Un măgar, un porc, un lup şi un iepure mort

238-beysArtistul şi teoreticianul german Joseph Beuys (1921—1986) afirma că arta, adică rezultatul creativităţii umane, are un rol major în modelarea societăţii şi a politicului. Întreaga societate – zicea Beuys – e un fel de “sculptură socială” extraordinară, o capodoperă, şi fiecare om are potenţialul de a interveni în fasonarea sculpturii respective, dar, din nefericire, potenţialul este umbrit de dorinţa omului de parvenire, de competiţie sau de succes personal.

Beuys nu se îndoia de faptul că arta este forţa care poate induce în societate schimbări cu adevărat revoluţionare. Bunăoară, lucrarea pe care a prezentat-o Beuys la ediţia din 1982 a festivalului Documenta – unul dintre cele mai importante evenimente artistice din lume, care are loc cincinal în oraşul Kassel din Germania – a fost plantarea a 7000 de stejari. În prima fază era un singur stejar plantat şi o grămadă de pietroaie împrăştiate aparent aleator prin oraş, dar care, privite de sus, formau o cogeamite săgeată, care indica spre stejarul plantat de Beuys. Pe parcursul următorilor 5 ani toate pietroaiele au fost mutate, iar în locul fiecăruia a fost plantat câte un stejar.

Arta trebuie să aibă un impact imediat asupra societăţii, afirma Beuys. Iar pentru a obţine acest efect, artistul trebuie să practice „arta totală”, adică să tindă să folosească cât mai multe modalităţi de exprimare artistică, inclusiv stejari. Beuys a fost foarte activ politic. A iniţiat Mişcarea Democraţiei Directe prin Referendum, respectiv, milita pentru diminuarea puterii parlamentului. Tare bine ar fi să avem şi noi aşa ceva: să voteze elctoratul de rând pentru fiecare lege şi modificare în parte, iar deputaţii să se ocupe doar de scrisul acestora şi de explicarea legilor poporului. Poate că atunci nu s-ar mai mânca aşa politicienii noştri între ei şi în loc să dea atâţia bani pe fiţuici electorale ar cumpăra puieţi sau, de pildă, un tomograf pentru Spitalul Asociaţiei Curativ-Sanatoriale şi de Recuperare din Drumul Viilor, spitalul unde sunt trataţi şi funcţionarii de stat, adică locul unde ar putea ajunge chiar ei însăşi cu felurite apoplexii din cauza nervilor interelectorali, că nu de alta, dar n-o să-i poată salva nimeni, deoarece fără tomograf doctorii de acolo nu pot localiza exact locul accidentului cerebral vascular…

Beuys a fost un pacifist înveterat şi potrivnic armelor nucleare. A făcut partizanat pentru numeroase cauze ecologiste. De altfel, a fost ales şi eurodeputat din partea Partidului Verzilor.

Pe tot parcursul carierei sale Beuys nu a încetat să provoace şi, deşi opera sa a fost permanent învăluită de o polemică încinsă, actualmente este considerat a fi unul dintre cei mai de vază artişti ai secolului XX. În cele ce urmează, vă prezint două dintre multele lucrări ale lui J. Beuys, ce compun seria de acte liminale, descrise uneori drept şamanice, în care artistul a folosit drept material animale sau produse animale. Beuys afirma că încerca să deschidă pasaje între diverse stări fizice şi spirituale.

Prima lucrare se intitulează “Cum să explici imaginile unui iepure mort” şi s-a produs în timpul primei expoziţii personale a artistului în 1965. Pe parcursul vernisajului Beuys putea fi văzut printr-un perete de sticlă, având faţa acoperită cu o mască de miere de albine şi foiţe de aur. Bocancii îi erau potcoviţi cu table de fier. Se plimba prin galerie ţinând în braţe un iepure mort. Se oprea lângă fiecare tablou şi şoptea la urechea iepurelui câte ceva despre tablourile de pe pereţi. Pentru Beuys mierea – produsul albinelor – întruchipa societatea ideală. Aurul era simbolul căutării şi dezvoltării personale (vezi alchimiştii). Fierul semnifica puterea, masculinitatea şi legătura cu glia. În ce priveşte rostul explicaţiilor date unui iepure mort, te las pe Tine, Cititorule, să-l ghiceşti sau să-l afli. Am să adaug doar că una dintre fotografiile care i s-au făcut lui Beuys în timpul acelui eveniment a fost declarată de un critic mai zelos drept – Mona Lisa secolului XX.

“Îmi place America şi America mă place pe mine” a spus în mai 1974. Beuys a zburat la New York, iar acolo a fost preluat de o ambulanţă direct din avion şi dus spre galeria unde trebuia să-şi ţină expoziţia. În încăperea goală se afla un lup de prerie sălbatic şi foarte viu. Au stat împreună, câte 8 ore, trei zile în şir. Uneori Beuys stătea în picioare, învelit într-o pătură groasă de pâslă, sprijinindu-se într-un toiag de cioban. Alteori făcea gesturi, de parcă săvârşea un ritual, sau stătea întins pe un preş, privind atent coiotele, care la rândul său nu-l scăpa din ochi pe artist. Lupul, deşi iniţial îl trata pe Beuys foarte suspicios, mârâind, făcând cercuri în jurul omului, sfâşiindu-i chiar pătura, la sfârşitul celor trei zile l-a lăsat să-l îmbrăţişeze. După care, artistul a fost dus înapoi la aeroport, tot cu o ambulanţă, şi urcat în avion. A părăsit SUA fără să fi pus piciorul pe pământul acestui stat.

Mă întreb adesea, de-ar fi trăit acum, ce-ar fi comentat Beuys despre godacul şi daravela cu măgarul a lui Anatol Mătăsaru şi ce viitor i-ar fi prezis artistului moldovean, dat fiind represiunile la care este actualmente supus?

Teodor AJDER, psiholog



Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *