Troica Specială a condamnat la moarte peste 700 mii de persoane

Reprezentanţi ai minorităţilor naţionale din RASSM – victime inocente ale Marii Epurări din anii 1937—1938

Odioasele Troici Speciale, organe extrajudiciare, instituite de NKVD-ul lui I. Stalin, doar în decursul perioadei august 1937 -octombrie 1938, au condamnat la moarte peste 700.000 de persoane. În RASS Moldovenească, atunci parte componentă a RSS Ucrainene, au fost executate câteva mii de persoane, depăşindu-se în felul acesta, de câteva ori, cota stabilită de conducerea NKVD-ului de la Moscova.

Fondurile, recent desecretizate, ale MAI conţin cea mai mare parte al proceselor verbale ale Troicii Speciale din RASSM. În aşa-zisa autonomie moldovenească, au fost condamnaţi la moarte, fără, barem, un simulacru de judecată, de rând cu reprezentanţii populaţiei titulare şi mii de ucraineni, ruşi, polonezi, evrei, bulgari, etnici germani, maghiari etc. Toate aceste victime, torturate cu bestialitate de anchetatorii NKVD, erau nevoite, în cele din urmă, să semneze autodenunţuri – opera imaginaţiei bolnave a unor oameni cu chip de fiară – şi conţineau capete de acuzare din cele mai neverosimile, în majoritatea absolută a cazurilor, inventate de la început şi până la sfârşit.

Pentru a demonstra acest lucru, vom invoca câteva cazuri. În şedinţa din septembrie 1938 a Troicii Speciale, s-a decis executarea prin împuşcare şi confiscarea averii lui Tomaşevsky Adolf N., de origine poloneză, născut în 1907, în s. Fiodorovca, rl Valea Hoţului, RASSM, fost „chiabur”, în momentul arestării colhoznic, căruia i s-a incriminat faptul ca ar fi fost membru al unei „organizaţii contrarevoluţionare insurecţionale şi de spionaj”, în care fusese antrenat de către „agentul polonez Dobrovolsky”. În conformitate cu indicaţiile acestuia, inculpatul ar fi colectat şi transmis „date de importanţă economică şi politică”. Lui Tomaşevsky i se mai imputa că ar fi participat activ la şedinţele respectivei organizaţii, în cadrul căreia se discutau „modalităţile de luptă cu puterea sovietică şi pregătirea unei insurecţii militare”. Procesul verbal conţinea menţiunea că inculpatul şi-ar fi recunoscut vina, iar verdictul Troicii a fost unul necruţător. (Arhiva MAI a Republicii Moldova (AMAI), Fond. 17, inv. 1, dosar.37, f. 1-2)

Ucraineanul Pocitariuc Nicolai I., originar din Galiţia, arestat la 15 martie 1938, fusese condamnat la moarte de Troica Specială în şedinţa din 9 octombrie 1938, în baza învinuirii că ar fi fost membru activ al unei organizaţii contrarevoluţionare insurecţionale şi de spionaj, în care l-ar fi atras Endulski, care îl „însărcinase să întreprindă acţiuni diversioniste la fabrica de spirt”. Lui Pocitariuc i se mai incrimina că i-ar fi atras în respectiva organizaţie pe Ostrouşko şi Novacovski şi săvârşirea unor acte distrugătoare (Ibidem, f.2)

Un alt membru al ipoteticei organizaţii „terorist-insurecţionale”, Novacovski Evgheni Gr., ucrainean şi el, din s. Popenchi, rl Râbniţa, arestat la 31 iulie 1938, a fost condamnat la moarte în aceeaşi şedinţă a Troicii. Acesta, descendent dintr-o familie de preot, iniţial şi el preot, înainte de a fi arestat exercita funcţia de chimist al fabricii de spirt. Şi Novakovski, ca şi ceilalţi inculpaţi pe acest caz, şi-a recunoscut vina, care rezida în promovarea de „activităţi distructive” la întreprindere, fiind racolat de Pocitariuk în anul 1937; devenind membru activ al organizaţiei, s-ar fi angajat să promoveze activităţi distructive şi de racolare. Inculpatul ar mai fi recunoscut că făcuse în mijlocul populaţiei agitaţie antisovietică, ce avea drept scop subminarea şi discreditarea politicii promovate de partid şi puterea sovietică. Anchetatorii NKVD care măsluiau dosarele în regim non-stop, inventând acuzaţii, unele mai năstruşnice decât altele, au ajuns ca să-i învinuiască pe mai mulţi etnici ucraineni de spionaj în favoarea României.

Troica Specială din RASSM nu făcea discernământ şi-i trimitea la moarte prin împuşcare şi pe mulţi reprezentanţi ai naţiuni dominante. Ruşii au plătit, de asemenea, tribut greu de sânge, inclusiv în fosta RASSM, unde ponderea lor procentuală în cadrul populaţiei acestei pseudoformaţiuni statale era una infimă.

Cu alte detalii referitoare la acest subiect vom reveni în numerele următoare ale ziarului.

Ion VARTA, dr. în istorie, 
membru al Comisiei pentru studierea 
şi aprecierea regimului comunist-totalitar