Trei întrebări adresate experților

1. Ce poate reuși un Guvern în 100 zile?
2. Care sunt cele mai stringente probleme ale R. Moldova?
3. Ce recomandări le-ați da guvernanților?

Igor Boțan, analist politic: „Să se determine dacă merg împreună sau se despart”

1. Un Guvern în 100 de zile poate arăta că are o nouă viziune, o nouă strategie de dezvoltare. Mai mult, nu poate. Guvernul, din păcate, nu a reușit nici asta, deoarece coaliția de guvernare este una atemporală și, astfel, nicidecum nu poate reuși. Nereușitele se datorează faptului că ei nu se pot înțelege și mai au și o „moștenire” care trebuie asimilată. Ei trebuie să stabilească ce e bun din acea „moștenire” și ce trebuie de refăcut.
2. Actorii noii guvernări au probleme mari. Au o gaură în buget ce trebuie „acoperită”, au un aparat administrativ, format după anumite reguli, ce trebuie schimbate. Și, evident, trebuie să reevalueze întreaga situație în care se află R. Moldova, atât din punct de vedere al securității energetice, cât și financiare. Sunt lucruri destul de complicate pe care nu le pot rezolva până nu răspund la întrebarea: se merită să meargă mai departe în această coaliție, să aibă un program comun de guvernare sau nu? Mai trebuie să răspundă la întrebările la care și-au asumat să dea răspuns: Ce a fost cu miliardul? Ce a fost cu Aeroportul? Ce este cu așa-zisa uzurpare a puterii de stat?
   Comisiile parlamentare încă n-au dat răspuns la aceste întrebări și lucrurile rămân incerte.
3. Singura recomandare pe care le-o pot da este să se determine, dacă merg împreună sau se despart? Dacă se despart, trebuie să înțeleagă că vin alegerile anticipate. După alegeri, cu certitudine, socialiștii vor lua cele mai multe fotolii, democrații se vor reabilita cumva, ACUM va participa, într-o formulă mult mai slăbită decât au fost. După alegeri anticipate, vom reveni în aceeași formulă, dar cu PSRM mult mai puternic. Și dacă PSRM nu va câștiga întreaga putere, va decide să facă o coaliție cu PDM, or, ar fi absurd să se despartă de ACUM și, după anticipate, să formeze iarăși o coaliție cu ACUM.

Dionis Cenușă, expert asociat, Centrul Analitic Independent Expert Grup: „Obsesia de a curăți sistemul de oamenii lui Plahotniuc a diminuat esența primelor 100 de zile”

1. În 100 de zile, o guvernare trebuie să seteze o agendă cu priorități clare și un plan concret de acțiuni. Scopul unei guvernări, într-un context democratic normal, este să preia dosarele de la guvernarea anterioară și să le îmbunătățească conform ideologiei și priorităților propuse. Dar în R. Moldova, totuși, având în vedere că regimul politic a fost unul defectuos, guvernarea s-a ocupat mai mult de preluarea puterii, corectarea unor practici și schimbarea persoanelor din interiorul instituțiilor, deci nu s-a ocupat de ceea ce ar trebui să se ocupe. Obsesia de a curăți sistemul de oamenii lui Plahotniuc a diminuat esența primelor 100 de zile.
2. Ei s-au concentrat mai mult pe un discurs populist, pe alocuri obsesiv, legat de fosta guvernare. Respectiv, multă energie și atenție a fost orientată pe dezoligarhizare, care e o noțiune foarte abstractă, dar ar fi trebuit să se ocupe de organizarea unui audit la mai multe instituții. Goana după mai mulți iepuri le-a redus din energie. Mai mult ca atât, ceea ce s-a întâmplat în R. Moldova a fost o combinare a unei activități dinamice pe extern și a procesului de dezoligarhizare pe intern, și asta consumă multă energie. Pe intern, s-a recurs la „păduchirea” sistemului, identificarea persoanelor care sunt potențiali sabotori, iar pe exterior s-a mers pe ideea că R. Moldova este izolată, deci trebuie întreprinse cât mai multe deplasări și cât mai multe întâlniri cu oficiali străini.
   Problemele stringente ale R. Moldova țin de câteva domenii. În primul rând, vorbind despre sectoare ale economiei, cel energetic este cel mai problematic pentru că vizează atât consumatorii finali, cât și agenții economici, și nu în ultimul rând, securitatea țării. Pe acest segment, cu excepția discuțiilor care au fost purtate la Bruxelles, discuții cu partenerii ucraineni, nu s-a observat o avansare în ceea ce privește diversificarea surselor energetice. Și asta din cauza că proiectul pentru diversificare a fost acordat unei companii private „TransGaz” și aici depinde deja de capacitatea lor de a duce conducta până la Chișinău. Vorbind despre alte probleme, putem menționa reforma în administrația publică locală, iar capacitatea administraților publice locale depinde de implementarea a tot ce se face la nivel central. Un alt domeniu important rămâne realizarea condiționalității în ceea ce privește asistența macrofinanciară din partea UE. Guvernarea a discutat mult despre necesitatea accesării finanțării externe și asta a devenit cumva un fel de motto al guvernării. S-au obținut unele succese, au fost oferite granturi fără a se vorbi despre condiționalități. Totuși, în cele 100 de zile nu s-a discutat despre cum stăm la capitolul implementării celor 29 de condiții impuse de UE pentru acordarea creditului de 100 milioane de euro. Nu este cert că suntem pregătiți, și nu este clar unde avem restanțe. Aici, guvernarea putea aduce mai multă claritate.
3. Există tot felul de suprapuneri. Aduc aici două exemple: prim-ministra Maia Sandu are întrevederi cu aceiași reprezentanți ai administrației publice locale la care apare și ministrul de Interne, Andrei Năstase, care nu are vreo legătură cu domeniul abordat de prim-ministră. El vine, se prezintă și își face imagine publică. Un alt exemplu. Nu văd raționamentul din care prim-ministra ar trebui să fie prezentă la evenimentele publice dedicate reformei justiției sau dezbaterilor Legii Procuraturii, coordonate de Ministerul Justiției. La ultimele evenimente pe care le-a organizat Ministerul Justiției, pe lângă ministra justiției, Olesea Stamate, era prezentă Maia Sandu. Apar întrebări: sau prim-ministra nu are încredere în persoanele care inițiază reformele, sau și Maia Sandu, și Andrei Năstase vor să extragă beneficii în materie de imagine publică. Aceste suprapuneri răpesc din timpul celor doi, care s-ar putea ocupa de chestiuni mai importante. Acest comportament scoate în evidență lipsa de conștientizare a faptului că timpul trebuie folosit cu cea mai mare responsabilitate și utilitate posibilă. Recomandările ar fi legate de plasarea priorităților de partid pe ultimul plan și setarea unor obiective clare pentru acțiunile pe care le întreprind. Asta ar însemna utilizarea eficientă a timpului, separarea activităților și, nu în ultimul rând, folosirea unor indicatori de performanță pentru a vedea cât s-a realizat per ministru, per minister. Asta ne-ar crea și nouă o imagine despre cât de performant este acest Guvern și, totodată, ar deschide instituțiile în fața publicului și ar demonstra că instituțiile lucrează în interesul cetățeanului. Toate discuțiile despre depolitizare, dezoligarhizare, au creat niște așteptări goale. După o așa-numită depolitizare, ne-am trezit cu un nou val de politizare în interiorul instituțiilor publice.

Roman Mihăeș , analist politic: „Actualul guvern nu are un program de guvernare”

1. Un Guvern poate reuși multe în 100 de zile. Cel puțin, poate implementa un set de legi în câteva domenii-cheie, cum ar fi justiția, politica fiscal-bugetară, politica externă și, în acest context, Guvernul condus de Maia Sandu și-a arătat adevărata față.
   Vorbind despre politica bugetar-fiscală – a fost criticată de experți, s-au mărit impozitele, după ce asta s-a convenit cu FMI. Măsurile de protecție socială au fost anulate. La politica externă, prim-ministra a reușit să deblocheze finanțarea externă, ceea ce e un succes. La reforma justiției, știm foarte bine că avem probleme. În concluzie, avem o guvernare care, la acest moment, nu are un program de guvernare. Așteptăm să vedem dacă vor reuși cei din PSRM și din Blocul ACUM să semneze un acord de guvernare.
2. Fără îndoială, încercarea de a relansa economia, de a găsi un cadru legislativ și a găsi experți care să reușească să relanseze întreg sectorul de business, atrăgând investitori străini. Ar fi nevoie de o reformă rapidă în justiție și Procuratură, pentru că schimbarea unor oameni ai PD-ului cu unii oameni ai socialiștilor sau ai Blocului ACUM, nu constituie o reformă. E o continuare de subjugare a justiției. Avem nevoie de miniștri competenți, se vede clar că sunt trei-patru miniștri foarte slabi, care trag înapoi Guvernul.
3. Să vină cu un program clar de guvernare pentru următorul an, or, actualul guvern nu are un program de guvernare. E nevoie de un program clar, amplu, cu măsuri și cu termeni de realizare. Actualul Guvern trebuie remaniat sau demis. Ar fi o soluție ca Maia Sandu să-și depună demisia dacă nu știe să conducă un guvern. Să spună sincer: oameni buni, am încercat, n-am reușit, să încerce altcineva. Sau a doua soluție: demite câțiva miniștri, și vine cu un plan de guvernare pe care să-l semneze cu socialiștii, ori trece prin Parlament, dar așa nu poate continua.

Angela GRĂMADĂ, expertă, Asociația Experts for Security and Global Affairs: „Această guvernare a reușit să transfere controlul asupra unor instituții publice către instituția președintelui, oferindu-i oportunități excepționale pentru a-și consolida puterea”

1. Poate face multe și totul depinde de voință. Problema este, însă, mult mai complexă. Viața politică nu se finalizează cu un singur eveniment electoral. Intențiile declarate ale noii guvernări au fost și sunt bune: dezoligarhizare (cu mențiunea că guvernarea sau alianța de guvernare, pentru că eu nu pot să exclud din această formulă și PSRM-ul, indiferent dacă Executivul este format sau nu de PAS și PPDA, nu a definit corect acest concept), reforme anti-corupție, curățarea instituțiilor publice de persoane cu probleme de integritate, dezvoltarea economică (fără proiecte economice), etc.. Adăugați aici acea „libertate” pe care toți o declarau la câteva zile după „capitularea” PDM-ului, dar și evaluarea UE pentru a-și justifica reluarea acordării finanțării externe pentru R. Moldova și atunci o să aveți impresia că lucrurile se îndreaptă pe o direcție bună. Totuși, important e să privim aceste schimbări mai detașat și să apreciem potențialele efecte pe termen mediu și lung, căci, pe termen scurt, Blocul ACUM va fi pedepsit de alegători la următoarele alegeri locale, parlamentare și prezidențiale, în cazul în care nu evaluează corect ce se întâmplă. Și de foarte multe ori nu a evaluat corect.
   Această guvernare a reușit să cedeze în cadrul alianței foarte multe poziții strategice, să ofere avantaje electorale partenerilor de alianță, să transfere controlul asupra unor instituții publice către instituția președintelui, oferindu-i oportunități excepționale pentru a-și consolida puterea. De asemenea, a reușit să ofere speranțe că se pot produce reforme structurale în domeniul economic, dar ulterior au arătat că este prematur să vorbim despre idei, viziune, transparență decizională, corectitudine în numirea unor persoane în funcții cheie sau să gestioneze dosare investiționale, că avem probleme de comunicare a unor decizii. Și, degeaba sunt iritați guvernanții de reacția cetățenilor. Dimpotrivă, ar trebui să asculte mai atent nevoile alegătorilor.
   La capitolul realizări, R. Moldova și-a îmbunătățit imaginea externă, pentru că această guvernare pare să comunice mai „eficient” cu partenerii externi (aici fac abstracție de faptul că am senzația că partenerii externi par a fi doar buni de plată pentru reformele pe care le tot promovăm discursiv). Dar, vedem lucruri mai puțin bine intenționate din partea altui partener din est, adică Federația Rusă.
2. Ele au rămas aceleași: reziliența proastă a instituțiilor publice și capacitatea redusă a autorităților de a gestiona eficient afacerile interne și externe ale statului, corupția, situația social-economică, dependența energetică, sistem judiciar corupt, diminuarea numărului populației, infrastructură economică deficientă, lipsa educației politice, conflictul transnistrean, identificarea greșită a beneficiarilor finali ai diferitor politici publice. Or, politicile publice trebuie să fie elaborate, adoptate și implementare în interesul cetățenilor, nu doar pentru o relație bună cu partenerii externi.
3. Să asigure transparența proceselor decizionale, nu doar să vorbească despre ea. Aceasta este cheia spre o strategie eficientă împotriva corupției, în primul rând în instituțiile publice, iar de acolo se poate prelua și în alte instituții sociale. Să separe interesele personale politice și să înțeleagă care sunt interesele naționale. Să nu mai facă promisiuni false, precum cea despre depolitizarea instituțiilor statului – politicienii pot adopta doar decizii politice și am văzut acest lucru în ultimele luni. Deciziile trebuie sa corespundă intereselor cetățenilor, chiar dacă vor avea mereu o argumentare politică.

Pentru conformitate, Marina Gorbatovschi