Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Umbrele Parlamentului

Umbrele Parlamentului

Comuniştii, cu toate speculaţiile barometrelor de opinie, pleacă. Cine vine? Pretenţii sunt mai multe, soluţii mai puţine. Campania electorală, până la final, a dat peste cap aproape toate scenariile preelectorale, inclusiv pe ale comuniştilor, care s-au developat şi ei, cu toată confidenţialitatea relaţiilor preşedintelui cu securitatea şi cu poliţia.

Incredibil poate, dar până şi actorii electorali nu mai arată aşa precum arătau la început. Indecişii se fac mai decişi, ultimii se apropie de primii, ne-vulnerabilii încep a deveni vulnerabili… Unii se deconspiră singuri, alţii – strânşi cu uşa de societatea civilă (prin proiectul „Un parlament curat”), o altă parte, ajutaţi de Moscova, graţie voiajelor electorale, partajării votului găgăuz sau „noilor proiecte transnistrene” şi „strategice” cu Rusia. Nici listele nu mai inspiră, aşa precum inspirau. Peste unele s-a aşezat umbra corupţiei, peste altele – umbra celui „de-al doilea preşedinte” şi doar peste foarte puţine – speranţa că nu e totul pierdut.

Actul politic 4 aprilie 2005 şi „Lista naţională”

Votul din 04 aprilie 2005, dacă e să îl luăm în calcul ca factor electoral, s-a lăsat resimţit asupra campaniei electorale-2009, perturbând total spectrul electoral de dreapta. Era şi de aşteptat. Şi ziua de 5 aprilie ne va da şi rezultatul acelei inconvergenţe politice din 4 aprilie 2005, care, volens-nolens, a condus la crearea unei situaţii politice noi. Trebuie să recunoaştem, este pentru prima dată după 1990 când electoratul de dreapta s-a pomenit în faţa unei noi ecuaţii electorale. În urma suspiciunilor vizavi de PPCD, ca alternativă garantată partidelor neo-comuniste, alegătorii s-au pomenit faţă în faţă cu cel puţin trei partide noi, intrate în ofensivă electorală pentru votul lor: PL, PLDM, MAE şi, nu-i exclus ca, după reunificarea PSL-PD, o parte să încline şi spre acesta, deşi apariţia pe listele PD a mezinului Lucinschi face mai puţin probabil acest lucru. (În plus, să nu uităm că nu tot electoratul PPCD a renunţat definitiv la PPCD.) Confuzia este cu atât mai mare, cu cât cele 3 (4) partide au, cu mici excepţii, acelaşi mesaj electoral.

Pe ultima sută de metri, constrânse de realităţile politice şi de duritatea campaniei electorale, partidele de orientare democrată s-au văzut nevoite să facă mai multe apeluri şi declaraţii în sprijinul ideii de unitate. Ce-i drept, postelectorală. Fie. Semnalul contează, întâi de toate, pentru electorat. Dar, din momentul în care partidele recunosc ca imperativ nevoia unităţii post-electorale, de ce nu le-a ajuns curajul şi voinţa politică să o facă până la intrarea în campanie? Deşi au existat câteva tentative, la nivel de apel şi chiar de iniţiativă. Ideea unei liste naţionale, în cazul în care ar fi reuşit, evident, cu nume consacrate pe listă, bine cotate în societate, respectând toate proporţiile de gen şi vârstă, ar fi exclus la ziua de azi nevoia unui duel pentru acelaşi electorat şi între aceleaşi, în fond, partide. Deşi, îmi dau seama că, în politică, nu tot ce e pe limbă e şi în minte. Şi că deciziile în politică, inclusiv într-o campanie electorală, nu sunt, până la urmă, prerogativa liderilor din faţă. Şi 4 aprilie 2005 este o dovadă în acest sens. S-ar putea întâmpla, însă, nu-i exclus, ca surprizele de după 5 aprilie 2009 să le depăşească pe cele din 4 aprilie 2005.
Dacă ar fi să vorbim despre campania electorală, ca manifestare publică, prioritatea ar reveni aici PLDM şi AMN. Ca mesaj, însă, ca strategie electorală, deşi pe ultima sută de metri, MAE a depăşit orice aşteptare. Dacă scrutinul ar mai fi durat, cel puţin două săptămâni, iar în mod normal o lună, MAE ar fi putut ajunge, în mod aproape cert, lider al acestei campanii electorale.

Parte de mari surprize, până la 5 aprilie, nu cred că vom mai avea, cea mai mare surpriză se aşteaptă pe 6 aprilie, sau poate chiar în noaptea de 5 spre 6 aprilie. Şi fiecare îşi va face-o aşa, după cum va alege.

Umbra celui „de-al doilea preşedinte”

Scriam la începutul acestei campanii electorale că ex-preşedintele P. Lucinschi îşi face loc în politică. Vrea sau are cel puţin pretenţia să revină. O spuneam mai mult aluziv, pentru a nu deranja „confortul” anumitor partide, listele cărora sunt pline de personaje (de la consilieri până la viceminiştri, miniştri etc.) din antutajul fostului preşedinte. Pe tot spectrul politic, de la stânga la dreapta. Că „stânga” e cu Lucinschi nu e nimic nou, că parte din pretinsa dreaptă liberală face jocul ascuns al stângii, asta deranjează. Şi nu ar fi fost, poate, nimic de obiectat, dacă aceste partide şi-ar fi asumat anumite responsabilităţi pentru P. Lucinschi sau pentru patronii acestuia, cu text deschis, aşa precum pledează cu text deschis şi alte mesaje sensibile pentru electorat. Din momentul, însă, în care lucrurile sunt tăcute, partidele care le tac devin suspecte.

Surprinzător de tot, dar ceea ce nu au vrut să recunoască partidele o făcea zilele trecute pretinsul „Congres al Societăţii Civile” (CSC), această improvizaţie de peste noapte, confuză şi suspectă în predilecţiile sale, mascat electorale, care s-a dovedit a fi, până la urmă, clubul din umbră, dar şi căluţul de relansare în viaţa publică a celui „de-al doilea preşedinte al RM”, după cum formulează „ne-preşedintele” acestui axiomatic „Congres”, F. Ghelici. Într-o conferinţă de presă, cu participarea „ex-preşedintelui”, Ghelici a anunţat că în perioada imediat următoare alegerilor, P. Lucinschi va fi ales preşedinte al Congresului Civil din R. Moldova. Ce mâncare de peşte va fi acest „Congres Civil” nu e clar, decât că Lucinschi nu ar fi avut nevoie de el şi e posibil nici să nu aibă, dacă nu va reuşi să întrunească în viitorul Parlament reprezentarea pe care şi-o doreşte pentru a putea fi un Voronin, cel puţin din umbră, pentru perioada de guvernare 2009-2013.

Vine vremea când lumea şi lucrurile încep a semăna cu ele, oricât de mult am căuta noi să le prefacem ori să ne prefacem. Până la urmă, toate ajung să fie aşa precum le-a fost dat să fie. Altceva e că acest lucru nu totdeauna convine.

Petru  GROZAVU