Principală  —  Ediţia PRINT  —  Stop Fals!   —   Manipularea – între dramă și…

Manipularea – între dramă și artă

Manipularea, în limbajul comun, nu e altceva decât informarea intenţionat incorectă sau minţirea cuiva de către altcineva. Acest comportament viciat, exprimat prin mijloacele de informare publică, este o încălcare a dreptului de a fi informat corect, consfinţit de articolul 34 din Constituţia R. Moldova. Totodată, manipularea poate fi calificată drept o încălcare a demnităţii umane, apărată chiar de articolul 1 al Legii Supreme, or, manipularea presupune inocularea în mintea celor vizaţi a unei idei, concepţii sau a unei informaţii eronate cu privire la o stare de fapt sau la o persoană, urmărindu-se realizarea unor scopuri ascunse. De facto, acest fenomen a apărut, probabil, de când a apărut dorinţa „umană” de a-i fi superior celuilalt.

Manipularea poate viza un om sau un grup restrâns, o masă de oameni sau, pentru adepţii unor teorii, o naţiune sau umanitatea în ansamblu.

Trădarea, complotul, seducţia, alegerea unei opţiuni, semnarea unui contract, întreprinderea oricărei acţiuni specifice, lobby-ul, care, deşi legiferat în unele state UE, are, deseori în mod întemeiat, conotaţie apropiată manipulării, sunt doar câteva dintre situaţiile în care oamenii au fost sau sunt influenţaţi. Aceasta poate avea loc între oameni necunoscuţi, colegi de afaceri, de muncă, de studii sau, mai puţin frecvent, între părinţi, copii, rude sau prieteni.

La nivelul maselor, gravitatea faptei manipulatorii creşte odată cu dimensiunea dramei prin care trec oamenii, aici fiind important numărul oamenilor manipulaţi, prejudiciile suferite, numărul de victime. Una dintre cele mai oribile forme ale manipulării este propaganda. Având ca trăsătură definitorie sistematicitatea dezinformării, victimelor acesteia le este încălcat dreptul la libertatea conştiinţei.

Oamenii sunt influenţaţi la scară largă în domeniul publicităţii, pe piaţa financiară (bursa de valori, piaţa valutară, rata dobânzilor), în viaţa politică, mai ales în procesul electoral, la protestele de anvergură sau în manifestarea oricărui tip de extremism.

De ce suntem totuşi manipulaţi? Pentru că suntem oameni. Pentru că sărăcia, bonomia, lipsa accesului la educaţie, indiferenţa ori încrederea redusă ne fac şi mai vulnerabili. Toate acestea şi multe altele, care de multe ori nu sunt slăbiciuni în esenţa lor, nu ar însemna nimic dacă nu ar exista cruzimea machiavelică a manipulatorului, alimentată de setea de avuţie, faimă şi putere.

Cunoaştem bine care sunt mijloacele de manipulare: televiziunea, radioul, presa şi, în special în ultimul deceniu, mediul online. Deşi sună cinic, suntem luaţi pe categorii. Copii, tineri, adulţi şi bătrâni sau bărbaţi şi femei… Români, moldoveni, ucraineni şi ruşi… Sportivi sau sedentari, tradiţionalişti sau contemporani, nostalgici sau realişti…

Fiecare, în funcţie de grupul din care facem parte, de viziunile împărtăşite, de nevoile pe care le avem, suntem ţinte şi potenţiale victime. Minciuna sau jumătatea de adevăr, victimizarea, culpabilizarea, intimidarea, diversiunea, şarmul, filantropia, mecenatul sunt doar câteva dintre tehnicile folosite. Se exploatează tot: frica pentru ziua de mâine, dorinţa unui câştig uşor, instinctele, prejudecăţile, starea de sănătate precară, autosugestia, credinţa, setea de cultură şi de frumos, slăbiciunea pentru limbajul elevat, prestigiul, nevoia de bunătate, naivitatea, dragostea pentru membrii familiei ori idealurile fiecăruia dintre noi.

În presa scrisă, poate conta structura şi compoziţia textului. În cazul emisiunilor radio – estetica vocii, buna dispoziţie. În programele TV – aspectul fizic, atitudinea, mimica, gestica, trucurile de filmare.

Mediul online devine tot mai important în ceea ce priveşte informarea, fiind o posibilitate în plus pentru manipulatori. O cantitate imensă de informaţii false, trollingul, lipsa reglementărilor în domeniu fac din Internet o sursă din ce în ce mai greu de utilizat. Reţelele de socializare sunt atacate de troli, care prin diferite tehnici dezintegrează orice discuţie constructivă sau de bun-simţ.

Ce putem face? Cea mai bună soluţie este gândirea critică. De fapt, e suficient doar să gândim, în sensul adevărat al cuvântului. Ce înseamnă a gândi? Matematicianul şi filosoful francez Rene Descartes spune, în prima parte a unei maxime celebre: „Dubito, ergo cogito”, în traducere – „Mă îndoiesc, deci gândesc”. Îndoiala nu presupune doar propria interogaţie: „Oare e aşa?”, ci mai ales aflarea răspunsului la două întrebări: din ce cauză? cu ce scop?, iar mai apoi, la întrebările care vin în mod firesc.

Nu e foarte uşor, dar orice necunoscută descoperită face procesul captivant şi nu doar. Din păcate, să vorbeşti în R. Moldova despre manipulare este un clişeu, motiv pentru care vă las pe voi să gândiţi.

Serghei BORTĂ