu am aflat cum trec vitele de cealaltă parte – unii au spus că trec înotând, alţii mi-au spus că acestea sunt duse în ambarcaţiuni, atunci când sunt încă mici. Sunt lăsate pe teritoriul Ucrainei până când ating maturitatea, după care sunt aduse înapoi. Este bine că unele lucruri ramân învăluite de mister, deşi „vaci înotătoare” pot fi văzute şi în filmuleţele postate pe youtube.
În spatele arborilor masivi, pe partea ucraineană, sunt şi câteva lacuri, cel mai mare fiind Tudorove. Un bărbat mi-a povestit că acest teren cândva a fost parte a teritoriului R. Moldova, mai exact, a comunei Tudora, apoi cineva l-a vândut Ucrainei. Un alt bărbat, fostul preşedinte de kolhoz din Tudora, doar clatină din cap vorbind despre „noua” frontieră cu Ucraina, pe care el o regretă şi o consideră artificială şi nefirească.
Undeva, aproape, e şi Palanca, unde discuţiile privind frontiera cu Ucraina continuă. La Tudora, arborii măreţi demarchează linia pe partea ucraineană a Nistrului, reprezentând o parte inseparabilă a peisajului – pentru cei care pescuiesc, care înoată, care se plimbă de-a lungul malului şi chiar pentru stăpânii vacilor. Cel puţin aşa pare a fi.
Martin Wyss, şeful misiunii Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM)
