Un deceniu de la protestele generației „7 aprilie 2009”

Se împlinesc zece ani de la scrutinul din 5 aprilie 2009 și protestele care au urmat în următoarele zile. Rezultatele alegerilor parlamentare i-au determinat pe mii de tineri să iasă în Piața Marii Adunări Naționale (PMAN), în semn de protest împotriva regimului comunist, care obținuse o majoritate de 60 de mandate în acel scrutin. Protestul, inițial pașnic, s-a transformat ulterior într-o manifestație violentă cu dezordini în masă, iar consecințele evenimentelor din 2009 se resimt și până în prezent. La fel cum și în 2009, în 2019 nu se cunoaște adevărul despre cei vinovați de organizarea și provocarea violențelor, iar cei care, în 2009, ocupau funcții înalte în stat au rămas nepedepsiți, unii aflându-se la guvernare și până în prezent.

În baza informațiilor prezentate de Asociația pentru Democrație Participativă (ADEPT), am realizat o retrospectivă cu privire la campania electorală și rezultatele alegerilor din 5 aprilie 2009.

În campanie electorală

După ce Parlamentul R. Moldova adoptă o hotărâre prin care stabilește data de 5 aprilie 2009 – ziua alegerilor parlamentare, cu două luni înainte de ziua scrutinului, Comisia Electorală Centrală (CEC) anunță înregistrarea candidaților.

Șeful statului în acea perioadă, Vladimir Voronin, asigura reprezentanții Consiliului Europei că vom avea un scrutin liber și corect, cu respectarea pluralismului de idei, iar ambasadorul SUA la Chișinău în anii 2008-2011, Asif Chaudhry, își exprima mulțumirea față de modul în care începea electorala, remarcând lipsa unor nereguli în desfășurarea campaniei. Totodată, diplomatul american adăuga că „până la alegeri, mai este timp şi nu se poate vorbi cu fermitate că totul va fi bine”.

Vitalie Pârlog, ministrul Justiţiei în anii 2006-2009, își exprima convingerea că, la scrutinul din 2009, va fi asigurat un grad mai înalt de transparenţă, în raport cu alegerile anterioare, din 2005. „R. Moldova este o ţară cu o democraţie tânără şi de aceea trebuie să facă faţă mai multor provocări, inclusiv privind organizarea unor alegeri corecte, libere şi democratice”, spunea ministrul.

Vladimir Voronin afirma, în acea campanie, că formaţiunea pe care o conduce va obţine majoritatea constituţională sau cel puţin majoritatea absolută în urma alegerilor din 5 aprilie, iar Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), în frunte cu Vlad Filat, îi amintea lui Voronin despre zilele numărate în care comuniștii mai rămâneau la guvernare.

„Aceste alegeri au o semnificaţie aparte pentru Moldova — ele reprezintă o importantă etapă în schimbarea clasei politice autohtone, consemnează începutul schimbului de generaţii în politică”, declara Vlad Filat în cadrul unui interviu oferit agenției Infotag.

Pe 24 martie 2009, conform rezultatelor Barometrului de Opinie Publică (BOP), Partidul Comuniştilor din R. Moldova (PCRM) urma să obțină 36,2% din voturile alegătorilor, în condiţiile în care 26,4% dintre alegători rămâneau indeciși cui să dea prioritate. Conform sondajului, cu mai puțin de două săptămâni înainte de scrutin, persoanele care optau pentru PCRM erau, în special, oameni în etate, de genul feminin, de naționalitate ucraineană şi rusă, cu un nivel de studii redus, iar ratingul PCRM de atunci era mai mic cu 10% în raport cu cel dinaintea alegerilor parlamentare din 2005. Din rezultatele prezentate de BOP, alte formațiuni care ar accede în Parlament ar fi PLDM, cu 8,3%, Partidul Liberal (PL) – cu 8,2% şi Alianța „Moldova Noastră” (AMN) – cu 5,4%. Celelalte partide nu s-ar ridica la pragul electoral de 6%. Sondajul a fost realizat în perioada 28 februarie – 14 martie 2009.

În zilele de 24-25 martie 2009, partidele politice AMN, PL şi PLDM lansează trei declarații cu un singur apel, privind intenția de a crea o coaliție post-electorală. Prima propunere a venit din partea AMN, liderul formațiunii fiind atunci Serafim Urecheanu, care afirma că pentru simplificarea şi motivarea electoratului democratic ar fi necesară crearea unui pol al partidelor democratice. Drept răspuns, PLDM a salutat această inițiativă a AMN și a subliniat necesitatea consolidării forţelor democratice şi coordonarea tuturor acțiunilor în comun acord. În declarația PL, în fruntea căruia era Mihai Ghimpu, se spunea că liberalii erau conștienți că, după votul din 5 aprilie, va fi nevoie de o coaliție de guvernare, formată din partidele ce vor intra în Parlament, cu excepția PCRM. Totodată, PL promitea să depună toate eforturile pentru formarea unei coaliții democratice, în baza principiilor unei guvernări competente, oneste, realizate în interesul cetățenilor.

În urma procesului de înregistrare a candidaților pentru alegerile parlamentare au fost admiși 21 de concurenți: 15 partide politice şi 6 canditaţi independenţi. Ulterior, două partide şi un candidat independent s-au retras din cursă. În consecință, în buletinele de vot, în dreptul acestor concurenți a fost aplicată ştampila „Retras”.

Rezultatele alegerilor au generat proteste în masă

După desfășurarea alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009, conform rezultatelor anunțate de CEC, în noul Parlament al R. Moldova au acces patru partide politice:

PCRM a obținut 49,48% din sufragii, urmat de PL cu 13,13% din numărul total de voturi, PLDM – cu 12,43%, iar AMN – cu un rezultat de 9,77%. Ceilalți 13 concurenți, care nu au depășit pragul electoral au acumulat în total 15,19% din voturile alegătorilor, acestea fiind distribuite ulterior, în mod proporțional, celor patru învingători, în conformitate cu prevederile Codului electoral.

În urma anunțului făcut de CEC privind rezultatele scrutinului, pe 6 aprilie, în PMAN au ieșit la protest câteva mii de persoane, invocând fraude electorale şi cerând alegeri repetate. Mesajul lansat în spațiul on-line: „Tinerii declară ziua de 7 aprilie – zi de doliu naţional în R. Moldova” a adunat mai mulți protestatari tineri în centrul Chișinăului. Participanții la protestul pașnic au afișat pancarte cu următoarele mesaje: „Mai bine mort decât comunist”, „Trezeşte-te, Patrie drogată”, „Nu fraudării alegerilor”, „Jos clanul comunist”.

Pe 7 aprilie, Procuratura Generală a emis un comunicat de presă prin care califică drept ilegale şi inadmisibile acțiunile organizatorilor şi participanților la întrunirea din 6 aprilie sub genericul „Zi de doliu” și anunță pornirea urmăririi penale pe faptul organizării şi participării active la dezordini în masă.

În timp ce numărul protestatarilor creștea, iar protestul lua amploare, în jurul orei 12.00, mulţimea se îndrepta spre sediul Președinției şi al Parlamentului, unde au continuat să scandeze lozinci anticomuniste. O parte din protestatari au urcat pe pragul Președinției, iar polițiștii au făcut un scut, care începea să fie atacat de unii manifestanți. La acel moment, numărul protestatarilor ajungea la circa 30 de mii de oameni, iar în clădirile Președinției şi a Parlamentului unii participanți la protest au început să arunce cu pietre și bolovani. Între reprezentanții ordinii publice și protestatari altercațiile s-au intensificat, iar protestele au devenit violente.

În numai câteva ore, protestele scapă de sub control, manifestanți violenți atacă forțele de ordine, incendiază şi devastează sediile Parlamentului şi ale Președinției, unde sunt arborate drapelele Uniunii Europene şi a României. În acest timp, televiziunea publică difuzează un film artistic, iar radioul public pune pe post muzică. Parvin informații că autocare cu studenți moldoveni în România se îndreaptă spre Chișinău pentru a se alătura protestelor. Manifestații de solidaritate au loc în mai multe oraşe din România. Spitalul de Urgență din Chișinău e plin de protestatari şi polițiști însângerați.

În intervalul cuprins între orele 17.00-18.00, liderii partidelor de opoziție cheamă mulțimea la proteste pașnice și declară că vor cere CEC-ului anularea alegerilor parlamentare. Reprezentanții partidelor parlamentare se întrunesc pentru negocieri. La acel moment, atmosfera generală era una de haos: de pe acoperișul Parlamentului iese fum negru, pe scările din fața Președinției stă o tribună, la care protestatarii fac poze.

În noaptea de 7 spre 8 aprilie, polițiștii au început să intervină în forță împotriva manifestanților care se mai aflau în stradă. În consecință, aproximativ 200 de persoane, printre care și minori, au fost escortate în comisariatele de poliţie pentru cercetări în cauze penale intentate pe acte de tâlhărie, jaf, huliganism şi alte infracțiuni. Mai târziu, s-a constatat că, în noaptea respectivă, zeci de tineri au fost bătuţi în PMAN şi în comisariate. Tânărul Valeriu Boboc a murit în urma loviturilor, iar în presă s-au vehiculat şi alte nume de tineri decedaţi, Ion Ţâbuleac şi Eugen Ţapu, ancheta oficială, însă, nu a confirmat vreo legătură a deceselor acestora cu evenimentele din 7 aprilie.

Pe 8 aprilie au fost făcute descinderi în universități şi licee, iar în zilele de 8-14 aprilie, potrivit Ministerului Afacerilor Interne, au fost arestate preventiv peste 160 de persoane, preponderent studenți. Preşedinţia şi Guvernul sunt înconjurate de cordoane de poliţişti cu scuturi. Forţele de menţinere a ordinii publice au stat camuflate şi în spatele Parlamentului, intrarea fiind păzită de polițiști în civil, care supravegheau ca nimeni să nu aibă acces.

Pe 10 aprilie, președintele PCRM, Vladimir Voronin, înaintează un demers către Curtea Constituțională prin care solicită renumărarea integrală a voturilor. Rezultatul renumărării, însă, nu a produs vreo schimbare, comuniștii având asigurate 60 din cele 101 de locuri în Parlament.

Opoziția parlamentară, formată din 41 de deputați, boicotează alegerea șefului statului, prin urmare Vladimir Voronin dizolvă Parlamentul și anunță alegeri legislative anticipate pentru data de 29 iulie 2009, în rezultatul cărora la putere vine Alianța pentru Integrare Europeană (AIE), formată din PLDM, PDM, PL și AMN.

În urma protestelor din 6 și 7 aprilie 2009, zeci de tineri protestatari, reținuți în plină stradă, după câteva zile petrecute în penitenciare, au ajuns la spital cu diverse traumatisme. Din 272 de polițiști care au solicitat îngrijiri medicale, 56 au fost internați în spitale, iar 37 de angajați ai poliției au fost supuși intervențiilor chirurgicale. După zece ani de la protestele sângeroase din aprilie 2009, pentru acele orori, niciun înalt oficial nu a fost condamnat la detenție.

Declarațiile celor mai înalți funcționari de stat aflați la guvernare în 2009

După evenimentele din 7 aprilie 2009, liderii comuniști de la Chișinău au acuzat Bucureștiul de implicare într-o „tentativă de lovitură de stat”. Autoritățile R. Moldova îi expulzează pe Ambasadorul României, Filip Teodorescu, şi pe consilierul Ioan Gaborean, reintroduc obligativitatea vizelor pentru cetăţenii români, acțiuni urmate de intimidări ale jurnaliştilor români aflaţi la Chişinău.

Liderul PCRM, Vladimir Voronin, pe atunci președinte al R. Moldova, susținea în 2011 ideea că în spatele destabilizării situației în timpul evenimentelor din aprilie 2009 au stat reprezentanții coaliției de guvernare, iar acele proteste ar fi fost organizate din timp. În 2018, în cadrul ședinței Parlamentului, Voronin a declarat: „Pe 7 aprilie a fost o lovitură de stat împotriva suveranității și independenții R. Moldova, iar autorii acțiunilor din 7 aprilie sunt cei care au organizat și evenimentele din Iugoslavia și Kiev (Maidanul). La 7 aprilie au participat peste 200 militari din forțele speciale din România în frunte cu Ambasadorul României”.

Zinaida Greceanâi, astăzi președinta Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, ocupa funcția de prim-ministră a R. Moldova în perioada evenimentelor din aprilie. Aceasta avertiza părinţii, în seara zilei de 7 aprilie 2009, că forţele de ordine vor aplica arma şi asupra copiilor, dacă aceştia vor participa la manifestații şi dezordini în masă.

„Organizatorii celei mai mari crime planifică să folosească copii și în zilele următoare. Dacă acest lucru va fi admis, jertfele umane vor fi foarte greu de evitat. Poliția va folosi toate mijloacele necesare pentru apărarea constituționalității, inclusiv armele”, declara Zinaida Greceanâi.

Marian Lupu, speakerul Parlamentului și președintele PDM de atunci, iar astăzi președintele Curții de Conturi, susținea că acțiunile din aprilie 2009 reprezintă o tentativă de lovitură de stat, iar arborarea drapelului României pe clădirea Parlamentului este un lucru rușinos.

„Evenimentele din 7 aprilie reprezintă mai multe evidențe și caracteristici care ar permite bănuirea unei lovituri de stat. E sarcina procuraturii și comisiei parlamentare speciale elucidarea lucrurilor care nu au fost vizibile, dar au fost prezente în protestele din aprilie”, declarații făcute în 2010. Tot în acest an, Marian Lupu a fost audiat în calitate de martor în dosarele legate de violențele din aprilie 2009.

Care a fost rostul protestelor ce au urmat după alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009?

În opinia analistului politic Arcadie Barbăroșie, directorul Institutului de Politici Publice, ceea ce s-a întâmplat în aprilie 2009 a avut și are rostul său pentru populația din R. Moldova.

„Mesajul transmis de către manifestanții la protestele din 7 aprilie a fost: „Noi vrem o țară democratică în plin sens al cuvântului”. Acesta este un mesaj foarte important pentru politicienii de atunci, și pentru politicienii de astăzi, iar ceea ce s-a întâmplat după evenimentele din 2009 ar trebui să rămână în atenția politicului. De fapt, ceea ce s-a întâmplat după proteste, n-a fost altceva decât preluarea puterii pentru a corupe, pentru a câștiga din banii populației și pentru a face averi – asta a fost mesajul politicienilor care au preluat puterea în 2009”.

Potrivit analistului politic Igor Boțan, directorul executiv al Asociației ADEPT, până în prezent nu există un răspuns la cea mai importantă întrebare: „cine se face vinovat de deturnarea protestelor pașnice în acțiuni de violență?”.

„Cei care s-au aflat la guvernare după protestele din aprilie, după ce comuniștii au fost înlăturați de la putere, pur și simplu, n-au avut interes să găsească răspuns la această întrebare, putem doar ghici cui i-a convenit ceea ce s-a întâmplat la 7 și 8 aprilie 2009”.

Avocatul Vitalie Nagacevschi susține că a făcut tot ce i-a stat în putere privind activitatea sa în calitate de președinte a comisiei de anchetare a evenimentelor care s-au produs în urma alegerilor din 5 aprilie 2009.

„În ceea ce privește lipsa unor răspunsuri la niște întrebări punctuale, formulate inclusiv și în raportul comisiei, regret că până în prezent aceste răspunsuri n-au fost formulate și am impresia că deja nu vom mai avea niște răspunsuri clare la respectivele întrebări”, a declarat avocatul.

Please follow and like us:

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. ivancelgroaznic

    “cei care, în 2009, ocupau funcții înalte în stat au rămas nepedepsiți, unii aflându-se la guvernare și până în prezent.” si nu sa scimbat nic de zece ani, ba e si mai rau, ca sistem corupt nu pleacA de bunavoe din pUtere.

  2. Ion Românul

    Au scapat nepedepsiti pentru ca toti se afla mana in mana, subordonati aceleiasi caracatite.

Leave a Reply to ivancelgroaznic Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *