Traian Băsescu: 10 teze pentru R. Moldova

1. În 8 ani de mandat

la preşedinţia României, am ţinut R. Moldova aproape de România. Şi nu pentru că mi-aş fi dorit să aud mulţumiri. Nu. Am făcut-o pentru că aşa am crezut eu că trebuie să fie, pentru că aşa mi-a dictat conştiinţa.

2. În calitatea mea de preşedinte,

dar şi de cetăţean român, n-o să ezit niciodată să spun – chiar dacă pe unii îi deranjează – că suntem acelaşi popor în două state independente. Asta a fost şi motivarea din care am recurs la îmbunătăţirea legislaţiei pentru acordarea cetăţeniei române, vizând, în mod special, cetăţenii R. Moldova care şi-au pierdut cetăţenia fără voia lor, la fel şi urmaşii acestora, pentru că pe ei nimeni nu i-a întrebat dacă vor să fie altfel de cetăţeni decât cetăţeni români. Noi nu putem să-i lipsim de acest drept pentru că aşa au vrut Molotov şi Ribbentrop. Tocmai de aceea am ales să dăm cetăţenilor R. Moldova libertatea de a decide.

3. Prutul stabileşte frontierele,

dar nu ne desparte Sufletele, Istoria şi Limba. Înţelegerea lucrurilor se va consolida în timp. Trebuie să continuăm să scoatem falsurile istorice, pe care cineva încearcă să ni le impună ca adevăr, fie că ne împart în români şi moldoveni sau ne separă limba în română şi moldovenească… Am văzut eforturile din perioada preşedintelui Voronin de a se face dicţionare româno-moldoveneşti. Ceva mai stupid decât asta nu am văzut. Cei care insistă asupra acestor falsuri nu fac decât să complice, în loc să simplifice lucrurile. Însă, trebuie să mergem înainte. Aşa cum le-am rezolvat şi pe altele – cu răbdare, aşa vom ajunge să înţelegem cu toţii că suntem aceiaşi şi că trebuie să ne respectăm Tradiţiile şi Istoria.

4. 7 Aprilie 2009 în R. Moldova

a fost un echivalent al revoluţiei române din decembrie 1989, o răbufnire a poporului care se săturase de un regim ce nu-i dădea o perspectivă. Am convingerea că 7 Aprilie a schimbat, esenţial, lucrurile în R. Moldova după 2009 şi asta este, de fapt, rostul acestei revoluţii. Lumea s-a eliberat de un regim care încorsetase într-o gândire politică restrictivă,  care nu-i dădea decât o singură alegere: spre Est. Cetăţenii R. Moldova şi-au dorit o altă respiraţie, la fel după cum a fost şi în decembrie 1989 în România.

5. Apreciez , în mod deosebit,

efortul şi parcursul R. Moldova sub conducerea Alianţei de Integrare Europeană. Chiar dacă au existat momente de cumpănă, au ţinut drumul integrării europene înainte şi acesta e un lucru care merită să fie apreciat. În relaţiile cu Chişinăul, România a fost un susţinător fără rezerve al apropierii R. Moldova de UE şi ori de câte ori am avut ocazia, în interiroul instituţiilor europene, am avansat ideea începerii negocierilor de aderare. Mă bucur că acum doi ani am putut semna la Chişinău Pactul Strategic pentru Integrare Europeană şi suntem gata să predăm autorităţilor de la Chişinău acquis-ul comunitar în limba română… Sunt biblioteci de documente, o operă uriaşă, extrem de costisitoare şi extrem de îndelungată, la care s-a lucrat câţiva ani. În momentul în care Chişinăul va începe negocierile de aderare, suntem gata să-l predăm R. Moldova, ca să-i putem uşura şi favoriza aderarea.

6. Suntem parte a aceluiaşi popor.

Acesta e şi motivul din care, în timpul mandatelor mele, am ridicat numărul burselor pentru tinerii din R. Moldova până la 5.000 anual – este al treilea an consecutiv de când facem acest lucru. Obiectivul meu era să ajung, în 2014, la 10.000. Şi sper să-l realizez, pentru că eu mai sunt preşedintele ales al României.

7. Constat cu multă satisfacţie

– deşi acest lucru a fost posibil abia după evenimentele din 2009, că Bucureştiul şi Chişinăul au putut da curs unor proiecte strategice bilaterale extrem de importante. Mă refer la interconexiunea reţelelor de gaze, electrice şi rutiere, convenite în şedinţa comună de la Iaşi a guvernelor de la Bucureşti şi Chişinău din martie, acest an. Vreau să vă spun că decizia pe care a luat-o premierul Filat să utilizăm suma mare, care a rămas din creditul nerambursabil de 100 de milioane, în proiecte de interconectare a sistemelor energetic, de gaze şi rutier între România şi R. Moldova, este o soluţie înţeleaptă şi sper că toate aceste proiecte se vor finaliza până în 2014, aşa după cum a fost preconizat să fie.

8. Condamnarea comunismului

la Chişinău şi scoaterea însemnelor comuniste – secera şi ciocanul – este un lucru extraordinar… Eu am făcut în România acest lucru în 2007, dacă îmi aduc bine aminte, şi pentru România asta a însemnat un mare început. Şi pentru R. Moldova va fi la fel, e o piatră de temelie în detaşarea ei de trecutul comunist. Lucrurile rele, ca şi cele bune, trebuie aşezate acolo unde le e locul.

9. Am fost adversarul federalizării

R. Moldova, însă vreau să fie clar: decizia trebuie să aparţină Chişinăului. Cât timp Chişinăul va respinge federalizarea, o vom respinge şi noi. Nu vom da, însă, lecţii. În momentul de faţă noi avem o singură abordare şi ea va rămâne până la capăt: poziţia Chişinăului e şi poziţia noastră. Orice poziţie va adopta, ea va fi sprijinită de România atât timp, cât nu se va abate de la principiul integrităţii teritoriale a R. Moldova. Dacă la Chişinău şi va fi agreată federalizarea, sper că Chişinăului îi va ajunge înţelepciunea până unde să meargă pe această idee. Chişinăul nu va accepta niciodată, cred eu, o soluţie care l-ar scoate de pe direcţia spre UE.

10. R. Moldova a fost un obiectiv

prioritar de politică externă atât timp cât eu am condus politica externă a României. Şi indiferent cine a condus la Chişinău – fie că a fost Voronin, fie că au fost perioadele de interimat, fie că este N. Timofti, pentru mine R. Moldova a rămas o prioritate. De la relaţiile, foarte îngheţate în 2004, am ajuns la un dezgheţ total după 2009. Sper şi vreau să cred că, indiferent de ce s-ar întâmpla la referendumul din 29 iulie, relaţiile cu R. Moldova şi interesul pentru destinele R. Moldova să rămână aceleaşi… Angajamentele, practic, au fost făcute. România a semnat un Tratat, ratificat de Parlament, cu asistenţele nerambursabile pentru R. Moldova, avem Acordul de la Iaşi din prima şedinţă comună a celor două guverne, există o serie de alte acorduri şi proiecte importante în derulare… Sper să nu intervină nicio schimbare de situaţie în relaţiile cu R. Moldova. Am această convingere pentru că după 30 iulie mă voi întoarce la Cotroceni. Pare a fi o misiune imposibilă, dar şi eu sunt un om care nu refuză misiunile imposibile…

P.S. Pe 6 iulie, curent,

la iniţiativa şi cu votul Uniunii Social-Liberale din Parlamentul de la Bucureşti, Traian Băsescu a fost suspendat din funcţia de preşedinte al României. Demiterea sa din funcţie va fi decisă, însă, de electorat, la referendumul preconizat pentru data de 29 iulie.