Termocom în vizor: Bani iliciţi pentru servicii necalitative

Iernile la noi sunt încă blânde şi slavă Domnului, dar la cel mai mic ger chişinăuienii se plâng de frigul din apartamente. Cei de la „Termocom” vorbesc mult despre tarife argumentate, chipurile, dar nu şi de temperatura în sistem şi deci în apartamente. Tarifele râvnite de „Termocom” par tot mai îngrozitoare (740, 811, 817, 822, 890 lei /Gcal) atunci când bănuim că ele nu corespund posibilităţilor de achitare, dar nici cheltuielilor reale ale furnizorului de agent termic.

Odată cu instituirea de către primărie a ordinii de acordare a compensaţiilor nominale, o procedură chinuitoare pentru foarte mulţi chişinăuieni, va creşte numărul datornicilor şi al celor care vor fi bucuroşi să li se furnizeze cât mai puţină căldură, ca să plătească mai puţin. Astfel, primăria a acutizat şi mai mult problema dată.

Pe mine mă frămâtă un alt aspect al problemei. „Termocom”-ul anunţă des despre sistarea apei calde din diferite motive ori despre reducerea simţitoare a temperaturii în sistemul de încălzire centralizată şi consideră aceste lucruri o normalitate. La intrarea în bloc temperatura agentului termic trebuie să fie de 100-110 grade, deşi la 29 decembrie 2008 Serviciul de presă al furnizorului vorbea de maximum 930 grade C. Tot atunci, sursele de generare a energiei termice care aparţin SA „Termocom” şi SA „CET-1” au înregistrat 800 grade C, iar la SA „CET-2” – 650 grade C. Păi, bine că nu faceţi cheltuieli, fraţilor, dar de ce estorcaţi bani ca pentru servicii în parametrii normativi?! Ia deschideţi Hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19.02.2002, unde capitolul VII stipulează: Cuantumul reducerii plăţilor pentru serviciile locative, comunale şi necomunale în caz de nerespectare de către furnizori a termenelor de prestare sau de prestare a lor la nivel nesatisfăcător este de 3% pentru fiecare 24 de ore (sau suma orelor) din plata lunară stabilită. Nu este vorba despre micşorarea volumului de consum, el şi aşa se indică de contoarele fiecărui bloc de locuit, ci despre un fel de sancţionare a prestatorilor de servicii, care se cere aplicată în favoarea consumatorilor.

Rubrica cu cifra 0

În bonurile de plată există rubrica „recalculare”, dar ea e veşnic cu „0”. Unica recalculare a fost pentru perioada 14 aprilie – 1 septembrie 2008 la apa caldă. Şi aceea la insistenţa „Termocom”-ului, dar nu a primăriei sau, concret, a şefilor întreprinderilor municipale de gestionare a fondului locativ şi asociaţiilor respective.

Iar funcţionarii primăriei constată faptele şi compară temperatura din apartamentele chişinăuienilor cu cea de sub cerul liber. Petru Gontea, şef al Direcţiei locativ-comunale, a declarat la o şedinţă operativă din ianuarie că temperatura aerului în o treime dintre apartamentele din capitală este sub 18 grade, adică sub limita normelor sanitare, şi că în blocurile unde se înregistrează această situaţie facturile la căldură vor fi recalculate. În loc să dea dispoziţie gestionarilor fondului locativ ca să verifice temperatura în cele o treime din apartamente, Gontea recomandă proprietarilor apartamentelor reci să depună cereri prin care să reclame temperatura scăzută a agentului termic, fapt cunoscut şi fără verificare. Mai este un clenci, pe care şeful Direcţiei locativ-comunale trebuie să-l cunoască măcar de acum înainte. „Dacă gazul, încălzirea, apa potabilă sau apa caldă menajeră lipsesc în toate apartamentele blocului locativ…, iniţiatorul întocmirii actului privind lipsa serviciilor respective va fi gestionarul, la balanţa sau în gestiunea căruia se află fondul de locuinţe”. Aşa cere hotărârea nr. 191 a Guvernului R. Moldova.

Evitarea contractelor

Situaţia incertă a estorcării banilor pentru servicii necalitative ar putea fi schimbată şi prin încheierea contractelor cu consumatorii, sporind responsabilitatea prestatorilor de servicii locativ-comunale şi a gestionarilor fondului locativ. Mai mult decât atât, efectuarea recalculărilor este obligatorie în toate cazurile când consumatorul nu beneficiază de servicii ori când ele sunt prestate necorespunzător. Evidenţa calităţii acestor servicii este de competenţa gestionarilor fondului de locuinţe şi tot ei sunt obligaţi să opereze recalculările de rigoare împreună cu „Infocom”-ul.
Tarifele pentru deservirea blocurilor şi a echipamentului tehnic s-au majorat de cinci ori, dar gestionarii n-au schimbat cu nimic situaţia. Unde se duc banii locatarilor? Suspectă este şi toleranţa gestionarilor în relaţiile cu furnizorii, în special cu „Termocom”-ul, evitând recalculările respective. În contextul nemulţumirilor provocate de sumele exorbitante indicate în bonurile de plată pentru luna decembrie 2008, „Termocom”-ul a încercat să ne consoleze într-un mod destul de original, chipurile, nu vă faceţi griji, deoarece pentru luna ianuarie veţi achita cu 40 la sută mai puţin. Şi a argumentat: în perioada „crizei gazelor” (două săptămâni) a fost diminuată temperatura în sistemul de încălzire. Ulterior reprezentanţii „Termocom”-ului au declarat categoric că nu vor fi operate nici un fel de recalculări, ca şi cum această procedură ar depinde de vrerea furnizorului. Sunt nevoit să citez dintr-un răspuns semnat de dl Antocel la o scrisoare de-a mea (iulie 2006): „…recalcularea poate fi efectuată numai în baza informaţiei corespunzătoare de la conducătorul ÎMGFL şi în ordinea stabilită, adică în cazul lipsei datoriei pentru încălzire conform hotărârii nr. 191, cap. VII, punct. 24, anexa 2 la tabel”.

Ignorarea reducerilor

Administratorul „Termocom” ar fi bine să îşi amintească şi de o altă stipulare a hot. nr. 191, care spune că „litigiile apărute între furnizor şi gestionar, furnizor şi consumator, gestionar şi consumator privind motivul întreruperii prestării sau prestării nesatisfăcătoare a serviciilor, precum şi determinarea părţii vinovate nu pot servi temei pentru refuzul reducerii plăţilor”.

Aşadar, nu este chiar atât de nevinovată agresivitatea din ultimii ani a dlui Antocel. Gestionarii însă ar putea face dreptate în baza legii (hot. 191), apărând interesele chişinăuienilor şi stopând de acum înainte estorcarea ilicită a banilor pentru servicii neprestate în parametri normativi. Să nu încurcăm responsabilitatea cu interesul de a acumula profit şi obligativitatea cu sărmana onestitate. Altfel spus, să plătim doar pentru serviciile de care beneficiem în deplină măsură: utrom denghi – vecerom stulia!

Andrei FETESCU