Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Tancuri sovietice, la graniţa cu…

Tancuri sovietice, la graniţa cu UE

După 20 de ani de independenţă şi suveranitate, monumentele ocupaţiei sovietice continuă să sluţească harta Moldovei

De cum treci Prutul, pe la Albiţa, din România în… cealaltă Românie, eşti întâmpinat, la doar 10 km de graniţa cu UE, de un tanc sovietic, cocoţat pe o colină a Leuşenilor. E greu să-l echivalezi cu un salut de „bine aţi venit în R. Moldova, independentă şi suverană”. La ce prinde el? Şi care-i sensul menţinerii lui pe piedestal? În unele zile, tancul este chiar păzit, cu arma în mână, de un localnic, Ion Onuţa, vânător şi şofer la vamă. Se pare că, pentru a apăra acest „loc sfânt”, cum zice el, nea Ion este plătit de organizaţiile slavone din R. Moldova.

Tancul-monument, aşezat ameninţător (ca şi multe altele de-a lungul Prutului)cu ţeava spre România, a apărut în anii ‘60, în urma unei operaţiunii convenţionale “Tancul”, iniţiată de Partidul Comunist al fostei URSS. Tot în aceeaşi perioadă apare instalat, la un alt capăt de frontieră moldo-română, la Giurgiuleşti, un tun sovietic, aţintit şi el cu ţeava spre aceeaşi Românie. Între timp, cum se ştie, la 27 august 1991, „ţara de sub tancuri” şi-a cucerit independenţa. De atunci au trecut, iată, peste 19 ani, şi măreţele simboluri ale defunctului imperiu sovietic continuă să sluţească chipul Moldovei independente. Mai mult. În perioada de guvernare 2001-2009, regimul Voronin şi-a permis să ridice la Şerpeni şi să reanimeze la Chişinău două complexe memoriale în amintirea armatei roşii care, potrivit vechilor dogme sovietice, a eliberat Moldova de sub ocupaţia… României fasciste. Costul acestor monstruozităţi a diminuat bugetul celei mai sărace ţări din Europa cu mai multe milioane de dolari.

Acum, când R. Moldova bate la porţile Europei şi anunţă că vrea să se alinieze civilizaţiei europene, ar fi cazul (dacă nu a fost posibil până acum) ca noua putere liberal-democrată să încerce debranşarea Basarabiei de la trecutul sovietic, reprezentat de mai multe monumente şi complexe memoriale: 9 tancuri, 5 avioane, 4 tunuri şi o armată întreagă de „eroi eliberatori”. O iniţiativă în acest sens, intitulată „Jos tancurile!”, a fost lansată anul trecut de un grup de tineri, care, printr-o petiţie on-line, a solicitat AIE demontarea imediată a acestor vestigii de tristă faimă ale epocii sovietice şi amplasarea lor într-un muzeu al ocupaţiei sovietice. Tinerii îşi exprimă speranţa că demontarea acestor simboluri comuniste ar putea însemna chiar o conciliere cu trecutul sovietic – aşa cum a fost el: inuman, criminal şi antihristic, precum şi un act de minimă reparaţie moral-istorică pentru supravieţuitorii deportaţi, condamnaţi şi nedreptăţiţi de regim. Un bun exemplu, în acest sens, există în Ungaria şi Lituania, unde, la iniţiativa omului de afaceri Viliumas Malinauskas, „moaştele” sovietice au fost demontate, adunate şi expuse într-un muzeu privat, unde mii de vizitatori străini vin să-i vadă, contracost, pe Stalin, Lenin şi alte mostre sinistre ale bolşevismului. „Adunătura” de relicve istorice a devenit chiar o afacere de milioane pentru acest lituanian. Se pare, însă, că basarabenii sunt oameni aparte: paşnici, obişnuiţi să se împace cu bunele şi cu răul. Oricum, o întrebare rămâne: cum se împacă dorinţa legitimă de integrare a R. Moldova în UE cu etalarea simbolurilor comuniste pe întreg teritoriul ţării? Din culisele noii puteri răzbate ideea că, în 2011, cu prilejul aniversării a 20-a de la cucerirea Independenţei, toate aceste simboluri anacronice vor dispărea de pe harta statului moldovean. Mai ales că APCE a recomandat statelor membre – şi R. Moldova – prin rezoluţiile 1096 şi 1481, să retragă din uz şi din circulaţie toate materialele de propagandă vizuală cu caracter ideologic comunist, vizate fiind şi monumentele cu caracter militar omagial.

În concluzie: R. Moldova se poate integra în UE, dar nu cu tancurile sovietice de-a lungul frontierei.

Ioan POPESCU, Ploieşti